Francofonia, sărbătorită internațional pe 20 martie în fiecare an. Peste 50 de milioane de elevi și studenți învață franceza ca limbă străină, însă predarea acesteia este în pericol dacă politicile din Educație nu determină tinerii să aleagă meseria de profesor – nou raport al Organizației Internaționale a Francofoniei

1.216 vizualizări
Foto: © motortion | Dreamstime.com
În fiecare an, pe 20 martie, Ziua Internațională a Francofoniei este sărbătorită în întreaga lume, atât în țările francofone, cât și în cele în care limba franceză este mai puțin răspândită. Francofonia constă, ca fenomen, în promovarea limbii franceze pentru cooperare și dezvoltare internațională culturală, educațională și economică, conform prezentării de pe site-ul oficial al Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF).

După cum se arată în cel mai nou raport al OIF, 50 de milioane de elevi și studenți învață franceza ca limbă străină și peste 93 de milioane au franceza ca limbă de școlarizare – detalii mai jos.

Data de 20 martie se referă la înființarea, în 20 martie 1970, la Niamey, capitala Nigerului, a Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică, care avea să devină Organizația Internațională a Francofoniei (OIF), potrivit informațiilor de pe francophonie.org, platforma OIF.

În acest an, tema zilei este “Francofonia viitorului”, pentru a evidenția sprijinul Francofoniei pentru tineri și aspirațiile lor, în special în domeniile antreprenoriatului, al tehnologiilor digitale și al dezvoltării durabile. În 2022, 20 martie este sărbătorită oficial în Dubai, cu activități ale OIF începute din octombrie 2021.

Foto: francophonie.org
Vorbitorii de franceză în lume. Poziția limbii franceze în școli și universități – date actualizate în 2022

Organizația va publica pe 24 martie raportul “Limba franceză în lume 2022”, dar deocamdată este disponibilă o sinteză a acestui raport. Printre punctele atinse de acest raport se află și detalii cu privire la educație, predarea limbii franceze în școli, vorbitori, politici în Educație și acțiunile instituțiilor din Franța la nivel internațional, în cooperarea cu celelalte state.

Cu un număr estimat de 321 de milioane de vorbitori de limbă franceză la nivel mondial în 2022, limba franceză rămâne în grupul celor 5 limbi cele mai vorbite în lume (după engleză, chineză, hindi și spaniolă). În patru ani, s-au adăugat 21 de milioane de persoane care vorbesc franceza, o creștere de 7% față de 2018, notează autorii în document.

Foto: captură – sinteză raport

Franceza este limbă de școlarizare în 36 de state din lume. Aproximativ 93 de milioane de elevi și studenți învață în limba franceză, în întreaga lume: cifre în ușoară creștere, ceea ce confirmă […] “că franceza nu și-a pierdut statutul de limbă de predare nicăieri”.

Foto: captură – sinteză raport

Evoluția numărului de elevi care învață franceza ca limbă străină diferă de la o regiune la alta sau de la o țară la alta și se datorează în mare măsură voinței autorităților naționale de a face obligatorie predarea celei de-a doua limbă străină în sistemele lor de învățământ. În afara țărilor vorbitoare de limbă engleză, se întâmplă adesea ca politicile publice să lase loc doar limbii engleze ca singura posibilitate de dezvoltare lingvistică și culturală pentru tinerii cetățeni.

Atractivitatea limbii franceze pentru tineri, părinții și școlile acestora, mai notează autorii în sinteză, se datorează, de asemenea, perspectivelor pe care aceasta le poate oferi în materie de angajare, de posibilități de a studia în străinătate, de a avea acces la locuri de muncă legate de turism, de organizații internaționale sau de a progresa în cadrul unei întreprinderi sau al unei administrații. Autorii subliniază și că “acțiunea politică este decisivă în construirea unor sisteme educaționale și a unor societăți multilingvistice care să poată promova capacitatea de inserție profesională a tinerilor, formarea și dezvoltarea profesională pe tot parcursul vieții”.

Pensionarea profesorilor de franceză și neintrarea în sisteme a altora tineri face ca franceza să dispară din unele școli la nivel internațional

De asemenea, tot intervenția politică este responsabilă să facă față dificultăților cu care se confruntă numeroase sisteme de învățământ, care se află uneori sub presiune din cauza supraaglomerării și a unui deficit tot mai mare de profesori de limba franceză. Dificultățile sunt: pensionarea profesorilor (ceea ce este uneori suficient pentru a elimina oferta de franceză în școală) și o criză a numărului de persoane care doresc să predea limbi străine (inclusiv franceza), care este adesea opțională ca a doua limbă străină.

Politicile educaționale și lingvistice joacă un rol major în învățarea limbilor străine, nu numai prin obligațiile prevăzute în programele școlare, ci și prin resursele care le sunt alocate. Reevaluarea valorii profesiei de profesor, reînnoirea și formarea tinerilor profesori, descentralizarea și democratizarea oportunităților de formare multilingvă se numără printre provocările care vor permite sistemelor de educație să răspundă cerințelor populației pentru societăți plurilingve.

În mod similar, alegerea unor politici naționale care să fie în concordanță cu perspectivele multilingvistice în favoarea limbilor dintr-o țară are o influență asupra gradului de deschidere a sistemelor educaționale, de exemplu, față de mobilitatea internațională.

Italia și România, primele două țări din Europa în ceea ce privește “volumul” de franceză predată în școli

Europa rămâne “un bastion al învățării limbii franceze”, cu Italia și România pe primul loc (în funcție de volum), alături de Germania, Spania, Belgia și Elveția, care nu sunt francofone, Țările de Jos, Grecia și Portugalia. Țările anglofone – Regatul Unit și Irlanda – care au franceza ca primă limbă străină au, de asemenea, peste 0,5 milioane de cursanți de franceza ca limbă străină.

În sistemul preuniversitar, în 2020, în România erau aproape 240 de mii de elevi care studiau limba franceză ca prima limbă modernă învățată și peste 1 milion de elevi care o învățau ca a doua limbă modernă, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică. Tot în 2020 erau și 330 de elevi care aveau limba de predare Franceza, în România.

Resursele pedagogice și cursurile de franceză oferite de Institutul Francez și de Alianțele Franceze, în căutare

Pe lângă cele 98 de locații din 95 de țări, Institutul Francez administrează platforma IFprofs, care a reunit 42.000 de profesioniști din 105 țări (20.000 de resurse partajate) în 2021. De resursele platformei sale Culturethèque (biblioteca digitală) au beneficiat peste 500.000 de utilizatori în 2021 (adică o dublare față de 2019).

Se mai arată în document și că numărul de elevi care urmează cursuri de franceză ca limbă străină în cadrul rețelei celor 832 de Alianțe Franceze prezente în 131 de țări, cu 490.000 de cursanți de franceză ca limbă străină la nivel mondial în 2019 (inclusiv 111.000 de cursanți care urmează cursuri de franceză ca limbă străină în întreprinderi sau instituții) a crescut cu +3,4% față de 2018.

Sinteza raportului (în limba franceză), care poate fi descărcată mai jos:
Istoria francofoniei și a termenului de “francofonie”

Termenul “francofonie” a fost introdus în 1880 de către geograful Onesime Reclus şi se referea la o clasificare a popoarelor în funcţie de criteriul limbii, termenul desemnând ideea unei comunităţi de oameni, răspândiţi în toată lumea şi vorbind limba franceză, se arată pe www.francophonie.org, potrivit agenției de presă Agerpres.

Francofonia poate desemna pe de o parte comunitatea vorbitorilor de limbă franceză, iar pe de altă parte francofonia instituţională, organizată, care îşi propune să promoveze limba franceză la nivel internaţional, în principal prin mijloace politice şi culturale.

Până în anii ’60, francofonia s-a manifestat pe dimensiunea sa culturală, graţie uniunilor de scriitori şi jurnalişti precum Asociaţia scriitorilor de limbă franceză sau Uniunea Internaţională a jurnaliştilor şi a presei (în prezent, Uniunea Presei francofone).

Un prim pas concret spre instituţionalizarea francofoniei a fost făcut în 1969, când a avut loc prima Conferinţă a statelor francofone, sub egida lui Andre Malraux, ministru al Culturii în epocă. Conferinţa s-a finalizat cu crearea, la 20 martie 1970, a Agenţiei de cooperare culturală şi tehnică (ACCT), un organism interguvernamental, care va deveni, în 1995, Agenţia interguvernamentală a Francofoniei, iar în 2005, Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF), conform larousse.fr, mai transmite Agerpres.

Alte exemple de demersuri privind afirmarea francofoniei pe dimensiunea culturală şi politică sunt date de iniţiative precum: Festivalul panafrican al cinematografiei (anii ’70), Centrul de Cultură şi Animaţie Culturală (1986), Premiul celor cinci continente ale Francofoniei (2001) etc.

În 2000, a fost adoptat primul text normativ al Francofoniei – Declaraţia de la Bamako – în ceea ce priveşte practicile democraţiei, drepturilor şi libertăţilor. Astfel, Francofonia dispune de pârghii constrângătoare pentru membrii organizaţiei care nu respectă valorile promovate de organizaţie.

Francofonia a dobândit un caracter instituţional unitar prin crearea Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, în 2005, cu scopul de acţiona pentru promovarea limbii franceze şi menţinerea statutului ei de limbă internaţională, cu ajutorul Cartei francofoniei (2005). În prezent, politica francofonă este manifestată, la nivel instituţional, prin intermediul a trei entităţi: Conferinţa şefilor de stat şi de guvern ai statelor în care se vorbeşte franceza (summit) şi care se reuneşte o dată la doi ani; Conferinţa ministerială a francofoniei care reuneşte miniştrii de externe; Consiliul permanent al francofoniei. Din Organizaţie fac parte, în prezent, 88 de state, mai notează www.francophonie.org, potrivit sursei citate.

România a devenit membră cu drepturi depline a comunităţii statelor şi guvernelor având în comun limba franceză în 1993, potrivit site-ului oficial al Ministerului de Afaceri de Externe, mae.ro.

Foto: © motortion | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.


2 comentarii
  1. Multumesc EDUPEDU pentru publicarea acestui amplu si util text informativ, altfel inaccesibil opiniei publice din Romania intrucat massmedia noastra are (de 2 decenii) cu totul alte teme/ subiecte, presupuse a fi mult mai interesante si generatoare de audienta! O excelenta carte a unui parlamentar francez despre francofonie (comunitate) si Francofonie (institutii internationale) a fost tradusa si publicata in 1996, de o asociatie din Romania, bucurandu-se de un legitim interes. Dar a fost unica! IPrin anii ’90, acea asociatie – care initiase in UPB cooperarea cu RFI si TV5 in scopul creearii unor posturi-scoala de radio si TV precum si aderarea Romaniei la ACCT (Agentia de cooperare culturala si tehnica, precursoarea AIF apoi OIF) – celebra anual Ziua/ Saptamana francofoniei prezentand publicului romanesc avantajele limbii franceze si ale francofoniei, unele state francofone, contributiile oamenilor de cultura si stiinta, francezi si romani, la patrimoniul universal…. Unii aflau astfel ca limba franceza a devenit in Romania, pe parcursul a cca 150 de ani, “LANGUE DE COEUR DES ROUMAINS” datorita calitatilor sale intrinseci (originea latina comuna cu cea a limbii romane, facilitatea/ placerea invatarii si utilizarii, utilitatea internationala in 5 continente, etc.) dar si datorita unor circumstante istorice ignorate azi (inlocuirea fostelor noastre limbi internationale si diplomatice traditionale, rusa si greaca, cu franceza, dupa Revolutia franceza datorita tot mai multor emigranti francezi prezenti in Moldova si Muntenia care ii invatau limba lor pe unii reprezentanti ai “elitelor” acelor vremuri, tot mai numerosii tineri din Romania care, dupa 1840, studiau – pe banii lor – in Franta si, revenind ulterior acasa, nu numai ca promovau si utilizau limba franceza dar si fondasera importante scoli superioare, pe modelul universitatilor franceze, precursoarele multor actuale universitati romanesti, rezistenta nedeclarata fata de obligativitatea invatarii limbii ruse in toate scolile romanesti, intre anii 1947-1965, multitudinea oamenilor de stiinta si cultura originari din Romania care au emigrat dupa 1945 in Franta, “tara drepturilor omului”, etc.) …. Atribuirea calificativului “francofon” unui anumit stat ar fi trebuit sa se realizeze, in conceptia noastra, NU pentru apartenenta la AIF/OIF/AUF (conditionata mai ales de plata cotizatiei!) ci exclusiv pentru masura in care limba franceza este utilizata/ invatata/ ameliorata/ promovata de populatia si decidentii acelui stat…. Dar, in peste 30 de ani, nu s-a efectuat in Romania vreun recensamant care sa evidentieze si numarul romanilor care cunosc si utilizeaza limbile straine, mai ales franceza! Singurele date statistice disponibile la noi, relativ usor, se refera (doar) la numarul elevilor care invata limba franceza! Multumesc din nou EDUPEDU pentru publicarea acestor cifre in acest articol, Ministerul educatiei si MAE refuzand comunicarea cifrelor reale, actuale si complete celor interesati…. Dupa ce, un timp, pe un website oficial a fost afisata inselatoarea si ridicola informatie (preluata si de oficialii francezi) “In Romania, 50% din elevi invata limba franceza ca prima limba straina si 50% ca a doua limba straina”, astazi se recunoaste ca (doar) cca 1,2 milioane de elevi (din total cati?) invata frumoasa limba a lui Moliere, fara sa se includa si numarul studentilor si al profesorilor implicati dar si fara sa se mentioneze numarul elevilor, studentilor si profesorilor implicati in studiul limbii engleze. Doar pentru comparatie, care – din pacate – astazi nu poate fi decat dezavantajoasa… Mentionez ca, in 1993 (anul aderarii Romaniei la Francofonie!!), existau in Romania, oficial, de circa 2,5 ori mai multi elevi, studenti si profesori implicati in studiul limbii franceze fata de numarul celor implicati in studiul limbii engleze!!! Limba franceza mai era pe atunci “LANGUE DE COEUR DES ROUMAINS”….Dupa 30 de ani este posibil si probabil ca aceasta proportie sa se fi inversat!!! Mai ales stiind ca, in 1995, administratorul AIF (R.D.) ne-a declarat in scris “AIF nu are nici vocatia si nici mijloacele pentru a sprijini francofonia Romaniei”! Ulterior, OIF (aparuta in 2005 din AIF, cu scopul declarat de-a sprijini utilizarea limbii franceze in lume), si-a propus sa modifice statutul Romaniei, din beneficiar al fondurilor oferite de statele (bogate) ale “Francofoniei de Nord” in cel de furnizor al acestor fonduri (destinate statelor “Francofoniei de Sud” mai putin bogate, aparent!) … In consecinta unicul proiect finantat de OIF doar pentru Romania privea acum 14 ani crearea unei … cafenele francofone la Bucuresti !!! … Fara comentarii!…. Astazi, unii reprezentanti ai francofoniei internationale afirma fara echivoc (atunci cand sunt intrebati de ce nu mai fac nimic pentru promovarea limbii franceze in Romania): “Limba franceza este pentru Romania o miza economica de prim ordin. Revine deci doar Guvernului Romaniei responsabilitatea promovarii limbii franceze in Romania!” Avand acum un ministru al Educatiei care a redevenit presedinte al AUF (pentru inca un mandat – de 4ani, de data asta) ar fi de asteptat ca Guvernul Romaniei sa intreprinda CEVA REALMENTE IMPORTANT pentru a atrage populatia (nu numai tineretul!!) Romaniei spre cunoasterea si utilizarea limbii franceze ca limba internationala de mare eleganta, frumusete si utilitate…. Doar responsabilitatea principala a Pesedintelui AUF se refera la promovarea limbii franceze in STATELE LUMII avand in vedere estimarile francofone conform carora peste 2 decenii, cel putin 80% din zecile de milioane de vorbitori ai limbii franceze din toata lumea vor fi locuitori ai Africii… Romania francofona nici nu va mai conta… De mentionat ca in Algeria, tara francofona (avand acum peste 40 milioane locuitori) pe care o cunosc foarte bine din proprie experienta, comunicarea in limba franceza este mult mai dezvoltata decat in Romania, desi pentru algerieni aceasta limba este o “prada de razboi” si Algeria nu a devenit membra a OIF, AUF, etc… Motivatiile lor istorice sunt insa cu totul altele decat ale noastre…. Ce-i de facut? … “Le francais – langue de coeur des Roumains” trebuie sa dispara???? Asa cum doresc unii sa dispara si “Bucarest – Petit Paris”? Noi romanii ce dorim oare???

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You May Also Like

Curtea de Conturi: Şcolile din România au primit de la primăriile şi consiliile judeţene doar 0,6% din totalul finanţării pe anul 2016. Echivalentul a 21 de lei pe elev, pe an

Subfinanţarea cronică a Educaţiei şi şcolilor româneşti este reflectată în cel mai recent Raport de audit al performanței privind finanțarea învățământului preuniversitar, în perioada 2014-2016, făcut de Curtea de Conturi. În…
Vezi articolul
Inspecțiile școlare, norma profesorilor

Problema pensionării profesorilor, în prag de început de an școlar: 18.000 de cadre didactice sunt în categoria de peste 60 de ani. Este o realitate pensionarea în contextul pandemiei – Marius Nistor, lider sindical

Pensionarea profesorilor de peste 60 de ani, de teama îmbolnăvirii sau din cauza necesității adaptării la predarea online, “este o realitate”. “Am colegi care au cerut pensionarea anticipată, pentru că…
Vezi articolul