Mircea Miclea: Arta de a trăi în vremuri de criză

Articol semnat de Mircea Miclea, profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, a fost ministru al Educației. Analiza trimisă Edupedu.ro:

Indiscutabil, trăim o perioadă de criză. Nu numai că ne confruntăm cu riscul îmbolnăvirii sau decesului din cauza unui virus, dar avem deja primele semne ale unei crize economice majore și ale unei uriașe crize de încredere. În astfel de vremuri, emoțiile negative (de la anxietate și stres, la furie sau disperare) preiau controlul asupra minții noastre. Credem că gândim realist, când, de fapt, atenția devine captivă știrilor negative, veștile rele sunt memorate mai repede și reamintite mai ușor; construim scenarii catastrofice despre viitor, iar situațiile neutre sunt înțelese ca fiind periculoase. Vedem peste tot răul și nu mai vedem binele. Devenim, știm asta din neuroștiințele cognitive, suprasenzitivi și suprareactivi. Vorba lui Caragiale, “simț enorm și văz monstruos”. Funcționăm ca o alarmă de mașină prost reglată, care se declanșează de mai multe ori în toiul nopții și sperie tot blocul.

În astfel de momente e instructiv să analizăm ce au făcut alții, înaintea noastră, care au traversat cu succes crize existențiale și mai mari. Cum au devenit ei rezilienți, adică nu numai capabili să absoarbă șocul crizei, dar să își revină și să se dezvolte robust; cum au traversat abisul? Sintetizez aici câteva dintre răspunsurile pe care cercetările interdisciplinare, din ultimii ani, asupra rezilienței, ni le oferă.

  1. Perseverența în proiectele personale. O criză ne scoate din ordinea firească a vieții, ne pune sub semnul întrebării modul în care trăim, proiectele noastre de viață. Dar dacă mintea noastră se încăpățânează să fie orientată spre viitor, dacă întâmpinăm ziua de mâine cu un plan, nu cu o nouă teamă, devenim mult mai puțin vulnerabili la ce ni se întâmplă în prezentul imediat. Ne afectează mai puțin veștile proaste sau stările neplăcute, dacă avem un țel și ne străduim să mai facem un pas, oricât de mic, în direcția lui. Sau măcar să rămânem mereu cu mintea la el. În lagărele de concentrare, în multe situații de calamități sau dezastre, cei care au avut un vector personal, un plan sau un scop pentru ziua de mâine, dincolo de ziua de azi, cu grijile ei, au rezistat cel mai bine și au fost primii care s-au dezvoltat ulterior. Ceilalți au cărat cu ei traumele trecutului mulți ani, unii nu le-au mai depășit niciodată. Așadar, să nu renunțăm la proiectele pe care le-am avut înaitea crizei, să facem, în fiecare zi, ceva pentru ele, oricât de puțin. Nu renunțați la planurile de concediu, la ideea de a vă schimba jobul sau de a dobândi o nouă competență profesională, de a vă amenaja apartamentul sau de a avea un copil, de a citi niște cărți pe care le-ați pus deoparte, de a învăța ceva nou.
  2. Autodisciplina. În criză, realitatea îți oferă oricâte motive dorești să nu te mai focalizezi pe sarcini, ci pe stările pe care le trăiești. Ai putea încălca regulile firești de viață, ai toate alibiurile. De pildă, acum, lucrând de acasă, pot să mă scol când vreau, să mănânc când vreau, să lucrez când vreau. Dezordinea pe care o introduc în viața mea, încet, dar sigur, va lăsa însă urme, se va internaliza și va deveni dezordine a minții mele. Exact în această situație e necesar să ne stabilim noi înșine reguli și să ne ținem de ele cu strictețe. Regulile ne reduc din anxietate. Simțim că noi ne controlăm viața, nu stările noastre, nici conjuncturile nefericite prin care trecem. Orice grup, că e familie sau organizație, dacă are reguli este mai coeziv. Dacă urmăm regulile pe care noi ni le-am stabilit (autodisciplina), la finalul zilei vom avea un sentiment de control și de eficiență personală. Iar controlul și eficiența personală, spun sute de studii, sunt esențiale pentru echilibrul emoțional. Dar ele trebuie dobândite prin faptele noastre, nu prin repetarea papagalicească a unor formule pozitive, predate de nu știu ce guru. Dezordinea indusă de orice criză poate fi contracarată cu un plus de ordine interioară.
  3. Dezvoltarea caracterului. Criza e ca un reactiv chimic: scoate la iveală toate caracteristicile ascunse pe care le avem. În criză, ticăloșii camuflați devin și mai ticăloși, fricoșii – și mai fricoși, narcisiștii – și mai narcisiști. Dar criza oferă și șansa enormă a dezvoltării personale, a descoperirii și trăirii valorilor în care merită să credem. Caracterul nu se dezvoltă în lux și siguranță, ci în confruntare cu asprimea realului (N. Hartman). O situație dificilă, spun filosofii stoici, e ca un antrenor. Te poți folosi de ea să-ți dezvolți o virtute pe care nu o aveai sau care era prea puțin definită. Avem acum oportunitatea de a ne dezvolta o calitate personală. Unii – răbdarea, alții – controlul emoțiilor, alții – empatia, îngăduința pentru greșelile celuilalt, curajul sau perseverența. Știm din scrierile lui V. Frankl și din memorialistica deținuților politici că cei care, în situații dificile, și-au cultivat caracterul, și-au trăit valorile au ieșit din lagăre mult mai puternici și mai normali la cap, decât cei care și-au trăit lașitățile în libertate. Avem șansa de-a ieși din criză mai buni decât am intrat, dacă știm cum să o valorificăm.
  4. Solidaritatea. Cei care i-au ajutat pe alții, în situații limită, au devenit ei înșiși mai robuști. Cum spune N. Steinhart, “dăruind vei dobândi!. Psihologic, ne ajută să ieșim din obsesia autoprotecției personale și să riscăm ajutându-i pe alții. Asta înseamnă să facem ceva pentru ei (să-i ajutăm în nevoințele lor), dar și să nu facem pentru noi ceea ce ne vine să facem (să nu cumpărăm zeci de kilograme de alimente, pentru că și alții sunt în nevoie). Individualismul consumerist ne poate distruge pe toți. Solidaritatea ne poate salva. A avea grijă de celalalt, indiferent cine o fi el, e cea mai profundă solidaritate. Ea face diferența dintre un grup coeziv și o adunătură de oameni.
  5. Cultivarea emoțiilor pozitive. Închipuiți-vă echilibrul emoțional ca pe o balanță. Acum e dezechilibrată, emoțiile negative sunt mult mai multe și mult mai “grele” decât cele pozitive. Putem însă echilibra balanța, dacă ne producem mai multe emoții pozitive. O parte le obținem din perseverența în proiecte personale, din autodisciplină, din trăirea valorilor sau acordarea de ajutor celor în nevoie. Dar sunt multe alte căi prin care ne putem echilibra emoțiile. Călugării iezuiți, când aveau o apăsare sufletească, erau sfătuiți să se plimbe prin natură și să priveasca departe în zare. Să înțeleagă că durerea lor e mai nimic față de lumea asta mare. Așa că să băgăm de seamă că a venit totuși primăvara, că ne zâmbește un copil, că ceaiul pe care îl bem are atâta savoare, că avem parte de prieteni buni și apusuri de soare superbe. Bucuriile mărunte fac muzica vieții. Acum trebuie să ni le cultivăm deliberat, ca să ne menținem echilibrul emoțional.

Toate lucrurile prezentate mai sus țin de responsabilitatea noastră personală, nu de deciziile sau acțiunile autorităților. Ele rezumă multe cercetări despre reziliență și merită să le punem în practică.

Să ne gândim, o clipă, la copiii noștri.

Vrem să-și urmeze proiectele lor personale sau să se lase copleșiți de frică? Vrem să se folosească de scuzele pe care le oferă oricând realitatea sau vrem să aibă control și eficiență personală? Vrem să devină oportuniști sau oameni de caracter? Vrem să fie egoiști sau solidari? Vrem să se plângă mereu sau să-și producă singuri bucurii?

Răspunsul nu e prin cuvinte. E prin faptele noastre, e în modelul pe care noi îl vom oferi, zi de zi, traversând această criză. Ca orice criză, și asta va trece. Depinde de noi dacă vom ieși din ea mai puternici și mai buni sau cu sufletele schilodite.

________________________________________________________________________________________________________

Despre autor:

Mircea Miclea este profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, a fost ministru al Educației în perioada decembrie 2004 – noiembrie 2005, a fost președintele comisiei prezidențiale în mandatul lui Traian Băsescu care a realizat Raportul pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, diagnoză care a stat la baza Pactului național pe educație semnat în 2008 de toate partidele politice și apoi la baza legii educației nr. 1/2011.

 

 

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO: RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

  1. Domnilor,

    De ce nu e acest Domn Profesor, presedintele RO, sau premieru RO, sau macar sefu unui partid la putere, fie el chiar PSD?

    1. Informaticienii JCR Licklider si W. Clark, in 1962, AU AVUT VIZIUNEA asupra internetului cand publicau lucrarea “On-Line Man Computer Communication”.
      M.Miclea NU A AVUT VIZIUNEA unei retele scolare alternative pe timp de criza, gestionata de stat, in septembrie 2016, atunci cand sfatuia parintii sa nu recurga la homeschooling, prin declaratiile acordate la HotNews.ro
      Solutiile concrete sunt rareori asumate, din pacate, de catre cei a caror opinie conteaza, la un moment dat.

    2. Esti tipic,romanul carcotas,care neaga orice act de mobilizare si curaj. Dn.Miclea,de bine de rau,propune un plan.Tu reprezinti,tipic,omul lipsit de caracter si mobilizare.Din pacate,asta e “boborul”acum

  2. In situații de criza se simte nevoia unor intervenții programatice, care sa direcționeze constructiv comportamentul individual și colectiv. Demersul de fata este oportun, binevenit in acest scop.

  3. Inv.superior are nevoie de astfel de OAMENI .Pacat ca avem prea putini ….si cei care exista nu ajung in conducerea Invatamantului

  4. Mulțumim dle profesor Miclea pentru articolul publicat.Sfaturi profesioniste exprimate
    concis si clar.Asa ceva era absolut necesar sa fie scris .Dupa lectura te simți obligat
    sa ti-l insusesti si sa-l folosesti ca si mini ghid;l-am trimis celor din lista mea.Sper sa ajungă la cât mai multi.

    Dorin Damian

  5. Un ghid bun pentru aceste zile- articolul aduce o doza binevenita de claritate și speranță. De citit și recitit până când intră bine la cap.

  6. Exceptional si ziditor text! Mulțumesc,domnule profesor, de asemenea călăuze are nevoie societatea în vremuri de cumpănă, nu de palavragii tv.

  7. Mulțumim stimate domnule profesor Miclea! Ar fi .minunat sa va putem avea aproape mai des, chiar și pe canale media. As fi interesat sa ascult o disertație despre tehnici de supresie a gândirii. Poate ca în contextul actual ar fi util.

  8. Un comentariu ” biblic ” – e adevărat, ca trebuie DOAR SA VREM // DAR cîteodată, nu prea știm ce vrem – drept dovadă = ROLUL ACESTOR MINUNAȚI OAMENI – care în spiritul ” meseriei ” lor , încearcă să pătrundă acolo unde doar DUMNEZEU și EI , pot schimba comportamente / crezuți/ temeri .. !!

  9. Mulțumiri Domnului Profesor Miclea,pentru implicarea și omenia de care de dovadă,în asigurarea sănătății sufletului oamenilor la tăvălugul necazurilor și a veștilor triste care vin și ne apasă necontenit. Ca întotdeauna este aproape de semenii săi cu sfaturi și măsuri de prevenire a răului,gândurilor negative ori stări de panică.Felicitări și sănătate de la cel de Sus.

  10. Un articol care mi-a confirmat gandurile actuale, m-a ajutat sa mi le organizez mai bine si “sa trec la fapte”.
    Cred ca e bine sa-l citeasca toata lumea.

  11. Este idealul faptelor care un individ le pune in practica , mai ales intr-un colectiv si mai ales in aceasta situație de criza , aceste sfaturi de psihologie individuală spuse de marele profesor MICLEA.
    Numai ca anumite caractere ale unui individ depind nu numai de educarea lor (care in acest context se pot realiza aceste sfaturi) insa mai depinde in mare masura si de temperamente de care stim cu toții ca sunt in numar de patru.
    Nu la toate temperamentale se realizeaza spusele domnului profesor in totalitate, fiindcă omul se naste cu un temperament si se mosteneste. E mare diferenta intre un melancolic fata de un flegmatic. Diferenta e si mai mare intre un COLERIC SI UN MELANCOLIC.
    UN MELANCOLIC E MAI EDUCABIL DAR UN COLERIC E MAI DIFICIL.

  12. Mulțumim din suflet! Astfel de SFATURI chiar ne ajută să ne menținem echilibrul emoțional.Toate cele bune!

    1. Da, Domnule profesor se pare ca aveți “control“ asupra recomandărilor in caz de criza complexa!
      Mi se pare foarte ușor sa enumeram aceste recomandări platonice!
      Raționamentul, alegerea de a face ceva și de a fii responsabil, dorința de a urma i disciplina, toate sint diminuate și anihilate in criza!!
      Eu vas încuraja, cu mult respect și apreciere sa evaluați și sa considerați puterea supranaturala și dominanta a Spiritului Human bazată pe Credință in Dumnezeu care a fost catalistul PRINCIPAL al lui V. Franki pe care îl citați cu insistenta!
      Exemplul lui e fundamental pentru supraviețuire și cred eu , unica shansa de a depăși întunericul disperării intr-o criza de aceasta anvergura!
      Credință nestrămutată , l-a susținut, ia dat o dorința uimitoare și supranaturala de a supraviețuiți!
      Vas recomanda cu mult drag sa explorați aceasta sursa de pozitivitate și soluție pentru crize mici și mari, simple și complexe!
      Cu stima,
      Dr Margareta M Gavrila DDS

      1. Dna dr… primul “vas” m-a oripilat, dar am trecut cu vederea. O greșeală din grabă. Cu toate ca n-ar fi fost normal. Al doilea însă…. mai este si un “ia dat”, un “a fii”. 🙁

        Nas fii zis ca sântetzi dr. DDS, 🙂

        adică doctor of dental surgery?

        Ati plecat din tara de mult cred si de aceea ati uitat gramatica.

        Cu stima

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recomandate

Educația și “demența digitală”, teme-cheie în discursul susținut la Ateneu de un specialist în neuroștiințe tradiționalist. Exercițiu de media literacy cu un contestatar al alfabetizării media – cercetătorul german Manfred Spitzer

“Mediile digitale dăunează educației, iar de nivelul educației depinde măsura în care te va afecta demența” în sensul medical al termenului, acela de declin al capacității mintale, pe măsură ce…
Vezi articolul

Mircea Miclea: Primii responsabili de frica elevilor sunt părinții, nu școala. Să-i învățăm să facă cât mai multe lucruri cu capul și cu mâinile lor, vor deveni mai autonomi, deci mai puțin anxioși

Frica unui copil este în primul rând responsabilitatea părinților, spune psihologul Mircea Miclea, fost ministru al Educației și profesor universitar. Acesta a explicat într-un interviu pentru TVR Cluj că prin…
Vezi articolul

Cum pot adolescenții să-și protejeze sănătatea mintală, în timpul pandemiei de coronavirus. Psihoterapeuta Lisa Damour, pentru UNICEF: Ne putem depăși sentimentele dureroase trăindu-le și înfruntându-le direct

UNICEF publică 6 strategii pentru tinerii care se confruntă cu noua normalitate temporară: izolarea în case alături de părinți și închiderea școlilor. Experții organizației pentru copii au contactat-o pe Lisa…
Vezi articolul

Analist “21st Century Children”, despre copii și tehnologie: Dependența de telefon nu este recunoscută psihiatric, în pofida titlurilor-șoc din media. O abordare moderată: oportunități vs. riscuri

Foarte mulți oameni au tendința să vorbească despre “dependența” de ecrane, mai ales în cazul tinerilor și copiilor. Această “dependență” este, însă, în continuare subiect de dispută și nu este,…
Vezi articolul