Daniel David: Despre miturile față de învățământul superior românesc

3.368 de vizualizări
Foto: danieldavidubb.wordpress.com
Recent a fost dat publicității Raportul Comisiei Europene dedicat învățământului superior: “The European Higher Education Area in 2020. Bologna Process Implementation Report”. „Modelul Bologna” din aria europeană a învățământului superior a fost implementat până în 2020 în 48 de țări, fiind aplicat astfel și în țări care nu fac parte din Uniunea Europeană.

În acest context este timpul să înțelegem lucrurile corect și să renunțăm la o serie de mituri asociate învățământului superior românesc, propagate în diverse medii instituționale și publice, mituri care fac rău mediului academic și țării. Am mai spus aceste lucruri, dar, în contextul acestei analize europene, cine nu înțelege și mai propagă astfel de mituri fie nu poate, fie nu vrea! Să înțelegem așadar lucrurile, în baza datelor din acest Raport european.

Mitul 1. Avem prea mulți studenți, universitățile românești devenind astfel „fabrici de diplome”
  • Adevărul este altul, și anume că România stă prost între țările Uniunii Europene la numărul de absolvenți de studii superioare raportat la populația generală.
    • Este drept că între 2000 și 2017 numărul de studenți a crescut în România cu 17,4%. Dar procentul a crescut și în țări de referință academică din Uniunea Europeană, precum Germania (50,5%), Franța (25,7%) și Marea Britanie (20,1%). Deși în România procentul celor între 18-34 implicați în studii superioare a crescut între 2000 (7,1%) și 2017 (11,9%), acesta este sub media europeană în 2017 (16,4%); în plus, creșterea este una absolută, valoarea relativă față de media europeană  rămânând aproximativ la fel (în 2000 media europeană era de 11,5%), ceea ce arată că am crescut și noi, dar au crescut și cei care au pornit de la un nivel deja oricum superior nouă. Trebuie înțeles că în lumea modernă și în „modelul Bologna” licența nu mai înseamnă specializare avansată, cu excepția unor domenii vocaționale; licența este introducere și culturalizare în domeniu, cam ce era liceul pe vremea părinților/bunicilor noștri, specializarea avansată făcându-se acum la nivel de master/doctorat. Din păcate, unii au rămas cu mentalitatea din perioada comunistă, când licența definea universitatea și se intra la universitate cu acordul partidului, iar acum nevoia de educație superioară a unui număr mare de tineri îi sperie (ex. sintagma „Pe vremea mea nu oricine ajungea student!” sintetizează această mentalitate vetustă). Similar, doctoratul nu mai înseamnă “încununarea carierei profesionale”, ci înseamnă debutant în cercetare (“early stage researcher”), cu prezență și implicare continuă la școală; nu am înțeles nici acest lucru și ne-am trezit cu problemele pe care le știm, când unii, care aveau deja o carieră/experiență profesională extrauniversitară, au venit să-și ia și diploma de doctor ca „încununare”! Așadar, angajând criterii de calitate riguroase, universitățile românești trebuie să fie mai incluzive la licență, accentuând selecția mai ales la nivel de master/doctorat. Așa cum știm din studii de psihologie interculturală, modernizarea țării depinde puternic de acest indicator!
Mitul 2. Avem o creștere prea mare a numărului personalului academic („prea mulți universitari”) și prea multe universități.
  • Adevărul este că România nu exagerează acești indicatori între țările Uniunii Europene.
    • Spre exemplu, în România, între 2000 și 2017, personalul academic a scăzut cu 1,3%. Dintre cele 40 de țări analizate în Raport, în 2017, prin raportare la diverse perioade (2000/2005/2010), în 13 țări s-a produs o scădere a numărului personalului academic, în timp ce în 27 de țări a avut loc o creștere. Creșteri mari s-au produs de exemplu în Marea Britanie (65,6%) sau Germania (48,5%), iar scăderi mari în Georgia (-59,1%) sau Grecia (-26,2%). Aceste creșteri/descreșteri ale numărului personalului academic nu s-au legat direct de creșterile/descreșterile numărului de studenți.
    • În ceea ce privește numărul de universități, în România acesta a scăzut între 1999/2000 și 2018/2019 de la 124 la 88. Franța (+387), Italia (+138) și Germania (+132) au cele mai mari creșteri. Cele mai puternice scăderi au avut loc în Georgia (-160) și Armenia (-89). Dacă raportăm numărul de universități dintr-o țară la 1 milion de locuitori, în 2017 mediana țărilor analizate în Raport este 8. În acest context, scorul României este 5. Această analiză prin mediană este doar orientativă, în condițiile în care nu s-a controlat pentru mărimea instituțiilor. Spre exemplu, Marea Britanie are scorul 4, dar și universități mai mari, care concentrează resurse academice.
Mitul 3. Finanțarea  universităților românești a crescut constant, astfel că a vorbi despre subfinanțare este exagerare din partea universităților, care adesea cheltuiesc neperformant banul public.
  • Adevărul este că România nu stă bine la acest indicator între țările Uniunii Europene.
    • Spre exemplu, în România procentul din PIB dedicat învățământului superior era în 2016 același cu cel din 2004, și anume de 0,7%. Pentru referință, țări cu universități vizibile și cu impact internațional stau astfel în 2016: Marea Britanie – 1,4%; Germania – 1,3%; Franța – 1,2%. Pe baza unei analize încă preliminare putem spune că dacă s-ar raporta performanța academică în rankingurile internaționale ale universităților la finanțarea universităților, România ar avea constant universități în Top 500!

Așadar, simplu și direct spus, avem nevoie (1) de mai mulți absolvenți de studii superioare (mai ales licență/master), (2) de un număr crescut de personal academic și (3) de o creștere a finanțării. Sigur, asta dacă dorim să fim o societate modernă, bazată pe cunoaștere, nu o colonie științifică/tehnologică. Este evident însă că această dezvoltare trebuie făcută obligatoriu doar într-un cadru circumscris de indicatori riguroși de calitate, nu oricum! Dar trebuie făcută! Așadar, aria românească a învățământului superior trebuie regândită pentru creșteri cantitative circumscrise calitativ, iar apoi trebuie conectată cu aria românească a cercetării. Fără a intra în detalii, concentrarea academică în jurul marilor universități cu cultură academică de calitate, cu extensii apoi ale acestora prin centre universitare distribuite în diverse zone ale țării, și/sau diferențierea misiunilor universităților românești pentru a servi mai bine nevoile locale și naționale pot să fie, spre exemplu, soluții care duc la creșteri cantitative, circumscrise calitativ. În plus, accesarea resurselor financiare trebuie făcută doar prin angajamentul de responsabilitate și standarde clare. Altfel, simple creșteri cantitative, fără constrângeri calitative – așa cum am arătat că am fi capabili să facem rapid -, pot duce la confirmarea miturilor!

Cu referire la aria românească a cercetării observăm că “Pactul Ad Astra pentru cercetare” propus recent a fost asumat de marile universități și consorții universitare ale țării, alături de organizații studențești reprezentative. De asemenea, dintre partidele politice acesta a fost asumat de USR-PLUS/UDMR/PNL (în ordinea asumării publice); alte partide cu șansă de a intra în Parlament nu s-au exprimat (încă). Așadar, există o șansă bună de a moderniza aria românească a cercetării și de a o coordona apoi cu aria românească a învățământului superior, pentru a susține astfel o societate românească bazată pe cunoaștere, cu impact asupra competitivității țării și bunăstării oamenilor. 

NOTĂ: Articolul a fost preluat, cu acordul autorului, de pe blogul său

______________________________________________________

Daniel David este profesor, psiholog și rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca. A obținut titlul de doctor în psihologie în anul 2000, după care a urmat un program postdoctoral în Statele Unite ale Americii. Daniel David este profesor asociat al unei școli din New York și director pentru cercetare al Institutului Albert Ellis din New York.

Citește și:
Tabloul dezastrului din învățământul superior: România – pe ultimele locuri din Europa la numărul de tineri cu studii superioare, rata de înscriere la universitate, personal academic – Raport Bologna 2020
Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

5 comentarii
  1. De 30 de ani tot incercam “sa facem lucrurile sa mearga mai bine in licee si facultati” si tot ceea ce am reusit e sa facem lucrurile sa mearga mai prost.
    Mai putine licee, mai putine facultati, mai multe scoli profesionale e o soluție.
    Tara are nevoie de mai multi electricieni, zidari, instalatori. Mai putina nevoie de licentiati in Studii Europene sau Politică.

  2. Cine n-a constatat ca ,,invatamantul romanesc” a devenit, pas cu pas, fabrica de diplome inseamna ca a trait in ultimii 10-15 ani pe alta planeta. Pai daca ar fi pe bune nici 20% din numarul ,,absolventilor de studii superioare” n-ar obtine diplomele. Si atunci unde am sta in clasament? Sigur ca dintre cei 45% analfabeti functional si inca vreo 10-15% care nu dau testul (cica pe la noi nu e obligatoriu iar scolile care stiu ca ,,pregatesc” numai nulitati nu participa la testare) gasim o parte insemnata de absolventi de ,,studii superioare”. Pe la noi ,,nivelul de cunostinte” al absolventilor este de notorietate ca se refera la lista personala imbogatita permanent cu persoanele la care pot apela ,,absolventii” pentru a rezolva una/ alta. Astfel, toate cele pe care le considerati ca sunt doar ,,mituri” in realitate sunt adevaruri dureroase (pentru cine mai pricepe cat de cat ce se intampla in jurul lui) avand in vedere ,,produsele finite” care ies din ,,fabricile romanesti de diplome” (de tot felul).

  3. Adevarul este că degradarea Sistemului Educațional Românesc este incontestabilă și ea începe încă de la vârste fragede. Despre ce vorbim când avem absolvenți de liceu sau de facultate care se exprimă într-o limbă poticnită, cu un vocabular minimal, cu probleme în stăpânirea Matematicii, Fizicii sau Biologiei elementare, care nu cunosc Geografia sau Istoria Romaniei ?
    Ce facem cu sumedenie de licențiați in Stiinte Sociale, Studii Europene samd, incapabili sa-si gaseasca un loc de munca in domeniul facultatilor absolvite ?
    Trebuie urgent reintroduse pe scara larga Scolile Profesionale și redus drastic numarul liceelor și al facultatilor, ce cheltuiesc banul public cu un folos minim pentru restul societății.
    Să nu mai spun că Universitatile romanesti nu prea exista in clasamentele internationale serioase, dar se grabesc să-și deschidă filiale prin orășele de cateva zeci de mii de locuitori, unde absolvenții respectivi îngroașă apoi numarul birocraților inutili din Primărie. Eventual își dau și un “doctorat” pentru un spor la salariu, alti bani publici irositi aiurea.

    1. Dacă lucrurile merg prost în licee și facultăți, credeți că trebuie să le desființăm, nu să facem să meargă bine? Oricum suntem sub media UE ca absolvenți de studii superioare.
      Și credeți că școlile profesionale, care ar lua locul liceelor, ar fi mai productive? Absolvenții lor ar fi bine pregătiți, mai ușor de integrat pe piața muncii?
      Nu uitați, suntem în România, nimic nu merge prea bine. Și nu din cauza structurii sistemelor, ci din cauza oamenilor care susțin structurile.

  4. Numarul de universitati trebuie raportat la numarul de populatie de varsta scolara ce accede ca viitori studenti. Pentru ca altfel nu se va mai intra doar pe dosare, nu se vor mai trece toti studenti, si nivelul de pregatire va fi mai bun. Avem multi studenti care nu stiu bine lb romana si nici nu inteleg un text la prima citire. Falsa teoria ca nu avem studenti, a scazut populatia de copii si tineri si facultatile nu sunt orientate catre piata muncii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Cum îți gestionezi emoțiile, când ești cu laptopul în brațe și copilul în spate? Andrei Miu, profesor de neuroștiințe cognitive: Dacă expunem copiii la reacții exagerate, suntem iresponsabili și ne jucăm cu sănătatea lor mintală. Ar trebui ca părinții să se poarte ca tatăl din filmul La vita è bella și să aibă mare grijă de seninătatea copiilor lor

Cum îți gestionezi emoțiile, atunci când ești cu laptopul în brațe și cu copilul în spate – situație care a devenit normă în multe familii, odată cu închiderea grădinițelor și…
Vezi articolul

Fostul lider al studenților: Referendumul, un pas înapoi. La presiunea Coaliției pentru Familie, și educația sexuală sau parentală au căzut în desuetudine

“Concepte precum educația sexuală sau parentală au căzut într-o oarecare desuetudine, presiunea din partea simpatizanților Coaliției pentru Familie, pe fondul acestui referendum, determinând Ministerul Educației Naționale să considere că o…
Vezi articolul