Cum arată România, la ieșirea din starea de urgență, și ce schimbări comportamentale vor persista? Dragoș Iliescu, psiholog și expert în testare educațională

3.064 de vizualizări
Dragos Iliescu / Foto: Facebook
Dragos Iliescu / Foto: Facebook
Ce urme lasă izolarea, în viețile românilor? România a ieșit astăzi, 15 mai, de sub starea de urgență declarată din cauza pandemiei COVID-19. Asta înseamnă că putem ieși din case fără să mai completăm vreo declarație, însă se mențin alte măsuri obligatorii stării de alertă în care am intrat. Cum arată, din punct de vedere al sănătății mintale, românii – după o izolare de două luni? Psihologul Dragoș Iliescu a arătat, într-o analiză pentru Edupedu.ro, că “avem un număr mult mai mare de persoane în sfera depresiei, anxietății și tulburărilor de afectivitate”.

Întrebarea este, de fapt: Ce schimbări comportamentale vor persista?”, a declarat Dragoș Iliescu. Colaborator OECD la parte dintre testările standardizate precum PISA, director al Școlii Doctorale de Psihologie și Științele Educației din București, Iliescu este expert în psihometrie – ramură a psihologiei care se ocupă cu testarea și măsurarea psihologică.

Predicția mea este următoarea: în primul rând, cred că o să persiste toate acele schimbări care sunt pro-curent. De exemplu, digitalizarea. Ea nu a apărut acum, din neant. Este un trend care exista și înainte, atât în educație, în domeniul muncii, cât și în ceea ce privește e-government în anumite state – domeniu în care la noi nu s-au observat schimbări nici măcar acum, în criză”, a explicat psihologul.

Acesta a precizat că efectul crizei în educație “este acela că le arată celor neîncrezători că se poate [lucra și digital – N.Red.]. Și aici în mod special mă refer educație. Una dintre frânele masive nu era lipsa de instrumente, ci mai degrabă neîncrederea, lipsa de digitalizare de la nivelul stakeholder-ilor. Atât profesorii, cât și o parte dintre elevi erau neîncrezători. Acum, ei spun: nu a fost atât de rău! Iar o parte dintre ei nu doar că au dobândit abilități, ci mai ales curaj. Și-au spus: ‘Nu e chiar atât de rău. Putem face și noi asta’. Iar unei părți dintre ei le place acum să folosească și instrumentele digitale în educație. Chiar și după ce se ridică bariera, ei vor continua să folosească digitalizarea. Ține deja de încrederea în sine, ei acum știu că pot”, a declarat Dragoș Iliescu, pentru Edupedu.ro.

Declarațiile integrale acordate Edupedu.ro de către psihologul Dragoș Iliescu
Dragos Iliescu / Foto: Captura Youtube Universitatea din Bucuresti
Rep: Cum ieșim din starea de urgență? Care este evaluarea dvs. privind starea de sănătate mintală a românilor, la nivel macro?

Dragoș Iliescu: Trebuie să fac precizarea că nimeni nu știe cu adevărat cum stăm, pentru că raportările pe care le avem nu sunt complete. Cred că nicio instituție nu are la acest moment o raportare completă, datele sunt circumstanțiale. Deci ce simt este că și cei care au rămas sănătoși fizic au suferit repercusiuni în sfera sănătății mintale.

Ce ne arată studiile este că avem un număr mult mai mare de persoane în sfera depresiei, anxietății și tulburărilor de afectivitate – mood disorders. A crescut numărul suicidelor, numărul divorțurilor, deci avem indicatori circumstanțiali care ne arată că perioada asta nu ne-a făcut bine.

Pe de altă parte, trauma colectivă pe care o suferi din cauza a două luni de stat în casă nu e nici pe departe trauma colectivă trăită de părinții noștri când au mers la război.

Probabil că teoria care funcționează cel mai bine pentru a explica ce se întâmplă în perioada aceasta este modelul diateză-stres. Un model care spune că stresul nu te afectează decât dacă ai vulnerabilități. Efectul stresului este modelat de vulnerabilitatea sau de reziliența pe care o ai.

Deci, de principiu, persoane care sunt reziliente au șanse mari să rămână așa, iar persoane vulnerabile înainte de această criză au șanse mari să sufere și mai mult.

Rep: Care sunt schimbările la care trebuie să ne așteptăm, după ce societatea a trecut prin suferința asta?

Dragoș Iliescu: Există foarte multă literatură care se uită la psihologia traumei colective, psihologia dezastrelor, și ăsta este un dezastru natural. Lucrurile sunt rezonabil de bine studiate și ne indică faptul că vom avea o serie de schimbări comportamentale.

Întrebarea este, de fapt: Ce schimbări comportamentale vor persista?

Simplul fapt că am stat în casă ne-a impuns deja anumite schimbări de comportament. Chiar și utilizarea tehnologiei în toate aspectele vieții este o modificare. Un alt exemplu: sunt oameni care nu au mai mers în magazine, și-au comandat totul online, au trecut cu jobul exclusiv în sfera digitală, persoane pentru care online-ul este noua normalitate.

Astăzi, condițiile [impuse de la debutul pandemiei COVID-19 – N.Red.] se relaxează și mai mult. Ce se va întâmpla? O să rămânem majoritar în online? Și dacă răspunsul este afirmativ, atunci ce se va întâmpla, de exemplu, cu spațiile de închiriat pentru firme? Și de aici decurge un întreg lanț de întrebări.

Predicția mea este următoarea: în primul rând, cred că o să persiste toate acele schimbări care sunt pro-curent.

De exemplu, digitalizarea. Ea nu a apărut acum, din neant. Este un trend care exista și înainte, atât în educație, în domeniul muncii, cât și în ceea ce privește e-government în anumite state – domeniu în care la noi nu s-au observat schimbări nici măcar acum, în criză.

Dar în domeniul muncii, de 10 ani se scrie despre asta. OECD și International Labour Organization au studii despre cum se automotizează, cum se digitizează munca. Apar schimbări ciudate în modalitatea în care ne realizăm job-urile; vorbim despre teleworking, flexible working – care în alte țări sunt și reglementate legal. La noi nu sunt. Din ce în ce mai multe organizații își angajează forța de muncă pe o perioadă foarte limitată. Putem spune că asta este o oportunitate pentru freelanceri. Dar concomitent practica asta erodează relațiile tradiționale de muncă, protejează mult mai puțin forța de muncă. Și aici vorbim despre un trend care nu a apărut acum, ci de cel puțin 15 ani.

Digitalizarea în educație nu este un lucru nou. Sunt școli întregi, inclusiv în România, unde digitalizarea este deja o realitate. Și aici vorbim despre formarea profesorilor, well-being, testare.

Revin: pentru acele lucruri care sunt în trend, criza asta nu este decât un catalizator. Efectul este acela că le arată celor neîncrezători că se poate. Și aici în mod special mă refer educație. Una dintre frânele masive nu era lipsa de instrumente, ci mai degrabă neîncrederea, lipsa de digitalizare de la nivelul stakeholder-ilor. Atât profesorii, cât și o parte dintre elevi erau neîncrezători. Acum, ei spun: nu a fost atât de rău!

Iar o parte dintre ei nu doar că au dobândit abilități, ci mai ales curaj. Și-au spus: ‘Nu e chiar atât de rău. Putem face și noi asta’. Iar unei părți dintre ei le place acum să folosească și instrumentele digitale în educație. Chiar și după ce se ridică bariera, ei vor continua să folosească digitalizarea. Ține deja de încrederea în sine, ei acum știu că pot.

Lucrurile care sunt contra-curent probabil că o să dispară. Psihologia dezastrelor arată că schimbările generate de anxietate și risc nu rezistă; când dispare stimulul anxiogen, tu revii unde erai înainte. Vorbim despre forțe societale, care acum au avut un catalizator.

Deci dacă am muta discuția într-un cadru de revoluții tehnologice, ce s-a întâmplat aici este lărgirea miezului inițial mic de early adopters. După două luni de criză, masa de early adopters este mult mai mare.

Asta este o primă forță care mă ajută în proiecție.

O a doua forță ține de psihologia traumei.

Ce știm din literatură, și sunt studii foarte serioase, este că evenimentele traumatice au un potențial de a ține oamenii activați și după ce dispare trauma, pe alte lucruri care se aseamănă cu ceea ce au traversat ei. Concret, devii mult mai sensibil la evenimente de acest fel. Oamenii abuzați sunt foarte sensibili la abuz, oamenii care au trecut prin război sunt foarte sensibli la orice element beligerant.

Deci este posibil să avem o schimbare care să ne lase traumatizați referitor la sănătatea publică. Sunt și lucruri bune, s-a triplat ca obicei frecvența cu care ne spălăm pe mâini, iar asta este important în contextul în care suntem națiunea europeană aflată pe ultimele locuri la achiziția de săpun.

Dar un exemplu de schimbare, referitor la sănătatea publică, este și faptul că oamenii nu mai dau noroc. O să dispară acest gest ancestral. O umanitate traumatizată o să renunțe la acest gest, care nu este doar un gest bărbătesc, el a intrat în mediul de business ca o normalitate. O să ajungem ca în Star Trek, să ridicăm mâna?

Ce se poate întâmpla, în siajul acestei terori? Este posibil ca discursul referitor la sănătatea publică să se schimbe radical. De exemplu, disputa din jurul vaccinării obligatorii. Crezi că va mai exista acum vreo dispută?

Rep: Deci statul a căpătat puterea de a trece legea?

Dragoș Iliescu: Dar mă îngrijorează orice putere pe care o dobândește statul. Nu știu dacă drepturile mele vor fi restrânse. Nimeni nu crede că se va ajunge la 1984 [referire la romanul lui George Orwell – N.Red.] sau alte distopii, dar când devii abuziv într-un anumit domeniu, e doar un pas să devii abuziv și în alte domenii. E o pantă pe care dacă ai început să cobori, aluneci din inerție. Eu mă încred în capacitatea democrației noastre de a supraviețui. Dar nu poți să nu observi că e mult mai ușor să impui acum politici de sănătate publică în siajul acestei traume [cu referire la interdicția impusă în timpul stării de urgență de a trata altceva decât urgențele, în anumite spitale – N.Red.].

Evenimentele traumatice au un potențial major de a lăsa sechele și societățile rămân mai sensibile la stimuli similari traumei respective. Deci putem prezice că vor exista schimbări mai degrabă minore.

Dar mai este o treia forță pe care o văd: schimbările vor rezista dacă există o forță care le susține, iar a treia forță este guvernanța. Orice criză te face să te gândești la tine, orice om rațional își pune întrebări: oare e bine ce fac? Similar, și națiunea face același lucru. Diverse instituții încep să se gândească la ce fac și cum fac.

Oamenii fac lucruri din inerție. Dar brusc s-au trezit într-o altă realitate. Eu cred că este o oportunitate să dezbați și să revezi procesele; poate nu făceai bine unele lucruri. Deci asta poate să fie un catalizator al discuțiilor despre ceea ce nu făceam bine. Din punctul ăsta de vedere, este o oportunitate. Nu-mi dau seama câtă aplecare spre așa ceva există în România.

Există think tank-uri care au tradiție în a face astfel de analize. Nu ne lipsește capacitatea aceasta de audit, am văzut la președinție un exercițiu legat de România educată, deci ai instituții serioase care fac astfel de analize. Ce ne lipsește este capacitatea de a transpune acea viziune în fapt. Este posibil să ajute această criză și acolo.

Dacă la acest moment statul român vine cu un plan național de digitalizare în toate aspectele vieții, cum are Estonia, el se va lovi de următoarele bariere: românii nu sunt pregătiți, cetățenii români nu au literația digitală, ideea de card bancar este un exotism pentru segmente întregi de populație care nu știu să folosească un smartphone. Deci va fi greu, dar nu imposibil. Așa cum chinezii vorbeau în istorie de un plan de dezvoltare care nu prevedea decât atât: un pumn de orez pe zi pentru fiecare chinez – tot așa este posibil să ai următorul plan: niciun român fără internet sau fără device cu internet.

Dacă ai un plan național legat de digitalizare care să fie desfășurat pe 5 ani, nu pe 30 de ani, există destulă putere pentru a transforma viziunea asta în faptă. Criza probabil că va ajuta, se trezește statalitatea și va fi mai înclinată către analize și mai motivată să le transforme în fapte.

Rep: Ce estimați că se va întâmpla începând de astăzi, când ieșim din starea de urgență și putem circula fără a mai avea nevoie de o declarație?

Dragoș Iliescu: Ce ne arată toate datele este că epidemia aceasta nu a durat fix 2 luni și astăzi s-a oprit. O să dureze și probabil o să ne însoțească încă un an – un an și jumătate. Și acum nu mă bazez doar pe datele cu privire la timpul necesar pentru apariția unui vaccin sau pe dobândirea imunității de masă, ci pe datele din țările care au relaxat opreliștile și unde ai o creștere din nou a numărului de cazuri de infectare [cu COVID-19]. În Wuhan ai din nou câteva cazuri, Coreea de Sud are din nou un reviriment al cazurilor, deci asta înseamnă că va dura. Problema de sănătate publică ne va însoți poate încă un an.

Ce simt, din tot ceea ce văd, dar asta este o opinie personală: oamenii încearcă acum să ardă etape și să recupereze toate lucrurile pe care nu le-au făcut în astea două luni și ‘să-și încarce cămila cocoașa’ pentru ce va urma. Văd peste tot oameni care întreabă cum pot pleca, sunt persoane care vor acum, pe 15, să plece în grup de 20 cu corturile timp de o săptămână.

De o săptămână deja parcurile sunt pline. Datele de trafic raportate de D&D Research arată că în București și în marile orașe au fost scăderi ale traficului între 30 și 70% în perioada pandemiei Covid-19, dar de câteva zile scăderea este de doar 15%. Nu m-aș mira ca luni să vedem ambuteiaje.

În contextul ăsta, este bine că școlile rămân în continuare închise, că universitățile rămân în continuare închise. Toată lumea care poate, trebuie să exercite decizii raționale în perioada asta.

Părerea mea este că România trebuia să relaxeze măsurile, din punct de vedere economic, dar din punct de vedere al sănătății publice noi nu am trecut de hop. Nici una dintre date nu arată o scădere semnificativă.

Citește și:

 

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like
Scoala Altfel - ce activitati ar trebui sa faca profesorii

Copiii pot fi puternic afectați de anxietatea părinților din această perioadă. Laboratorul de Științe Cognitive din București: E esențial ca părinții să fie calmi

“În contextul problemei de sănătate publică cu care ne confruntăm, este firesc pentru unele persoane să resimtă o creștere a anxietății”, scriu cercetătorii din cadrul Laboratorului de Științe Cognitive Clinice…
Vezi articolul

Premieră pentru cercetarea românească: Rolul școlii, al mediului de acasă și al inteligenței în dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, studiate în două cercetări publicate în jurnale internaționale

În România, spre deosebire de alte țări, statutul socio-economic al părinților influențează în mod crucial dezvoltarea alfabetizării copiilor. Concluzia aparține primelor studii care cercetează dezvoltarea alfabetizării copiilor din țara noastră,…
Vezi articolul