O problemă globală – tendința de creștere a numărului de articolelor publicate „prin proceduri editoriale dubioase, străine de uzanțele curente de evaluare”, anume prin așa-numitele „fabrici de articole” – se face simțită și în România, avertizează Asociația Ad Astra a cercetătorilor români, într-o luare de poziție publicată săptămâna aceasta. Organizația își „exprimă profunda îngrijorare față de tendința de escaladare a încălcării eticii academice în publicarea articolelor științifice” și avertizează că, prin Ministerul Cercetării, evenimentul Gala Cercetării Românești „a recunoscut din păcate cercetători cu tendințe de a publica în edituri dubioase”.
- Ad Astra atrage atenția că situația se face simțită în contextul unei „deteriorări semnificative a mediului de cercetare”, cauzată de subfinanțarea cronică: în 2022, mediului de cercetare-dezvoltare i-a fost alocat doar 0,12% in PIB, exemplifică organizația.
UPDATE La câteva zile după ce Ad Astra a emis această poziție, una dintre editurile menționate și criticate în punctul său de vedere, MDPI, a transmis redacției Edupedu.ro un comunicat de presă cu propriul punct de vedere – citește mai mult la finalul articolului.
Aceasta notează că în 2023 Consiliul Național al Cercetării Științifice s-a sesizat în privința existenței unui număr tot mai mare de articole din categoria „paper mill” pentru care s-au solicitat recompense financiare. „ Ne întrebam ce măsuri a luat Ministerul Educaţiei pentru contracararea acestui proces îngrijorător”, notează documentul Ad Astra.
Iar organizația oferă două exemple pentru a descrie proporțiile fenomenului – cercetări ale unor membri ai Academiei Române, respectiv recunoașterea oferită în cadrul Galei Cercetării Românești:
- „Analiza listei de articole publicate de unii dintre membrii activi ai Academiei Romane arata o frecventa neobișnuit de mare de articole publicate in reviste aparținând editurilor MDPI si Hindawi. Aceste două edituri sunt bine-cunoscute pentru agresivitatea politicilor lor editoriale. (…) Regretabil, 11 articole având drept autori 4 membrii activi ai Academiei Române sunt semnalate pe PubPeer cu probleme evidente de fraudă. (…)”
- „Ministerul Cercetării, Inovației si Digitalizării (MCID): „Gala Cercetării Românești”, eveniment menit să întinerească cercetarea românească, a recunoscut din păcate cercetători cu tendințe de a publica în edituri dubioase, precum MDPI. La ultima ediție a acestui eveniment, Asociația Ad Astra a observat o minoritate de certe valori a fost complet eclipsată de o majoritate de false valori in cercetare si pentru care calitatea e egala cu numărul de articole de tip “nu-contează-unde- publicam-si-ce-publicam”.
Comunicatul Asociației Ad Astra, integral:
UPDATE 22.03.2024 La câteva zile după ce Ad Astra a emis această poziție, una dintre editurile menționate și criticate în punctul său de vedere, MDPI, a transmis, vineri, redacției Edupedu.ro un comunicat în care-și expune propriul punct de vedere asupra unei eventuale restricționări a publicării în acces deschis, în România. MDPI nu face nicio mențiune la numeroasele probleme reclamate în privința calității articolelor, ci insistă asupra cantității cercetărilor publicate în sistem Open Access și asupra „democratizării accesului liber la știință”. Comunicatul integral:
Citește și:
Inițiativă majoră în mediul academic internațional pentru combaterea articolelor de cercetare false sau de foarte slabă calitate
Foto: © Chormail – Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Matei Pop
Redacția
Mihai Peticilă
11 comments
” anume prin așa-numitele „fabrici de articole” ”
” edituri dubioase ”
Care anume sunt criteriile obiective pe baza carora un ONG obscur decreteaza ca anumite edituri sunt “dubioase” sau “fabrici de articole”? Raspuns: absolut nici unele, pur si simplu arbitrarul, vendetele personale sau “ordinele de zi” primite…de unde trebuie.
Edu pedu nu publica toate comentariile. Cu o finantare de sub 0,2% din PIB, cu taieri de 30% din proectele Nucleu ori PNCDi nu se poate avea pretentii de a se publica in renumite reviste. In orice centru ori institut de cercetare, orice articol ar trebui sa detina o evaluare interna si apoi publicat. Asa cum este situatia acum fiecare se descurca cum poate si cu ce bani are. In MDPI exista si articole f.bune. Ad Astra a cui interese apara de fapt?!!! Caci pana acum a tacut malc.
Faptul ca unii publica articole de calitate si in reviste de tip MDPI iar altii nu publica mai nimic aici este cheia dilemei. A publica in asa zisele reviste de top pe bani multi nu exprima mereu si calitate. Iar pentru acestea trebuie sa dai din banii tai. Cu finantare de sub 0,2% pe an in cercetare nu se pot plati taxe de 1000 de euro pe un articol. Apoi se aproprie teama de comasari institute ale Acad.Rom., ale INCD-urilor, sutelor de centre cercet univ, caci la noi exista o mare faramitare a cercetarii si orgolii fara limite. Daca s-au publicat articole slabe este vina din Ro ca aceste articole nu sunt mai intai evaluate la nivelul fiecarei entitati de cercetare in mod corect si clar. MDPI a fost si este sansa unor buni cercetatori prost platiti de a publica roadele muncii lor dar care sunt f. prost platiti. Ad -Astra a devenit parte ale unor grupuri de interese din cercetare.
Un comunicat, în sfârșit foarte bun. Demult nu a mai ieșit Ad Astra să taie și să spânzure!!! Mă întreb uneori dacă nu cumva doarme prea mult ….O realitate dură cu ce se întâmplă în mediul academic, de ce ne mai mirăm că totul se duce la vale. Acest comunicat nu trebuie să deranjeze pe nimeni, până la urmă și Academia Română și MCID și Ministerul Educației, instituțiile de cercetare, universitățile, whatevăr….să nu-și ascundă gunoaiele sub preșuri!!!
Subfinanțare cronică- cercetarea din România suferă din cauza subfinanțării cronice, cu alocări bugetare care se situează constant printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Această lipsă de investiție în cercetare nu numai că limitează capacitatea de inovare și dezvoltare, dar și trimite un mesaj descurajant tinerilor cercetători și profesioniștilor aspiranți.
“Fuga creierelor”- unul dintre cele mai îngrijorătoare efecte ale subfinanțării și lipsei de oportunități este emigrarea masivă a talentelor. Mulți cercetători talentați aleg să își continue cariera în străinătate, unde condițiile și oportunitățile sunt mai favorabile. Acest exod de cunoștințe și competențe slăbește potențialul de cercetare al țării.
Probleme de integritate și etică- incălcările etice, precum plagiatul și publicațiile în jurnale de calitate îndoielnică, rămân probleme semnificative. Aceste practici subminează nu doar reputația individuală a celor implicați, ci și credibilitatea întregii comunități academice românești.
Birocrația și ineficiența- sistemul de cercetare este adesea împovărat de proceduri birocratice greoaie și lipsite de transparență. Acest lucru înrăutățește eficiența administrativă și descurajează inovația și colaborarea.
Dezechilibre în alocarea fondurilor- distribuția fondurilor de cercetare este adesea percepută ca fiind neechitabilă și afectată de favoritisme sau nepotism. Aceasta poate duce la subfinanțarea unor domenii vitale și la o concentrare nejustificată a resurselor în anumite zone.
Conectivitate slabă cu industria- există o lipsă acută de colaborare între universități, institute de cercetare și sectorul industrial. Această separație limitează transferul de cunoștințe și aplicarea practică a descoperirilor științifice.
Mentalitatea cantitativă- sistemul academic românesc, prin modul său de evaluare și promovare, adesea valorizează cantitatea publicațiilor în detrimentul calității și impactului lor. Această abordare promovează o cursă spre numere mari de publicații, uneori în detrimentul rigorii științifice și inovației reale.
Nepotism și favoritism- unul dintre cele mai des criticate aspecte ale sistemului academic din România este prevalența nepotismului și favoritismului. Există numeroase rapoarte și acuzații despre cum relațiile personale, legăturile de familie sau afilierile politice influențează promovările și angajările în instituțiile de cercetare și universități. Această practică subminează meritocrația, descurajează cercetătorii talentați și diminuează calitatea învățământului și cercetării.
Promovări bazate pe criterii neclare sau subiective- sistemul de promovare în cariera academică este adesea văzut ca fiind opac și bazat pe criterii neclare sau subiective. În loc să se bazeze strict pe merite științifice și realizări academice, promovările pot fi influențate de politică internă sau relații personale.
Lipsa oportunităților pentru tinerii cercetători- prezența unor structuri învechite și ierarhii rigide în universități și institute de cercetare poate limita oportunitățile pentru tinerii cercetători. Aceasta creează un mediu în care noile idei și abordări sunt descurajate, limitând inovația și progresul științific.
Transparență și responsabilitate scăzute-în multe cazuri, procesele de luare a deciziilor și criteriile de promovare nu sunt transparente sau bine definite, ceea ce duce la o lipsă de responsabilitate și la percepții de injustiție și ineficiență.
Lucrurile se schimba cu o viteza uluitoare în știința și cercetarea științifică. MDPI are cele mai mici preturi pentru o editura “open access”. Este unul din motivele pentru care are succes. celalalt este intr-adevar rabatul pe care-l fac la calitatea articolelor publicate. Dar! TOATE EDITURILE FAC ACELASI LUCRU pentru articolele open acces. Mai mult, nu mai exista reviste la care sa nu plătești ( intr-un fel sau altul). Dar…”calitatea” unei reviste nu se transfera automat asupra calității unui articol. De fapt ce e mai valoros? un articol publicat intr-o revista deasupra bănuielilor care are zero citari in 10 ani sau unul publicat fie și la MDPI dar care are 1000 de citari pe an? Când am nevoie sa citez în propriile articole lucrarea altcuiva, revista în care acesta a publicat este ultima mea grija. Mi-e indiferent undesi-publicat articolul atâta vreme cât m-a convins ca lucrarea lui e de calitate!
Perfect adevărat.Imi pare bine că apreciați f.bine situația.Comunicatul Ad Astra este binevenit,numai că are 2 greșeli:Nu MDPI și Hindawi sunt edituri agresive ci cele care cer 7000 euro pt.un articol la publicare și care te tine 180 zile în așteptare,chiar un embargo de 12 luni.Si se cunosc aceste fabrici de bani:Springer,Elsevier,Wiley s.a..Am întâlnit edituri cu 12800 $ taxa de publicare și cu 120 zile perioada de așteptare.Cu bine!
Este o abordare total greșită.Cei care au scris articolul nu au publicat în viața lor!Esta un articol comandat sa discrediteze anumite edituri.Pacat că minciuna a pătruns și la Ad Astra!
Poi e simplu: unele somitati made-in-Romania sunt protejate politic, la nivel înalt.
Vezi cazul S.B. de la Universitatea din Oradea.
Unii chiar au aflat pe unde-și face cumpărăturile: https://forbetterscience.com/2024/01/19/schneider-shorts-19-12-2024-erroneous-and-should-be-ignored/
Cum ce fel de cumpărături? Poziții în articole dubioase, conform sursei indicate.
Si, în plus, sunt dovezi clare de “professional plagiarists. They (or they papermills) run stolen texts through translations back and forth, which obscures the original wording from plagiarism detection software yet creates give-away “tortured phrases”. ”
Multe sunt în reviste MDPI, este adevărat. Dar sunt și cazuri de publicații în edituri considerate serioase (Springer/Elsevier, etc.)
Fraze torturate? Chiar și bucăți de titlu: “Newfangled and Eloquent Therapeutic Perspective”. Dar mai multe delicii pe forbetterscience, acolo unde se aduc dovezi destul de clare de participare la papermills și citation networks. Rușinos, dar pana când cineva nu distruge aceste mecanisme, exista riscul ca ele sa se generalizeze.
Unele cazuri, dovedite, au dus și la retrageri (aparent la inițiativa autorilor — hahaha!). Un exemplu clar de frauda: articol recepționat într-un jurnal Springer în Dec. 2020, acceptat și publicat în doar 3 luni, iar acum retras (https://doi.org/10.1007/s12031-021-01811-z). Simpla curiozitate: asta a însemnat și returnarea eventualelor sume obținute din premierea marca UEFISCDI sau Universitatea Oradea? Vreo penalizare pentru cazul de “împrumut” din alte surse?
Chiar și bibliografia articolului (retras) este delicioasa: numărul imens de intrări sugerează ca articolul furnizează un număr important de citări pentru multe alte lucrări, sugerează apartenența la o rețea de fabricare a citărilor, la fel cu multe alte articole conduse de T.Behl (cum ar fi 10.3390/ijms221810161 — peste 200 de citări?!?!)
Bravo, foarte combativ articolul.
Numai ca autorii lui (care se ascund in spatele Ad Astra) incep sa-si depaseasca competentele cand fac afirmatia “edituri dubioase, precum MDPI”
Care este motivul pentru care editura MDPI este dubioasa nu este precizat in articol. Este adevarat ca in anumite momente la unele jurnale au existat practici mai putin corecte. Dar acest lucru exista si la jurnale apartinand si unor edituri de prestigiu cum ar fi Elsevier sau Springer.
La fel cum orice padure are uscaturi asa si orice editura are in activitatea sa lucruri mai putin placute. Exista acuzatia ca jurnalele MDPI adreseaza cercetatorilor cereri insistente pentru articole stiintifice. Dar orice jurnal la inceput de drum adreseaza membrilor comunitatii stiintifice cereri de publicare de articole.
Autorii articolului fac mai multe afirmatii cu un evident iz demagogic. Vezi de exemplu:
“Este imperativ necesar să instituim și să impunem standarde riguroase și neechivoce pentru procesele de evaluare și publicare științifică. Acest demers necesită o analiză exhaustivă și sistematică a integrității și credibilității revistelor științifice, asigurând astfel transparență totală în procesul de peer-review.”
Pai daca problema gasirii standardelor minune ar fi fost simpla atunci ea ar fi fost rezolvata pana in prezent.
Schimbarea frecventa si intempestiva a standardelor de evaluare reprezinta o slabiciune a managementului din cercetarea stiintifica din tara noastra. Se induce prin acest lucru un mare haos in sistem.
Aveti perfecta dreptate!
Este un articol denigrator la adresa MDPI din care prostimea va intelege ca cei care au publicat in MDPI sunt niste infractori!
Articolul este intentionat nesemnat (de frica unor posibile plati pentru calomnie si minciuna), dar e copy-paste dupa un articol de pe site-ul unei asociatii numita Ad Astra (https://ad-astra.ro/2024/03/18/pozitia-asociatiei-ad-astra-a-cercetatorilor-din-romania-privind-incalcarile-tot-mai-frecvente-ale-eticii-academice-in-publicatiile-stiintifice/). Acest articol de pe site-ul Ad Astra este scris cu multa rea-credinta si rautate de catre un profesor de geofizica de la Universidad Nacional Autónoma de México, Mexico City (unde bratul legii din Romania sau UE nu il poate ajunge, neavand nici macar acord de extradare cu Mexicul).
Vedeti si:
https://ad-astra.ro/author/vladmanea/
si
https://www.linkedin.com/in/vladcmanea/?originalSubdomain=mx
Probabil ca tipul are ceva socoteli de incheiat cu profesori si academicieni din tara (el incepand ceva pe la Universitatea Politehnica din Bucuresti in 1992 si apoi in 1997 un master la Universitatea de Constructii din Bucuresti, iar apoi un doctorat in USA si studii postdoctorale in USA, Mexic, ).
Din ce scrie … se pare ca are pata pusa pe (posibili fosti) profesori de la Politehnica din Bucuresti, unii actuali academicieni. Posibil, sa scrie si la comanda, probabil platit bine.
Concluzia mea de muritor de rand este ca cercetatorii romani de buna credinta au picat la mijloc intr-un razboi mai mare in care sunt implicate multe miliarde de dolari (sau zeci de milioane de de yuani chinezesti)! E vorba de banii care se platesc pentru articolele in regim open acces!
In rest, sa auzim numai de bine!
Rusine sa le fie celor care au urcat cu MDPI-uri sau fara si apoi au tras scara ca sa nu mai urce si altii!
P.S. Toate taxele de publicare au fost aprobate perfect legal in Consiliile de Administratie ale fiecarei universitati din Romania!
Toata treaba a inceput de la Cluj! Acolo e sediul MDPI Romania.
Nu subfinantare cronica este principala cauza a deteriorarii inadmisibile a atitudinii cercetatorilor fata de etica cercetarii stiintifice. Acesta este doar eternul pretext care acopera realitate.
1. cauza #1 este dorinta unor persoane care nu au ce cauta, de fapt in cercetarea stiintifica, de a se “afirma” in domeniul lor, alegand cel mai prost argument cu putintza, cel CANTITATIV (# de lucrari publicate). Daca cercetarea r fi atat de dramatic subfinantata, de ce ar dori acesti oameni sa ramana cu tot dinadinsul in domeniu ??
2. cauza#2 este inclinatia angajatorilor de a numara lucrarile publicate ale angajatului (la tona de papers) mai degraba decat sa ia in considerare dificultatea problemelor rezolvate in mult mai putine publicatii ale angajatului si importanta rezolvarii. Editurile serioase incearca sa raspunda acestui defect prin introducerea diversilor factori asociati listarii lucrarilor in diverse baze de date: de impact, de citari si altele, dar cu efect insuficient. Acestei situatii, angajatorii in cercetare din tarile dezvoltate stiintific si tehnologic (din USA si VEST) ii fac fata prin rigoara evaluarii de catre comisii mixte si cu adevarat profesioniste, ceea ce in Romania nu se intampla de obicei (ba chiar, dimpotriva). In plus, in Romania prevaleaza inca gandirea bazata pe “productivitatea cantitativa” (remanenta a criteriului socialist al productiei de otel pe cap de locuitor), care este slab relevanta.
Ce progres stiintific si de inovatie reala poate fi obtinur pe baza unor astfel de criterii ? None !!