Accesul copiilor sub 12 ani la rețelele de socializare trebuie blocat, iar pentru grupa de vârstă 12-15 ani permisiunea să fie posibilă, dar în condiții stricte pe care marile companii să le respecte, a declarat pentru Edupedu.ro cercetătoarea Diana Tăut. Investigatoare principală pentru România a Organizației Mondiale a Sănătății în testarea masivă aplicată de OMS privitoare la comportamentele copiilor de vârstă școlară, Tăut a vorbit într-un interviu pentru Edupedu.ro despre setările rețelelor care sunt periculoase pentru sănătatea copiilor și care trebuie modificate de marile companii, pentru a putea vorbi apoi despre o deschidere graduală a accesului adolescenților la rețelele de socializare.
Pentru ca la 18 ani tinerii să nu se trezească în fața rețelelor sociale fără competențe digitale și noțiuni de bază cu privire la riscurile și utilitatea rețelelor, cercetătoarea Diana Tăut afirmă că de la 12 la 15 ani accesul adolescenților la rețelele de socializare poate fi deschis, cu acordul părinților, dar numai dacă marile companii introduc setări restrictive pentru această grupă de vârstă în ceea ce privește timpul pe care ei pot să-l petreacă pe rețele, dacă modifică algoritmul pentru ca feed-urile să nu mai fie personalizate ci să curgă cronologic, dacă filtrează atent conținutul și dezactivează indicatorii sociali precum like-urile, share-urile și vizualizările, care produc recompensarea majoră.
Dar „dacă Meta, Tik-Tok, Youtube (care are totuși Youtube kids) nu au aceste versiuni [versiuni restrictive, adaptate adolescenților de 12-15/16 ani – N.Red.] sau nu pot fi trase la răspundere legislativ, între 12-15/16 ani copiii nu ar trebui să aibă acces la rețele sociale deloc (versiunile pentru adulți)”, a precizat Diana Tăut, care este doctor în psihologie și conferențiar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Edupedu.ro a contactat-o pe investigatoarea OMS în România Diana Tăut după ce Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din Ministerul de Interne, a cerut limitarea și în România a accesului copiilor și adolescenților sub 15–16 ani la rețelele de socializare. Acestea au fost catalogate de șeful DSU drept „risc sistemic” în România, motiv pentru ca „răspunsul trebuie să fie unul de politică publică”. „ A spune că «este doar responsabilitatea părinților» nu mai este suficient într-o lume dominată de platforme globale și interese comerciale uriașe”, a avertizat Arafat.
Interviul integral acordat Edupedu.ro de cercetătoarea Diana Tăut, investigatoarea în România a OMS, pentru studiul de marcă al organizației privind sănătatea adolescenților:
Rep: Studiul OMS din 2021/2022 a arătat o premieră alarmantă înregistrată de România: cel puțin 22% dintre copiii de 11, 13, 15 ani suferă de sevraj psihologic atunci când le este tăiat accesul la telefon. Care este opinia dumneavoastră cu privire la solicitarea făcută de șeful DSU, Raed Arafat, către parlamentari de a iniția o lege care să limiteze și în România accesul copiilor și adolescenților sub 15-16 ani la rețelele sociale?
Diana Tăut: Este o părere mai nuanțată, pentru că nu cred că interzicerea totală sub 15-16 ani și apoi eliberarea totală a adolescenților îi pregătește sau previne anumite lucruri. Eu aș pleda pentru limitarea totală sau interzicerea totală sub 12 ani. Pentru că până la 11-12 ani copiii sunt dependenți de reglarea externă, de reglarea părintelui, a școlii, iar creierul lor este în plin proces de maturizare și atunci trebuie să le oferim posibilitatea să-și definitiveze circuitele atenționale implicate în învățare, circuitele mnezice implicate în memoria de scurtă durată, de lungă durată și să evităm o suprasensibilizare a circuitelor recompensei, pentru că de fapt asta fac rețelele sociale: oferă recompense intermitente, în contextul în care creierul este foarte receptiv la aceste recompense, dar nu are suficiente mecanisme de control inhibitor, de atenție, de frână.
Și atunci noi le cerem acestor copii să pună frână prea devreme, când ei nu sunt responsabili și când controlul nu este la ei.
Aș merge pe interdicția sub 12 ani și aplicată nu ca pedeapsă, ci ca măsură de protecție a copiilor față de presiunea pe care mediul o pune asupra lor. Putem să facem analogie cu fumatul sau cu condusul sau consumul de alcool. Deci este o măsură de protejare a acestor copii.
Rep: Dar în aceste cazuri, protecția este până la 18 ani. Vânzarea de tutun și alcool este interzisă către copii, până la 18 ani, vârstă de la care ei își pot lua și permisul de conducere.
Diana Tăut: Așa este, dar aici ar trebui să le dăm posibilitatea copiilor și să învețe să le folosească. Iar această învățare trebuie făcută controlat: deci dacă noi ne asumăm această interzicere explicită a rețelelor pentru toți copiii cu vârsta sub 12 ani, atunci între 12 și 15 ani accesul ar trebui să fie condiționat explicit de acordul părinților. Deci fără acord parental și fără supraveghere parentală, copiii n-au ce căuta cu rețele sociale, din punctul meu de vedere, șiar trebui responsabilizate și rețelele și marile companii, astfel încât setările default pentru aceste grupe de vârstă să fie foarte restrictive:
- în ceea ce privește timpul pe care pot să-l petreacă,
- în ceea ce priveștepersonalizarea feed-urilor – feed-urile să nu poată fi personalizate, ci mai degrabă să arate conținut în sens cronologic,
- filtrarea foarte atentă a conținutului,
- dezactivarea acestor indicatori sociali, precum like-uri, share-uri, câte vizualizări ai pe o anumită postare șamd, pentru că astea produc recompensa majoră.
Aici trebuie trase la răspundere marile companii. Ele trebuie să implementeze aceste modificări, iar structurile de control ale statului, ale Comisiei Europene ar trebui să funcționeze și să tragă la răspundere aceste companii, pentru modul în care înțeleg să particularizeze și să livreze conținut acestor grupe de vârstă.
Și atunci peste 16 ani – dar numai în condițiile astea – putem face o tranziție progresivă spre un consum mai autonom.
Rep: Propuneți un control parental de la 12 ani în sus ai copilului, însă România nu a testat niciodată până anul acesta nivelul de alfabetizare a adulților. Putem lăsa în responsabilitatea părinților accesul copiilor la rețelele sociale, dacă vorbim despre limitare?
Diana Tăut: Aici lucrurile sunt un pic mai nuanțate. Am spus două lucruri:
- Nu în condițiile de față. Deci aici trebuie să existe o responsabilitate duală. În niciun caz nu este responsabilitatea copilului să se controleze cât și când să stea pe rețele. Da, părinții trebuie să-și dea consimțământul explicit, dar în paralel rețelele sociale sau marile companii trebuie să implementeze aceste politici foarte stricte de livrare de conținut pentru aceste grupe de vârstă.
- Dacă aceste companii nu sunt în stare sau nu doresc să aplice astfel de modificări în ceea ce privește prelucrarea datelor personale, personalizarea feed-urilor, interacțiunea copiilor, adolescenților în aceste medii virtuale, atunci cu siguranță nu suntem gata pentru o astfel de tranziție.
Dar în condițiile în care există o conlucrare la nivel social, la nivel de politici, între modul în care se schimbă această arhitectură IT, dar și responsabilizarea părinților, până la urmă, și treptat și responsabilizarea copiilor, cred că se poate face. Pentru că nici nu vreau să cădem în extrema în care spunem că «părinții români ar fi iresponsabili în masă, nu știu ce este bine pentru copiii lor». Deci n-aș antagoniza partea asta de societate și nici nu aș cădea în extrema în care să spunem «părinții nu știu să-și educe copiii», pentru că dacă i-au educat până la 12-13 ani, realitatea este că deja de la vârsta aceea copiii fac tranziția spre adolescență și spre vârsta adultă și trebuie să învețe, ghidați, ajutați, să devină independenți.
Astfel de mecanisme de control și de ghidaj ar fi mult mai eficiente decât o interzicere ex-abrupto a utilizării.
Dacă la 18 ani le dăm drumul, ne uităm că n-au de unde să știe cum să le folosească. Deci nu cred că suntem productivi așa, pentru că ei trebuie să aibă deprinderi digitale, trebuie să aibă competențe digitale și trebuie să le învețe.
Rep: Cazurile de violență extremă care au îngrozit societatea săptămânile acestea au ca protagoniști copii de 13, 14, 15 ani.
Diana Tăut: Dar nu le putem pune pe seama rețelelor. Acolo sunt mai multe mecanisme și sigur că astfel de grozăvii ne întristează pe toți, dar n-aș găsi neapărat vinovații de serviciu. E o conjunctură de mulți factori care au avut un rol mare în ceea ce s-a întâmplat cu acești tineri. Nu toți tinerii sunt așa. Sigur că sunt și tineri care se dedau la astfel de grozăvii, desigur că rețelele sociale propagă și amplifică în bulă astfel de comportamente și chestiile astea extreme sunt mult mai rostogolite, sunt mult mai des accesate, fac mai multă senzație în rândul tinerilor și tocmai de aceea trebuie cu mare mare grijă reglementat accesul copiilor la rețele, dar nu interzis total până la 18 ani. Dar asta cred că nici Franța nu face.
Rep: Nu. Discuțiile privesc interzicerea accesului pe reţelele sociale pentru adolescenţii sub 15 ani, în Franța, iar Australia a introdus interdicția pentru cei sub 16 ani.
Diana Tăut: Da, 15-16 ani. Sigur că sunt orientative și probabil că trebuie să intre în vigoare astfel de legi și să vedem care sunt consecințele la nivel de societate. Pe de altă parte, mă gândesc și la o perioadă din aceasta de tranziție, clar strict reglementată, între 12 până în 15-16 ani, în care adolescenții să aibă interacțiune foarte controlată, foarte filtrată cu astfel de medii, astfel încât să poată face tranziția ușor după 18 ani la ceea ce se întâmplă în social media.
Rep: Cum ați ajuns în analiza dvs la fereastra aceasta de 12-15 ani pentru care propuneți deschiderea progresivă a accesului, fereastră pe care nu am întâlnit-o în reglementările altor state, dar despre care am auzit în avertismentele lansate de specialiști în sănătatea publică că este o vârstă la care mai ales fetele sunt afectate de folosirea filtrelor, de relaționarea majoritar pe social media, care le afectează stima de sine, comportamentul și activitatea școlară?
Diana Tăut: Dar, de exemplu, și Whatsapp intră în categoria social media. Deci aici ar trebui să definim foarte clar care sunt acele lucruri nocive pentru adolescenți. Și sunt de acord că, de exemplu, aceste funcții de share, de like, de aplicare de filtre, de înfrumusețare a pozelor, de personalizare a feed-ului pe baza algoritmilor de utilizare șamd sunt foarte, foarte nocive. Dar social media este mai mult de atât. Are și o componentă de interacțiune socială, are și o componentă de căutare de informații în cazul cărora interdicția ar fi echivalentă cu «aruncarea copilului cu tot cu apa de baie». Deci când spunem «interzicem social media», trebuie să decidem dacă interzicem și whatsapp-ul sau și forumurile de discuții pe anumite temă sau ce anume interzicem?
Eu cred că trebuie reglementat clar care sunt funcțiile la care adolescenții să nu aibă acces. Și eu sunt de acord cu dumneavoastră că aceste funcții pe care le-am enumerat anterior nu ar trebui să fie la dispoziția adolescenților între 12 și 15-16 ani. Dar funcții precum socializarea sau conectarea cu alt adolescent pe baza unui interes comun, pe baza unui hobby, discutarea unui subiect comun, căutarea de informații nu sunt nocive în sine. Trebuie construit pe ele.
Acele capabilități nocive, despre care am discutat mai înainte, trebuie clar reglementate, interzise, controlate cu ajutorul părinților și prin tragerea la răspundere a acestor mari actori de pe scena IT-ului. Pentru că nu copiii sunt responsabilii majori, nu părinții sunt responsabilii majori, că de multe ori și ei pierd controlul, nici școala nu este responsabilul major, câtă vreme nu implementăm clar politici prin care să tragem la răspundere acești actori majori pe scena europeană.
Rep: Au ajuns familiile, au ajuns școlile să se lupte cu o industrie de miliarde, pe atenția copiilor. Când se va relua studiul Health Behaviour in School-aged Children (HBSC) derulat de OMS în 44 de state, printre care și România, ale cărui rezultate precedente pe România sunt alarmante?
Diana Tăut: Acum, în primăvară 2026, o să începem o nouă rundă de colectare de date pe acest studiu, Health Behaviour in School-aged Children. Va fi foarte interesant să vedem cum au evoluat inclusiv datele legate de consumul de social media, de preferința pentru comunicarea online, de jocurile de noroc, inclusiv cele de punere de pariuri online sau offline și alte comportamente de risc ale adolescenților. Suntem nerăbdători să strângem aceste date.
Datele vor fi strânse la nivel național, din peste 200 de școli, și sper să reușim să avem un eșantion reprezentativ național și să obținem rezultate relevante, o imagine cât mai fidelă a ceea ce se întâmplă în mod real cu adolescenții din România.
Rep: Când estimați că vom avea primele rezultate, primele date analizate?
Diana Tăut: Primele date analizate le vom avea la finalul anului 2026.
Rep: Care sunt estimările pe care le aveți, cu ce temere sau speranță porniți în testarea de anul acesta?
Diana Tăut: Cu curiozitate. Nu cred că se schimbă mult datele pe dependența de social media, de rețelele sociale și consumul de rețele sociale, dar în premieră vrem să implementăm și câteva întrebări referitoare la utilizarea inteligenței artificiale. Pentru că AI este o problemă și un nou subiect în atenția noastră și urmărim să vedem cum se asociază acestea cu datele legate de satisfacția cu școala, cu datele legate de sănătatea mentală a adolescenților, stresul școlar și așa mai departe.
Nu mă aștept să fie schimbări mari, pentru că la nivel național nu au fost schimbări mari de politici. A fost această politică de interzicere a utilizării telefoanelor la școală, însă din date anecdotice cred că nu a fost foarte eficient. Copiii în continuare își folosesc cu succes telefoanele și în timpul orelor și în afara lor, mulți dintre ei.
Rep: Deci avem o problemă de management școlar vizibilă sistemic?
Diana Tăut: O să vedem ce spun datele la nivel micro sau la firul ierbii. Impresia mea este că nu s-au schimbat foarte multe lucruri de când a fost introdus această interdicție. M-aș bucura să fiu contrazisă, dar impresia mea e că nu s-a schimbat foarte mult de când a fost introdus această prevedere.
Rep: Care sunt măsurile care sunt necesar a fi aplicate pentru ca datele să se schimbe?
Diana Tăut: Haideți să vedem întâi dacă s-au schimbat datele de la introducerea prevederii, pentru că asta mi s-a părut o politică foarte bună.
- I. În primul rând, reglementarea utilizării telefoanelor în școală. Dar legislația bună trebuie urmată și de implementare; degeaba avem legislație fantastică sau prevederi foarte bune, dacă nimeni nu le bagă în seamă sau dacă toată lumea găsește o cale să le evite. Deci asta este o prevedere bună.
- II. O a doua prevedere bună ar fi această discuție foarte serioasă legată de social media și de accesul adolescenților la social media: ce înseamnă social media, care sunt elementele problematice din social media și cum reglementăm utilizarea ei, astfel încât să încurajăm o folosire responsabilă, adecvată nivelului de dezvoltare cognitiv și emoțional al adolescentului? Și asta este o discuție mai lungă, pentru că nu este o soluție de tip «totul sau nimic». Interzicem de la o vârstă arbitrară sau până la o vârstă arbitrară, interzicem total până la o vârstă în care clar social media nu are absolut niciun beneficiu pentru adolescent, dar vedem că sunt și studii care ne arată că pentru o subcategorie de adolescenți mai mari, în anumite contexte și în anumite situații, social media poate să fie un mediu benefic de dezvoltare emoțională și nu trebuie să le ignorăm nici pe acelea? Asta este o discuție foarte importantă.
- III. Și în al treilea rând, tragerea la răspundere a acestor mari corporații IT.
Nu mai pot sau aud de politica asta care spune: «oamenii ar trebui să fie responsabili și să decidă ce consumă». Nu este adevărat. Nu. Controlul nu este la persoane și cu atât mai mult nu putem să punem în cârca unui copil de 9, 10, 11, 12 ani controlul asupra utilizării rețelelor. Sub nicio formă.
Rep: Mai ales când vedem că această industrie folosește cele mai noi rezultate din cercetările în psihologie cognitivă, în neuroștiință, dar nu pentru avansul societăților.
Diana Tăut: Da, pentru că design-ul și funcțiile lor sunt gândite în așa fel încât să te țină conectată în ele, nicidecum să te descurajeze să le folosești. Și în condițiile de acum este o bătălie pierdută, când lupta se duce cu un adolescent, care nu are resursele necesare să se oprească.
Efectele se văd în lipsa de interes pentru activități ce necesită atenție susținută, efort, activități care nu sunt recompensate imediat. Deci toleranța la disconfort și la recompensă întârziată este din ce în ce mai scăzută la generația tânără. Și asta nu o spun eu, ci o spun studiile. Social media oferă recompensă imediată prin like-uri, printr-un nou filmuleț, printr-un nou stimul. Însă activitățile din viața reală nu sunt recompensate nici imediat, nici pozitiv așa cum sunt în social media. Și atunci creierul nostru se formatează în cu totul alt fel decât în viața reală. Și acest hiatus între viața reală și ceea ce ne oferă aceste experiențe în care ne petrecem din ce în ce mai mult timp ne face foarte dificilă adaptarea la la sarcinile pe care trebuie să le îndeplinim, ca adolescenți, ca adulți.
Trebuie încurajați și adolescenții, și societatea ca întreg să ne mutăm cât mai multe din activități din online în offline. Dar apropo de interzicerea rețelelor la copii și la adolescenți, nu le putem interzice la adulți. Și aici ar merita o campanie în care și adulții să învețe să folosească responsabil aceste rețele, să mai pună telefonul jos și să facă activități cu copiii. Pentru că degeaba mergem la copii și le facem campanii de încurajare a cititului, a mișcatului în aer liber, dacă părinții lor sunt în continuare lipiți de telefon.
Rep: Estimați că generațiile acestea își vor găsi și propria soluție la problemele acestea?
Diana Tăut: Nu, nu-și găsesc soluția fără aportul nostru. Cred că cea mai mare greșeală este să asistăm pasiv de pe margine și să așteptăm să se autoregleze. Am tot auzit asta: «păi, asta va fi noua lor realitate. La realitatea asta se vor adapta. Și noi am crescut cu calculatoare și n-am pățit nimic etc». Ei bine, cercetarea arată tot mai mult că lucrurile nu pot fi lăsate ca atare și că trebuie să ne implicăm. Dar trebuie să ne implicăm responsabil, nu senzaționist, nu alarmist. Nu trebuie să ne frângem mâinile, ci trebuie să ne gândim pur și simplu: vrem să-i deprindem pe copiii ăștia să folosească responsabil și inteligența artificială, și rețelele sociale? Atunci trebuie să-i învățăm și trebuie să ne gândim cum îi învățăm, cum îi introducem treptat în aceste funcții și cine are responsabilitatea învățării lor și cum putem să canalizăm această învățare treptat, pe măsura dezvoltării lor?
Informații de background
Diana Tăut este doctor în psihologie, cu domenii principale de cercetare Psihologia Sănătății Publice și Clinice, Psihologia consumatorului și Consilierea persoanelor și grupurilor vulnerabile. Conferențiar universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Tăut este coordonatoarea programului de masterat în Psihologia Sănătății Publice și Clinice, a urmat un stagiu de cercetare la Universitatea Konstanz din Germania și este cercetător și director al mai multor granturi.
Tăut este investigatorul principal pentru România al OMS în cadrul studiului internațional „Health Behaviour in School-aged Children” (HBSC), care la precedenta testare a constatat că România este, în premieră, pe primul loc în 44 de țări în privința consumului problematic de social media. Concret, peste 22% dintre copiii români de 11-15 ani suferă de sevraj psihologic, atunci când le este tăiat accesul la telefon. Procentul înregistrat de România este de două ori mai mare decât media țărilor din studiul OMS. Comportamentul este asociat cu probleme mintale, sociale și de școlarizare.

Derulat o dată la 4 ani de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), amplul sondaj este realizat în școli, aceasta fiind cercetarea de marcă a OMS, echivalentul în sănătate al testării PISA din educație derulate de OECD. Datele HBSC sunt colectate și analizate cu scopul de a înțelege care sunt determinanții sociali ai sănătății în rândul adolescenților și pentru a fundamenta politici și practici care să îmbunătățească viața tinerilor, potrivit OMS.