Lumea, implicit și România s-a schimbat și continuă să se schimbe. Cele puțin în cazul românesc, sunt sigur, că după anularea alegerilor prezidențiale în decembrie 2024 și afirmarea dură a suveraniștilor, am intrat într-o nouă etapă de istorie. Specialiștii o vor confirma sau desigur, o vor infirma.
- „Pe lume sunt două opinii, a mea și cea greșită”, Nikita Seerghevici Hrușciov
De peste 35 de ani se vorbește despre istorie și predarea acesteia în România. Întrebările curg gârlă – Ce este astăzi istoria pentru marele public? Dar, pentru cei inițiați? Dar, pentru elevi și studenți? Care este în prezent menirea dascălului de istorie? Cât de multe dintre rezultatele de ultimă oră ale cercetării istorice au ajuns în viața cetății? Multe dintre lucrările de istorie rămân strict la dispoziția specialiștilor și sunt atrăgătoare mai puțin pentru marele public.
Cred că istoria trebuie să iasă și să se pună la dispoziția cetățeanului, să fie o poveste vie și frumos prezentată și nu să rămână închisă pe rafturile bibliotecilor.
Anul acesta la clasa a XII-a se introduce în trunchiul comun cursul Istoria Comunismului în România. Tot recent s-a lansat în dezbatere un sondaj privind nostalgia față de comunism, pe care cred cu putere că fiecare profesor de istorie ar trebui să îl citească sine ira et studio.
În același timp, odată cu adoptarea Planurilor-Cadru pentru liceu, MEC a lansat discuția/dezbaterea privind alcătuirea noilor program de istorie pentru clasele IX-XII.
Aceasta m-a provocat, recunosc, cu greutate, să încerc, atât cât mai reușesc să readuc aminte colegilor profesori de istorie, cum era cu istoria în regimul comunist. Și, chiar dacă mulți dintre noi am trăit-o. Dar, departe de mine gândul că aș putea să fiu un nostalgic.
În viața mea, au trecut fără să clipesc, patru de decenii și jumătate de când m-am prezentat tânăr și entuziast la post la 1 septembrie 1980 într-un liceu, la acea dată industrial, din București.
Cu ce am învățat de pe băncile facultății am pășit la clasă, unde m-am trezit singur ca într-o arenă cu lei. Pentru că de atunci și până astăzi, după 45 de ani de carieră didactică, tot învăț!
Nu voi putea uita nicicând primele ore cu stângăcii și în care am deprins arta didactică, întâlnirile cu profesorii de istorie organizate săptămânal – în ziua de miercuri – de Nicolae Croitoru, șeful îmbibării ideologice comuniste din București, cu participarea activistului Constantin Mocanu – prelegeri, discuții și, aproape deloc, cum să te descurci la clasă.
O abordare aparte, simplă, directă, aplicată, venea, însă, mereu, de la profesorul Ioan Jinga, la acea dată șeful Inspectoratului Școlar București, un mare pedagog, căruia și acum după atâtea decenii îi port respect deosebit și de la care am învățat chiar ceva în acei ani groaznici pentru mulți.
S-au uitat foarte repede din varii motive – le vom putea identifica vreodată pe toate ?! – ce a însemnat comunismul în școala românească – Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei, învățământ politico-ideologic, uniforma – astăzi de mulți re-dorită și multe altele.
Se spune des și se insistă asupra faptului că în perioada regimului comunist istoria a fost falsificată pentru a servi intereselor PCR. Mai apoi, desigur, manualul de școală era un instrument simplu, dar foarte abscons de falsificare a evenimentelor și faptelor istorice.
Programele de istorie în perioada regimului comunist – cine mai își aduce aminte erau foarte simple! – un cuvânt înainte, conținuturi foarte simple, încadrarea în timpului anului școlar larg la dispoziția dascălului. Manualele erau opera strictă a profesorilor universitari – Maria Totu, Gheorghe Ioniță, Aron Petric, Ștefan Pascu – pentru a aminti pe câțiva și erau manuale de text, cu câteva întrebări la finalul fiecărei lecții sau / și o temă.
Toate manualele de istorie, după care parțial am învățat și eu erau focusate asupra rolului PCR, a lui Nicolae Ceaușescu. De fapt, mai toate lecțiile trebuiau presărate cu citate din mult cunoscutul Program al PCR de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate.
Pentru o perioadă s-a cultivat ideea că poporul român era de origine slavă. Manualele nu au consemnat nimic despre rolul monarhiei sau al partidelor politice din România modernă – ferească Dumnezeu!, despre realitatea lui 23 august 1944 – care a primit atâtea definiții!, iar, epoca modernă și contemporană erau prezentate dintr-o viziune eminamente marxistă. Nici un cuvânt despre lupta anticomunistă, deținuții politici sau despre „obsedantul deceniu”, 1950 – 1960.
Era exclus din manualele de istorie momentul alegerilor din 1946, când comuniştii au câştigat alegerile falsificând grosolan scrutinul. Abolirea Monarhiei, la 30 decembrie 1947 sau colectivizarea constituiau chipurile victoria comunismului.
În manuale dominau lozincile patriotarde, iar, eroii (Filimon Sârbu, Vasile Roaită, Ana Ipătescu, pentru a menționa câțiva)– greu de definit ce reprezentau în acea perioadă sau în funcție de ce criterii erau etichetați ca atare – erau dârji, aspri și foarte hotărâți. În fapt, istoria era pentru comuniști o cale de “a justifica” răsturnarea unei societăți “nedrepte”.
Revoluția din 1848-1849 era definită ca o luptă dintre boieriii reacționari și popor. Despre personalitatea lui Carol I al României se făcea referire doar la tema privind Răscoala țărănească din 1907 și doar pentru a sublinia că a ordonat represiunea sângeroasă contra țăranilor.
Referitor la perioada începând din 1900, manualul de istorie de clasa a IX-a vorbea despre rolul Partidului Comunist Român şi mişcarea muncitorească pe plan mondial. În cel pentru clasa a X-a în prima parte era exagerată până la ridicolul partidului comunist şi a clasei muncitoare, iar, Nicolae Ceaușescu era prezentat drept un om cu „spirit clarvăzător şi îndrăzneţ”. În partea a doua era o prezentare exhaustivă a congreselor PCR din perioada 1965-1979.
Și, totuși, de ce mai este oare nevoie să vorbim despre toate acestea ?! Sunt de părere că numai astfel putem argumenta în fața tinerilor de ce este nevoie, în prezent, de o societate democratică, care trebuie consolidată.
___________
Despre autor:
Mihai Manea este profesor de istorie, doctor în istoria relațiilor internaționale si studii europene, autor de lucrări științifice, metodice și articole în periodice, membru al Comisiei Naționale de Istorie, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România (APIR – Clio).
Nota redacției: Opinia profesorului este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.
Citește și:
Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie: Dezideratul cel mai important din noul an școlar este, cred, legat în mare măsură de formarea cadrelor didactice care vor preda noul curs obligatoriu Istoria Comunismului în România, pentru clasa a XII-a
Anchetă a Inspectoratului Școlar Satu Mare, după ce la Grădinița „Samus” copiii au fost îmbrăcați în uniforme comuniste și ar fi ascultat cântece patriotice în prima zi de școală / Poliția a deschis dosar penal: Au fost prezentate cărți cu omagii la adresa lui Ceaușescu / Educatoare: O activitate cu caracter educativ, prin joacă
Introducerea disciplinei „Istoria evreilor. Holocaustul” la clasa a XI-a a alimentat discursul antisemit din mediul online din România, susțin experții din cadrul Institutului „Elie Wiesel” / Fenomenul s-a făcut simțit în context electoral și în dezbaterile privind planurile-cadru pentru liceu – raport
BREAKING Curtea Constituțională a respins cu unanimitate, ca neîntemeiată, sesizarea preşedintelui pe Legea privind combaterea antisemitismului şi xenofobiei / Nicușor Dan a invocat lipsa de claritate a noţiunii de legionar şi de fascist (surse)
Redacția
C.I.
Ștefan Lefter
Dan Tăpălagă
