Eu nu reprezint vocea generației mele și nici pe cea a schimbării, doar pe cea a unei mame și învățătoare disperate. Dar eu spun că, din fericire, mintea umană nu este un sertar în care dacă ai îndesat niște ani la istorie nu mai încape nimic altceva, ci dimpotrivă, e ca un organ care cu cât este mai folosit cu atât funcționează mai bine.
Eu cred că atunci când învățăm ceva selecția se face natural, în așa fel încât unii își îndreaptă atenția spre anumite domenii, iar alții spre altele asumându-și că nu pot fi (și nici nu trebuie să fie) de 10 la toate.
Și că învățământul de masă nu e o bucată de plastilină pe care o tot modelăm și căreia încercăm să îi dăm diferite forme, ci este cel mai mare divizor comun între mai mulți factori, printre care capacitatea de învățare a majorității elevilor, posibilitățile de predare ale profesorilor, condițiile reale din școală, numărul de elevi dintr-o clasă și așa mai departe.
Și sigur că unii se vor simți nedreptățiți de acest sistem, care nu este și nu poate fi perfect și nici ajustat pentru toată lumea, dar aceștia pot fi consecvenți propriilor idei până la capăt, asumându-și că inteligența lor nativă va compensa rezultatele mai slabe la istorie, de exemplu, și îi va ajuta să se descurce în viață.
Și sunt de acord că trebuie schimbate acele lucruri care nu funcționează, dar pentru asta trebuie să ținem cont de adevăr, iar adevărul este că în 1990 studiul literaturii nu însemna tocirea comentariilor.
Fără să regret vreodată comunismul trebuie să admit că acest obicei cu tocitul comentariilor s-a împământenit din 1990 încoace, când niște autori ale căror nume sunt cunoscute exclusiv în mediul școlar și niște editori și-au dat seama că pot câștiga bani scutindu-i pe elevi de a citi operele din programă integral și în original și scutindu-i să gândească cu propria lor minte.
Notă: Textul este preluat cu acordul autorului de pe pagina de Facebook a Cristinei Lazurca
___
Cine este Cristina Lazurca
”Sunt trainer şi am absolvit un masterat de scriere dramatică. Am creat propriul concept de teambuilding intitulat Jurnalul inspirațional, bazat pe activităţi care se fac la cursurile de scriere creativă. Din septembrie 2017 sunt învăţătoare la Vinga, în judeţul Arad”.
Foto: Cristina Lazurca/Cafeneaua Literara Joy’s
Matei Pop
Raluca Pantazi
Oana Fotache Dubălaru
Mihai Peticilă
Costin Ionescu
9 comments
Tocirea comentariilor are origini mult mai indepartate…
Insa tine tot de profesor cum gestioneaza niste asa-zise cerinte: profesoara de romana din gimnaziu ne atragea cu povesti despre cum a aparut o opera literara sau alta, iar la gramatica aveam atatea exemple si conexiuni cu logica, incat si acum le folosesc; profesoara mea de romana din liceu ne lasa pe fiecare sa ne spunem parerea (fix cu ce cuvinte aveam noi) si nu ne spunea ca gresim, doar acolo unde o mai luam pe de laturi, ne spunea cum era mai direct.
Noi mai incercam sa ii citim ce analize erau in manual sau pe cine stie unde mai gaseam critica literara, dar ea ne oprea si ne spunea ca e important cum percepem noi ceea ce citim!
Si asa, o clasa intreaga a fost motivata sa citeasca pentru a putea sa se exprime in legatura cu operele studiate.
Am facut clasele V-XII in perioada 1987-1995.
Generatiile sunt in continua miscare deoarece se adapteaza, mai mult sau mai putin fortat, la prezent, trebuie sa creasca gradul de adaptabilitate si al cadrelor didactice!
Culegeri de comentarii literare au existat mereu. Depinde de profesor, dacă le spune explicit copiilor sa învețe pe de rost comentariile și depinde de elev, dacă se supune acestui supliciu.
Oricum tocitul era și pe vremea lui Creangă!Sau ați uitat Amintiri ?Cine a citit cunoaște.
Tocitul comentariilor : legenda scolara .
„Tocirea” comentariilor s-a împământenit, în opinia mea, din cauza faptului că ale examenelor cerințe solicită interpretări critice, explicații și viziuni asupra operelor din programă; astfel, uneori, deși elevul citește opera, are nevoie de mai mult decât de a o rezuma.
La români numai banii contează, poporul ăsta e mercenar fără conştiinţă.
Tocitul reprezintă forma principală de învățarea nu numai la română,
dar și la biologie, chimie și fizică în toate școlile.
Tocitul este metoda principala de învățare a studenților, asta se cere.
Tocitul este metoda principala de evaluare la examenul de titularizare.
De acord! Numai că, în ceea ce privește examenul de titularizare, cel puțin la partea de metodică, evaluarea este subiectivă, astfel că, ori de câte ori am susține acest examen, nu e niciodată clar cum ar trebui de fapt abordat subiectul…
E foarte stupidă introducerea acestei metodici la titularizare, e după cum vrea cel care corectează, poate să iți dea 0 sau 3 puncte.