Copiii cu cerințe educaționale speciale au nevoie de adaptări curriculare, metode diferite de predare și evaluare, timp suplimentar și, mai ales, de profesori care să înțeleagă că multe dintre comportamentele lor nu țin de lipsa de voință, ci de faptul că pur și simplu nu pot face anumite lucruri în același ritm cu ceilalți, a spus profesoara itinerantă Lizetta Mihăilă, într-o discuție din cadrul Comunității Litera pentru Profesori.
Cu peste 20 de ani de experiență în lucrul cu elevii cu CES, Lizetta Mihăilă a vorbit despre dificultățile reale din clasă, despre semnalele de alarmă pe care profesorii și părinții ar trebui să le observe, dar și despre nevoia de lucru în echipă între școală, familie și specialiști.
Nu este un copil care nu vrea, ci un copil care nu poate
Lizetta Mihăilă a spus că primul pas în lucrul cu acești copii este schimbarea perspectivei.
„Ar fi bine să empatizăm mai mult unii cu ceilalți. Și cred că deja suntem pe un drum mult mai bun dacă îmi dau seama că nu este doar un copil care nu vrea sau care este răsfățat sau care nu are chef să răspundă, ci pentru că pur și simplu nu poate”, a explicat ea.
Mulți părinți trec printr-un „carusel de emoții” atunci când află diagnosticul copilului, iar unii ajung chiar la depresie. De aceea, cadrele didactice trebuie să le arate că sunt alături de ei, nu împotriva lor.
Presiunea uriașă pe care o trăiește copilul cu CES la școală
Profesoara a explicat că efortul pe care îl face zilnic un copil cu CES este mult mai mare decât îl văd adulții din jur.
„Pentru un copil cu CES poate că este de cinci ori mai mult efortul. Vine la școală, trebuie să fie plăcut de către ceilalți, el încearcă să se facă plăcut, trebuie să fie și atent, trebuie să și rețină niște informații. În același timp el are niște stereotipii sau are niște dificultăți pe care nu și le poate controla”, a spus Lizetta Mihăilă.
Ea a dat exemple concrete: copilul poate fi flămând, poate avea o criză, poate simți durere, fără să știe cum să exprime asta, sau poate suferi pentru că este foarte atașat de un coleg care se joacă și cu alți copii.
„Sunt foarte multe presiuni în jurul lui. Și de aceea noi suntem, să spunem, un colac de salvare, noi, cadrele didactice”, a afirmat profesoara.
Care sunt principalele dificultăți ale copiilor cu CES
Lizetta Mihăilă a enumerat printre dificultățile frecvente întâlnite la elevii cu CES:
- dificultăți de învățare;
- tulburări de atenție;
- tulburări din spectrul autist;
- dizabilitate intelectuală;
- tulburări emoționale;
- dislexie, disgrafie și discalculie.
Ea a subliniat că simpla constatare a diagnosticului nu este suficientă.
„Rolul nostru este de a căuta niște soluții, pentru că părinții, de foarte multe ori, văd în noi soluția, rezolvarea”, a spus aceasta.
Nevoile elevilor cu CES la școală
Copiii cu certificat de orientare școlară și profesională au nevoie de adaptări curriculare reale, care să le facă mai ușoară participarea la activitatea din clasă.
„Au nevoie de metode diferite de predare și de evaluare, au nevoie de sprijin din partea noastră, de sprijin și de timp suplimentar, atât la sarcinile didactice din clasă, cât și la teste sau la teme”, a spus Lizetta Mihăilă.
Ea a explicat că elevii cu CES pot avea nevoie de teme cu termen mai lung, timp suplimentar la teste, reducerea volumului de muncă și fragmentarea sarcinilor.
„Niciunul dintre copiii cu CES, chiar dacă poate au diagnostice asemănătoare, nu este la fel. Și tocmai de aceea este nevoie de individualizare”, a adăugat ea.
Semnale de alarmă pentru profesori și părinți
Lizetta Mihăilă a vorbit și despre câteva semne care pot indica faptul că un copil are nevoie de evaluare de specialitate sau de sprijin suplimentar:
- dificultăți de concentrare;
- refuzul de a începe sau finaliza sarcinile;
- reacții emoționale intense;
- izolare sau conflicte frecvente cu ceilalți;
- progres lent în achiziții;
- joc repetitiv cu obiecte;
- dificultăți de adaptare la schimbare;
- oboseală accentuată și refuzul activităților spre finalul programului.
Ea a atras atenția și asupra comparațiilor făcute de părinți între copii sau între copil și propriii părinți din copilărie.
„Niciodată comparațiile acestea nu le putem face între copii. Chiar dacă, genetic, este copilul dumnealor, niciodată o perioadă de dezvoltare a unui copil nu este aceeași cu a altui copil”, a spus profesoara.
Tot mai mulți elevi cu CES în clase, tot mai multă presiune pe profesori
În ultimii ani, a observat Lizetta Mihăilă, a crescut numărul elevilor cu CES integrați în învățământul de masă, inclusiv în aceeași clasă.
„Există foarte multe clase care au doi sau trei elevi cu CES diagnosticat și cu certificat de orientare școlară și profesională. Pe lângă aceștia mai sunt poate încă unu-doi care au diverse dificultăți”, a explicat ea.
În acest context, presiunea pe profesori este și mai mare, mai ales în condițiile unei programe „foarte aglomerate” și ale ritmului alert de predare.
La aceasta se adaugă gestionarea comportamentelor dificile și epuizarea cadrelor didactice.
„Ajungeți acasă și spuneți: «Nu mai pot, nu mai știu. Ce fac mai departe?»”, a spus profesoara, descriind o stare pe care mulți profesori o recunosc.
Cum se gestionează comportamentele dificile
Profesoara a avertizat că ironia, rușinarea publică sau pedeapsa repetitivă nu rezolvă comportamentele dificile ale copiilor cu CES.
„Nu o să facem copilul să renunțe la acel comportament, ci, din contră, îl vom înverșuna și mai tare”, a explicat ea.
În schimb, Lizetta Mihăilă recomandă:
- avertizare discretă;
- pauze senzoriale;
- redirecționarea atenției;
- feedback constant;
- încurajări frecvente;
- instrucțiuni scurte și clare;
- rutină și organizare;
- materiale vizuale;
- fragmentarea sarcinilor.
„Copiii cu CES au nevoie de încurajări mai mult decât ceilalți și mult mai des de acest feedback”, a spus ea.
Părinții trebuie să fie parte din echipă
Lizetta Mihăilă a insistat asupra ideii că intervenția școlii nu poate funcționa fără familie.
„Este nevoie ca echipa să funcționeze, trebuie, aș putea spune cu majuscule, ca echipa să funcționeze, părintele făcând parte din această echipă”, a afirmat ea.
Părinții ar trebui să respecte recomandările specialiștilor, să mențină rutinele și acasă, să evite comparațiile și să comunice deschis cu profesorii.
Ce înseamnă, de fapt, succesul pentru un copil cu CES
Lizetta Mihăilă a spus că succesul pentru un elev cu cerințe educaționale speciale nu înseamnă neapărat note maxime.
„Înseamnă autonomie crescută, înseamnă o reglare emoțională mai bună, înseamnă o integrare socială, înseamnă încredere în sine, înseamnă să stea 15 minute concentrat, înseamnă să finalizeze trei exerciții din cinci, șase, zece, câte are, înseamnă să gestioneze o frustrare și înseamnă să ceară ajutor”, a explicat ea.
În unele cazuri, a mai spus profesoara, succes înseamnă și simplul fapt că elevul reușește să treacă mai departe în anul următor sau să absolve un ciclu școlar.
PIP-ul, adaptarea curriculară și planul de reabilitare nu sunt același lucru
În răspunsurile date profesorilor, Lizetta Mihăilă a explicat că PIP-ul este documentul profesorului itinerant și conține obiectivele de lucru pentru copilul cu CES, pe domenii precum afectiv-emoțional, cognitiv, limbaj și comunicare, motricitate și psihomotricitate.
Profesorul de la clasă își poate face propriul PIP, dar cu obiectivele legate de disciplina pe care o predă.
În același timp, adaptarea curriculară este destinată copiilor cu certificat de orientare școlară și profesională și vizează metodele de predare și evaluare.
Planul de reabilitare este alt document și este realizat de direcțiile de protecție a copilului pentru copiii care au grad de handicap.
Pot avea elevii cu CES note mici la purtare sau pot rămâne repetenți?
Da, a răspuns Lizetta Mihăilă, dar cu o nuanță esențială: măsurile trebuie luate în funcție de ceea ce ține de comportament și ceea ce ține de diagnostic.
„Atâta timp cât ei au primit acele teste adaptate, acele evaluări adaptate și totuși nu au reușit să facă față, da, se poate să rămână corigenți și repetenți”, a spus ea.
În ceea ce privește purtarea, profesoara a explicat că nu pot fi sancționate prin notă manifestări care țin direct de diagnostic, cum ar fi ridicarea frecventă din bancă în cazul unui copil cu ADHD.
„Nu punem diagnostic. Nu facem terapii la școală”
O altă idee importantă subliniată în discuție a fost că profesorii nu pun diagnostice și nu fac terapie la școală.
Diagnosticul este pus de medicul psihiatru, iar profesorul trebuie să lucreze cu specialiștii din școală, în primul rând cu profesorul consilier și cu profesorul itinerant, apoi, cu acordul părinților, cu specialiști externi, dacă este nevoie.
Fiecare profesor poate face diferența
La final, Lizetta Mihăilă a transmis că, deși drumul nu este ușor, fiecare copil poate progresa, iar rolul profesorului rămâne decisiv.
„Fiecare copil poate progresa. Împreună, familie, școală, specialist, putem construi reușita. Nu este un drum ușor, dar este un drum posibil”, a spus ea.
Și a adăugat un îndemn și pentru profesori:
„Nu uitați să aveți grijă și de dumneavoastră.”
Informații de context despre integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale
Profesorii din România spun că cel mai mult au nevoie să fie învățați cum să predea la elevii cu CES, potrivit studiului internațional TALIS 2024.
Învățarea diferențiată și individualizată nu poate fi asigurată în învățământul de masa, cel de stat, cu 33 de elevi în clasă, dintre care 3 sunt cu CES. Statul nu a angajat pe nimeni să ne ajute și noi rămânem responsabili de toți, a declarat profesoara Dorica Boltașu.
Edupedu.ro a publicat pe 28 aprilie o analiză reformei educației speciale, prevăzută de legea învățământului preuniversitar, care nu a mai avut loc. Din 2023, aproape toate prevederile din legea educației au fost amânate, iar legislația subsecventă nu există.
Evaluarea elevilor cu cerințe educaționale speciale se face conform unui ordin comun din 2016 care include metodologia pentru încadrarea copiilor în grad de handicap și pentru orientarea școlară și profesională.
- Numărul elevilor cu CES din școlile din România aproape s-a triplat în ultimii 5 ani, ajungând la peste 50.000 în anul școlar 2023-2024, în timp ce numărul profesorilor de sprijin este ținut de Ministerul Educației cu mult sub standardul legal, a arătat Edupedu.ro într-o analiză din aprilie 2024 – grafic.
- În anul școlar 2023-2024 au fost 1852 de profesori de sprijin la 51.784 de elevi din învățământul de masă, adică un profesor de sprijin la 28 de elevi, în medie. Dacă raportăm numărul profesorilor de sprijin la numărul total al elevilor cu CES din învățământul de masă și cel special (71.324), avem 38 de elevi la un profesor de sprijin.
- În același timp, profesorii de la clasele unde sunt elevi cu CES au nevoie de ajutor și formare. „După ce un elev cu cerințe educaționale speciale obține certificatul de orientare școlară și profesională, ajunge în școala de masă, unde cadrele didactice întreabă: «Ok, eu acum ce fac? Am o hârtie, dar asta nu schimbă cu nimic situația; copilul este tot aici, cu mine și eu trebuie să găsesc metode pentru a continua»”, a declarat Lizetta Mihăilă, coordonator profesori itineranți și de sprijin, în cadrul unei conferințe organizate de de Casa Corpului Didactic București în parteneriat cu CMBRAE, în 2024.
Foto: © 126602856 © Elnur | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Raluca Pantazi
Redacția
Ioana Nicolescu
Ștefan Lefter