Într-o analiză în care a folosit arheologia criminalistică profesorul Neculai Bolohan, de la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“din Iaşi, susține că oasele descoperite într-o groapă cumună din sarul Horlești, comuna Rediu, din județul Iași, ar aparține celor care s-au luptat cu sultanul Suleiman Magnificul, potrivit unui articol din Ziarul de Iași, care citează site-ul Universității.
Profesorul Neculai Bolohan, împreună cu o echipă de criminaliti, medici legiști și arheologi, a analizat în perioada septembrie-octombrie 2015 o groapă comună descoperită din întâmplare în curtea unei case aflate în construcţie. Conform descrierii din textul publicat pe site-ul universităţii, groapa respectivă nu conţinea un mormânt sau schelete complete, nu era un cimitir şi nu erau nici obiecte personale, haine sau alte accesorii, ci doar o mulţime de oase aruncate laolaltă de la foarte mulţi oameni. Concluzia investigaţiei avea să arate că a fost o bătălia ce, explică arheologii, a fost dusă între oastea condusă cel mai probabil de Suleiman Magnificul şi trupele locale, în preajma Iaşului. Oasele datează, potrivit expertizelor criminalistice făcute, de pe vremea ultimului an de domnie al lui Petru Rareș.
Sultanul ocupa cetatea Sucevei, iar Moldova fusese oferită tribut de sânge, spun specialiștii. „Lăsați de izbeliște de domnitorul lor, oamenii din Moldova nu au reușit să facă față forței otomane. Ostașii lui Suleiman Magnificul fuseră probabil călare, pentru că pe oasele antebrațelor erau vizibile urme de apărare în fața săbiilor. Oamenii ridicaseră mâinile în fața armelor să se apere și fuseseră loviți de sus. Se luptaseră în arme ascuțite, cu tăiș. Au murit pe câmpul de luptă și au rămas acolo mult timp, suficient cât să rămână doar oasele de ei. Abia mai târziu au fost adunați și depuși într-o groapă comună”, potrivit articolului de pe site-ul Universității.
Au determinat perioada datând oasele găsite cu radiocarbon, de unde a rezultat că proveneau din prima jumătate a secolului al XVI-lea. „Este vorba de ultimul an de domnie al lui Petru Rareş, când Moldova, din cauza jocurilor diplomatice nu tocmai abile pe care le-a desfăşurat Petru Rareş, a reuşit să atragă intervenţia din Nord a polonezilor, din răsărit a tătarilor şi din sud a lui Suleiman Magnificul. Suceava a fost cucerită atunci şi sunt menţionări că armata sultanului ar fi trecut prin această zonă. Bănuim că într-un asemenea context s-a produs un conflict căruia i-au căzut victimă cei peste 200 de indivizi care fuseseră depuşi în groapă la Horleşti-Hăţaş“, a completat profesorul. Concret, coroborând datele istorice, ar fi vorba despre un conflict de la nivelul anului 1538.
În groapa comună cu o suprafaţă de 5,6 pe 4,6 metri s-au găsit 206 cranii, iar majoritatea proveneau de la bărbaţi de vârste diferite, fiind o singură femeie şi un copil de 12 ani. „Din cauză că erau aruncate împreună fără a fi respectată vreo cutumă culturală sau religioasă, echipa a dedus faptul că fuseseră adunate de pe câmp şi îngropate acolo mult după ce oamenii îşi dăduseră duhul“, se precizează în textul citat.
Rând pe rând, au fost eliminate ipoteze care spuneau că era vorba de zilieri care muriseră de holeră şi erau îngropaţi în afara localităţii, apoi că ar fi fost soldaţi din Primul Război Mondial sau bolnavi de ciumă. Oasele însă arătau urme de lovituri cauzatoare de moarte, de la suliţe sau cuţite, iar de aici au tras concluzia unei confruntări armate. Găsind urmele unei răni provocate de un proiectil de archebuză, armă folosită în secolele XV-XVII, profesorul Bolohan a dedus că trebuia coborât pe firul istoric cu mult înaintea fondării statului român. „Am încercat să văd căruia dintre conflictele mari în care a fost implicată Moldova aş putea să îi alătur acest context funerar. Constatarea este foarte simplă: Moldova a fost cam în permanenţă în conflict. Aşa că lucrurile s-au complicat“, spune profesorul Neculai Bolohan în textul citat.
Citiți articolul integral pe site-ul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
SURSA FOTO: Neculai, Bolohan & Simona Ionescu, Carmen & Rotariu, Irinel. (2017)
Redacția
Diana Ghimiși
