Inteligența artificială generativă a fost adoptată rapid de copiii din România și se potrivește foarte bine cu tipul de teme pe care școala încă le cere elevilor, într-un sistem în care reproducerea informației continuă să ocupe un loc important, spune cercetătoarea Anca Velicu, coordonatoarea echipei românești EU Kids Online, într-un interviu acordat Edupedu.ro. 82% dintre copiii români de 10-16 ani participanți la studiul EU Kids Online 2026 spun că au folosit GenAI în ultima lună, iar 45% o folosesc pentru eseuri sau alte texte școlare. La 15-16 ani, procentul ajunge la 66%. Velicu avertizează însă că datele studiului nu permit să spunem în ce măsură elevii folosesc AI pentru a învăța, pentru a primi ajutor sau pentru a delega efectiv realizarea temei.
Adopția rapidă a inteligenței artificiale generative de către copiii din România nu a surprins-o pe Anca Velicu. Cercetătoarea spune că observase deja interesul elevilor pentru aceste instrumente într-un studiu exploratoriu început în urmă cu aproximativ doi ani în rândul elevilor și profesorilor. Ea face însă o delimitare aici și precizează că explicațiile rezultate din acea cercetare nu sunt concluzii ale EU Kids Online, ci pot ajuta la interpretarea rezultatelor actualului studiu.
„GenAI este o tehnologie care ajută să găsești, să procesezi și să prezinți informația mai repede și cu infinit mai puțin efort decât ar face-o oricare dintre noi. Nu vorbesc aici despre acuratețea cu care o face, deși și la acest capitol GenAI a evoluat semnificativ”, explică Anca Velicu. În acest context, cercetătoarea enumeră cinci elemente care, în opinia sa, contribuie la situația din România: școala funcționează încă în „paradigma reproducerii de informații”, competențele digitale insuficiente ale profesorilor, problemele de etică academică, reglementarea redusă și întârziată a folosirii GenAI și demotivarea profesorilor.
- Inteligența artificială generativă, prescurtat GenAI, este o categorie de sisteme de inteligență artificială capabile să genereze conținut nou, precum texte, imagini, materiale audio, videoclipuri sau cod, pornind de la instrucțiunile utilizatorului, numite frecvent „prompturi”. În această categorie intră, de exemplu, chatboturi precum ChatGPT, Claude, Gemini, dar și aplicații care generează ori modifică imagini și videoclipuri. Spre deosebire de o căutare clasică pe internet, care îi afișează utilizatorului rezultate și surse existente, un sistem GenAI poate formula direct un răspuns sau poate produce conținut pe baza modelelor învățate din datele folosite pentru antrenarea sa.
Una dintre problemele identificate de cercetătoare este chiar felul în care digitalizarea a ajuns în școală. „Majoritatea profesorilor nu au competențe digitale și uneori nici măcar înțelegerea a ceea ce ar trebui să fie acestea”, afirmă Anca Velicu, care leagă acest lucru de dificultatea de a înțelege cum funcționează GenAI și cum ar putea fi integrată în predare. „Aici am putea vorbi despre faptul că pedagogia digitală este un fel de cenușăreasă a procesului de digitalizare a sistemului educațional”, spune cercetătoarea. Afirmația privind competențele profesorilor reprezintă evaluarea sa și nu un rezultat măsurat de studiul EU Kids Online, care cercetează experiențele copiilor.
În acest context apare una dintre explicațiile sale pentru folosirea atât de răspândită a AI la teme: „GenAI se potrivește mănușă cu genul de sarcini pe care le au de îndeplinit elevii români ca teme pentru acasă; folosirea lui este nereglementată; utilizarea neetică este acceptată tacit, atunci când este observată”. Velicu spune că este „foarte natural” ca elevii să încerce să își ușureze sarcinile, fenomen pe care îl observă însă și în universități și în rândul profesorilor. „Până la urmă, legea minimului efort este înscrisă natural ființelor umane”, explică aceasta.
Pentru cercetătoare, răspunsul școlii nu ar trebui să fie excluderea inteligenței artificiale din educație, ci păstrarea efortului necesar procesului de învățare. „Dacă în mod natural copiii vor să minimizeze efortul depus, prin folosirea unor tehnologii care să îi «ajute» (cel puțin pe timp scurt), școala ar trebui să nu permită acest lucru și să îl reglementeze. Aceasta nu înseamnă că GenAI nu poate fi folosită în educație; poate fi folosită, chiar este utilă, dar nu cum cred că este folosită majoritar acum de către elevii din România”, spune Anca Velicu.
Problema este legată, în interpretarea sa, și de pierderea sensului pe care elevii îl atribuie învățării. „Nu se știe de ce învățăm, cum trebuie să învățăm și nici ce trebuie să învățăm”, spune cercetătoarea. În lipsa unei motivații pentru învățare, continuă ea, elevii tind să adopte tehnologiile care presupun „minima rezistență” și care le permit să producă tema cerută de școală, indiferent de procesul prin care au ajuns la produsul final.
Anca Velicu avertizează însă împotriva transformării inteligenței artificiale în cauza problemelor pe care aceasta le face acum mai vizibile: „GenAI a dus la extrem o practică care exista acolo. Să nu ne amăgim că această tehnologie este vinovată pentru deficiența sistemului. Eseurile care copiau pagini de pe Wikipedia sau tezele de licență sau de doctorat care copiau alte teze sau cărți sunt simptome ale acelorași probleme.”
Interviul integral cu cercetătoarea Anca Velicu poate fi citit aici.
EU Kids Online ne spune că elevii folosesc AI pentru sarcini școlare, dar nu ne permite să echivalăm automat folosirea AI cu „tema făcută de ChatGPT”. Chiar Anca Velicu spune că studiul comparativ nu oferă încă o înțelegere aprofundată a motivelor și a modului concret de utilizare. Raportul național pentru România va aduce date suplimentare, iar cercetarea exploratorie separată despre elevi, profesori și GenAI este încă în desfășurare.
Anca Velicu este cercetătoare la Institutul de Sociologie al Academiei Române și coordonatoarea echipei din România a rețelei internaționale EU Kids Online din 2014. A obținut titlul de doctor la Universitatea din București, cu o teză despre relația copiilor cu televiziunea și noile tehnologii de comunicare. Cercetările sale se concentrează asupra modului în care copiii și adolescenții folosesc tehnologia digitală, asupra competențelor digitale, medierii parentale și oportunităților pe care noile tehnologii le oferă educației. A participat la proiecte europene precum Kids’ Digital Lives during Covid Times, coordonat de Joint Research Centre al Comisiei Europene, Makerspaces in the Early Years (Horizon 2020) și COST Action DigiLitEY. Este, de asemenea, membră a Comitetului Național Consultativ al programului Ora de Net, derulat de Salvați Copiii România, și membră fondatoare a Asociației Digital Lives – Research, Education, Innovation.