Ca părinte, în 2018, e greu să ții pasul cu toate abordările noi de parenting, care îți promit că vei crește frumos un copil. Mi-aș dori tare mult să pot să îmi cresc fetele să fie independente, să poată face alegeri inspirate în viață. Mi-aș dori să aibă și ele măcar puțin din libertatea pe care am avut-o eu, copil fiind.
Mă refer cu precădere la anii ’90, deși sunt născută în 1980. Aș vrea să nu cad în capcana vorbei “pe vremea mea era mai bine”. Pentru că, luată de-a-ntregul, multe lucruri nu erau mai bune în perioada aceea. Și totuși, acum, ca părinte nu pot să nu mă întreb cum aș putea să îmi cresc copiii să fie măcar la fel de independenți.
Îmi aduc aminte, de pildă, că pe mine nu m-au înscris părinții la vreun club sportiv pe care-l preferau ei. Cum fac unii părinții azi: își înscriu fetele la balet sau băieții la karate, fără să-i întrebe și pe ei dacă le place. Și cum, de altfel, recunosc, m-am întrebat și eu deja: care să fie sportul la care să le înscriu pe fetele mele…
Aveam cred 10-11 ani când m-am înscris la tenis. Am făcut 1 an antrenamente. Mergeam pe jos și cu autobuzul până în capătul celălalt al Brașovului. Neînsoțită de părinți. Sau, îmi amintesc cum stăteam cu orele afară să mă joc, în spatele blocului. Mă striga mama pe geam să vin în casă. De multe ori ajungeam acasă după jumătate de oră, după ce mă chema. Știu, am copii mici, dar de pe acum mă gândesc cât de greu îmi va fi să-i las să meargă și până la farmacia din capătul străzii vecine, când vor fi ceva mai măricele.
Tot când eram în generală m-am înscris la handbal, dar nu prea mi-a plăcut. Am făcut 2 zile înot, dar colega mea de clasă a făcut sinuzită și nu am mai mers nici acolo. Iar mai târziu, în liceu, prin clasa a 10-a, am făcut dansuri de societate. Era un profesor de dansuri care mai inchiria sala de sport. Și, ca să plec într-un turneu în Franța, cu trupa, am învățat în patru luni dansuri populare. Totul era gratuit! Părinții mei nu au avut niciodată vreun cuvânt de spus în alegerea sporturilor. Realmente, făceam ce-mi place.
Foto: Pixabay.com
Redacția
Cultura la Dubă
Mihai Peticilă