Fostul ministrul al Educației, Mircea Miclea, cel care a lucrat la Legea Educației Naționale nr.1 /2011 a explicat la Euronews România de ce politicienii nu investesc în Educație, în condițiile în care și ei au copii:”Din păcate, majoritatea celor care ajung pe poziții de conducere, nu doar în educație, sunt în pozițiile acelea pentru a extrage resurse din bugetul public. Prioritatea lor nu este rezolvarea problemelor, prioritatea lor este extragerea resurselor,” spune Mircea Miclea.
- Amintim, Guvernul României a “pus cruce” finanțării Educației – va fi în jurul a 2,4% din PIB până în 2070, potrivit Programului de convergenţă aprobat în 4 mai 2022 pentru a fi trimis la Comisia Europeană. Asta deși în programul de guvernare Executivul se angajează să susțină 6% din PIB până în 2024
Fostul Ministrul al Educației în guvernarea Tăriceanu a explicat de ce politicienii nu investesc în Educației, când ei înșiși au copii. Mircea Miclea a subliniat că majoritatea își trimit copiii la universități din străinătate pentru că își permit, iar “prioritatea politicienilor nu este rezolvarea problemelor (n. red din educație), prioritatea lor este extragerea resurselor,” a mai spus fostul ministru.
“Mulți dintre ei au resurse suplimentare, pentru ca copiii lor să nu învețe în sistemul de stat din România sau la nivel universitar să-și trimită copiii în diverse universități din străinătate. Nu e nimic rău lucrul acesta, povestea este că ei au instrumentele suficiente și necesare pentru ca să eludeze problemele care apar în sistem. Din păcate, majoritatea celor care ajung pe poziții de conducere, nu doar în educație, sunt în pozițiile acelea pentru a extrage resurse din bugetul public, din oportunitățile pe care le oferă poziția respectivă, pentru ei și pentru grupul care este în spatele lor, pentru partid, pentru gașca din spatele lor, etc. Sunt niște elite extractive, niște așa-zis elite, adică oameni care sunt la conducere, al căror interes principal este de a extrage din resursele publice pentru a ajunge aceste resurse la anumite grupuri private. Foarte puțini sunt cei care sunt pe acele poziții interesați să rezolve problemele din sistem. Prioritatea lor nu este rezolvarea problemelor, prioritatea lor este extragerea resurselor,” a mai spus Mircea Miclea.
El a amintit că investiția în Educație trebuie să fie pe termen lung, și nu în funcție de fiecare ciclu electoral.
“Noi suferim de miopie electorală, adică politicienii noștri se gândesc mereu la ce să facă pentru a obține victoria la următorul ciclu electoral. Educația nu produce efecte imediate. Ca să vezi investiția din educație, ca să vezi efectele ei îți trebuie cel puțin 5 ani, până în 10 ani, ca să vezi efectele unei reforme susținute. Deci 5-10 ani. Și cum oamenii se gândesc numai la cine o să câștige următorul ciclu electoral și a investi în educație e o carte necâștigătoare, dacă ai miopie electorală, dacă nu te interesează viitorul țării, ci doar cine câștigă următoarele alegeri. Mai bine repari podețe, 2 poduri, o potecă, 3 lucruri mărunte și iei ochii oamenilor și așa câștigi următoarele alegeri. S-au câștigat alegerile făcând nimic pentru educație,” a spus Mircea Miclea.
Cât investește statul în Educație
Amintim că în data de 4 mai, Guvernul a semnat un memorandum prin care procentul scade de la 3,7%/2,5% cât a fost cheltuiala guvernamentală cu Educația în 2020, la 2,4% în 2030, apoi se menține la 2,3-2,4% din PIB până în 2070. În același timp, în planul de guvernare, la „obiective strategice în Educație” la pagina 86, scrie că „Guvernul va susține creșteri graduale, până în anul 2024, pentru finanțarea educației, de până la 18% din bugetul național (6% din PIB).
În paralel, ministrul Educației Sorin Cîmpeanu vrea să schimbe referința pentru bugetul alocat educației, de la PIB la bugetul național. Produsul Intern Brut este folosit ca referință atât pentru că e prevăzut ca reper în lege *(prin ținta de 6%, nerespectată în ultimii 11 ani), cât și pentru că este referință statistică ce permite comparații și agregări de date la nivel internațional, prin Eurostat, de exemplu.În prezent, conform cadrului comun de raportare, bugetul alocat Ministerului Educației pentru 2022 este de 29,98 de miliarde de lei, însemnând 2,28% din PIB pe baza PIB-ului prognozat de Comisia Națională de Prognoză anul trecut și folosit pentru construirea bugetului pe 2022. Este cea mai mică alocare din ultimii 3 ani și reprezintă mult sub jumătate din ținta stabilită prin Legea educației naționale din 2011, care prevede, la articolul 8, că educației trebuie să i se aloce minimum 6% din Produsul Intern Brut.
Bugetul de stat e stabilit la venituri de 216,4 miliarde de lei. Raportat la acest buget, bugetul actual al educației, aflat mult sub pragul prevăzut de lege, înseamnă 13,85% din veniturile la buget, adică foarte puțin sub totalul invocat acum de ministru ca aspirație pentru un buget potrivit pentru sectorul educației.
Bugetul estimat la nivel național pentru anul viitor de către Ministerul de Finanțe este de 244,94 miliarde de lei. 15% înseamnă 36,74 miliarde de lei. Aceasta ar însemna o creștere a bugetului de doar 22% față de anul în curs, iar raportat la bugetul general creșterea ar fi de doar 2,7%.
Raportat la PIB-ul revizuit în această primăvară de Comisia Națională de Prognoză (1.327,9 miliarde), bugetul educației pe anul în curs este de 2,26% din PIB. Raportat la estimarea bugetară pentru 2023 a CNP (1.460,7 miliarde), cei 36,74 miliarde de lei, cât ar însemna 15% din buget, ar reprezenta 2,52% din PIB, adică tot sub jumătate din ținta de 6% prevăzută de lege.
Citește interviul Euronews pe larg aici.
R.P.
Redacția
Diana Ghimiși
6 comments
… Adăugăm: Cine se va încumeta să calculeze costurile non-calității în educația contemporană??!! Pe ultimii 30 de ani, sau pe un mandat politic…..
Ne referim la: absolvenți care se angajează într-un domeniu complet diferit de cel în care s-a pregătit; absolvenți care, chiar dacă ajung în domeniul de pregătire, sunt ffff puțin pregătiți și în loc să vină cu un suflu nou se „aliniază” rapid la vechile practici;
la costurile suprapunerii unor inspecții/controale redundante/contraproductive (inspectorat școlar, aracip, minister etc) . La lipsa de viziune privind adaptarea standardelro de evaluare instituțională ( școlilor/universităților) precum și cele ale produselor educaționale – formulate în termeni de ”cel puțin” ceea ce induc un nivel minim și niciodată un nivel optim! La oferirea unor produse educaționale învechite și perimate către „beneficiari” – vezi ultimele 4 ediții PISA.
Cu regret constatăm că poate să crească bugetul pe educație la 20 %, resultatele vor fi aceleași pentru că se refuză sistematic identificarea defectelor din interiorul sistemului și aruncarea peste bord a acestora.
Funcționăm în sisteme paralele: urban – cu dezvoltări punctuale (cea mai bună școală din oraș etc) și rural- unde cu greu vei găsi o școală bună! Mai ales dacă te indepărtezi la 100 km de oraș…!
POate că sunt puțini bani, dar managementul alocării lor pare să fie unul dezastruos așa cum se spunea în comentariul prof. NGD.
Exemplu: O univ (mare) de stat finanțată (aproape continuu) de la buget , are facultatea X 500 locuri la buget și 800 la taxă! Vi se pare normal??? Sau e ceva neclar aici? Ori e este univ de stat (performanțe în limitele bugetului alocat) ori este univ. particulară (performanțe în limitele bugetului existent).
Din punctul nostru de vedere, Costurile NONCALITĂȚII sunt sensibil mai mari decât calitatea finanțată (arbitrar) de la buget!
Pentru că România este deja educată. Să pună ștampila.
Instituțiile României sunt extractive. Așa se face că, orice partide vin la putere, orice politicieni, se pliază pe sistemele existente și continuă să facă politică pentru ei și ai lor. Nu știu ce eveniment ar trebui să producă istoria încât să ieșim din acest cerc vicios.
Eu sper ca intrarea noastră în Uniunea Europeană și migrarea masivă a românilor în țări cu sisteme “virtuoase” ( unii se vor întoarce în țară) să fie acel eveniment care să ne salveze. Nu va fi sesizabil în timpul vieții mele, dar peste 100 de ani istoria va consemna, poate, ieșirea României la lumină.
Aveți dreptate,sunt secretari de stat,inspectori școlari ,care sunt platiti de Ministerul educației ,dar care au copiii inscrisi la scoli private,sau dețin prin asocieri duplicitare grădinițe și școli private.Ei nu au niciun interes sa evolueze pozitiv învățământul din Romania.Programa este grea,nu poate fi consolidată,elevii fiind obligați sa fac sa meditatii ani de zile.Cei de la minister fiind in cardasie cu profesorii care fac meditații ,nu doresc inregistrarea lecțiilor cu ce mai buni profesori pentru a fi accesate de elevi gratis.
Dl. Miclea a gresit prioritatile. Intai doctoratul, apoi masoneria. Astea doua starnesc admiratie si invidie si sunt prioritate absoluta.
Abia dupa asta se merge la furat si la directionat resurse.
Uita dl. Miclea ca cei pusi sa rezolve problemele invatamantului sunt niste mediocritati cu diploma de doctorat, ca sa ma eprim oarecum elegant, ca dansul :). Sa vrea sa rezolve ceva si nu vor putea, pentru ca nu au cu ce.
In calitate de coautor al textului OUG 75-2005 privind asa-numita “asigurare a calitatii educatiei”, dar si de psiholog (fara competente in Managementul calitatii), probabil ca dl.prof.Miclea nu stia pe atunci ca: 1.Asigurarea calitatii este doar o parte a Managementului calitatii prin care se introduc si utilizeaza cicluri virtuoase generatoare de progres. Ea este precedata de Planificarea calitatii, Controlul calitatii si este urmata de Imbunatatirea calitatii. Asigurarea calitatii se practica in Romania din anii 80 si nu a fost inventata de autorii OUG 75-2005 prin inestimabila lor contributie pseudo-stiintifica (“Asigurarea calitatii educatiei inseamna CA CAlitatea educatiei sa fie sigura” clama inocent prin conferinte si massmedia un fost director al ARACIS!) … 2.Conform standardelor internationale ISO 9000, asigurarea calitatii “genereaza increderea beneficiarilor/ clientilor in capacitatea furnizorilor de-a li se oferi doar produse/ servicii capabile sa satisfaca necesitatile (actuale) si asteptarile (viitoare) ale beneficiarilor”. Mai mult, managementul/ asigurarea calitatii nu sunt posibile fara implementarea unui sistem de management/ asigurare a(l) calitatii, conform cerintelor standardului ISO 9001.3. Acest sistem se bazeaza pe principii si instrumente general valabile in orice organizatie indiferent de marimea, profilul si proprietatea ei…. Pretentia pseudo-stiintifica a autorilor OUG 75-2005 de-a fi nascocit ceva specific asigurarii calitatii educatiei in Romania, in dispretul total al standardelor ISO 9000 si pe baza unui model din Stiintele social-politice ale sec.XIX, a fost demonstrata ca fiind NULA si NEAVENITA atat prin contraperformantele educatiei din Romania timp de 17 ani de aplicare a OUG 75-2005 (aprobata prin L87-2006, deci dificil/ imposibil de modificat/ abrogat, conform unora) cat si prin zeci de articole, comunicari, carti, dizertatii si teze (in Romania si in strainatate) care au identificat si demascat SIMULACRUL asigurarii calitatii educatiei in Romania pe aceasta baza legislativa si reglementara INTEGRAL FALSA…. Probabil ca putini dintre cei implicati in acest regretabil, costisitor si ultrabirocratic simulacru stiu ca el serveste de fapt doar la … “EXTRAGEREA DE RESURSE”, fenomen mentionat acum de dl.Miclea, prin justificarea scriptica – fata de decidenti – a alocarilor bugetare per cap de elev/ student, pentru fiecare scoala/ universitate ACREDITATA de ARACIP si ARACIS… Scolile si universitatile noastre au ESUAT in ceea ce se numeste in limbaj stiintific / comunitar “internalizarea asigurarii calitatii educatiei” – fenomen remarcat de cercetatori straini si romani COMPETENTI, de peste un deceniu…. Altfel spus, continuand cu OUG 75-2005 nu numai ca nu se va putea obtine/ genera (nicidecum asigura!) calitatea educatiei, dar tot mai multi absolventi interesati isi vor putea da seama ca angajatorii lor obtin progrese substantiale printr-o REALA asigurare a calitatii proceselor si organizatiile lor, total diferita de simulacrul din educatia romaneasca… A BON ENTENDEUR SALUT!