Mircea Miclea: Când trăim perioade extrem de complicate trebuie să simplificăm, să nu analizăm excesiv, pentru că atunci ne complicăm realitatea. Știți cum făceam față realității? Simplificam. La finalul zilei mă întrebam două lucruri

Mircea Miclea, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), sfătuiește oamenii ca atunci când trăiesc perioade complicate să nu analizeze excesiv, ci să simplifice lucrurile. Mircea Miclea a vorbit în podcastul Cluj24.ro, publicat în 15 ianuarie, despre „legea morală” și „cerul înstelat”, concepte ale filosofului Immanuel Kant. „Cum făceam față realității? „La finalul zilei mă întrebam două lucruri. Primul: am dus astăzi lupta cea bună? Mă mai pot bucura de cerul înstelat?”.

Mircea Miclea, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) spune că sfătuiește pacienții, ca atunci „când trăiesc perioade extrem de complicate, să simplifice, să nu înceapă să analizeze excesiv, că atunci complică realitatea„.

Fondator al școlii cognitive în psihologia românească, Mircea Miclea s-a dat ca exemplu.

„Știți ce făceam ca să fac față realității? Simplificam. La finalul zilei mă întrebam două lucruri. Am preluat lucrul acesta de la Kant. (…) Am devenit kantian. Simplificam totul. La finalul zilei mă întrebam două lucruri. Primul: am dus astăzi lupta cea bună? Da sau nu. Am fost de partea binelui? Apropo de legea morală. Da sau nu. Nu contează cine mă aplaudă, nu contează cine mă înjură. Am fost de partea binelui? Da sau nu. Și a doua întrebare: mă mai pot bucura de faptul că plouă, că a venit primăvara? (…) Mă mai pot bucura de cerul înstelat? Da sau nu? Și cu asta basta”.

Răspunsul integral al lui Mircea Miclea privind simplificarea lucrurilor în viață:

Mircea Miclea: „Un telefon celular are zeci de mii de linii de cod în spate. Putem face față unei complexități pentru că s-a creat o interfață simplă, niște iconi pe care noi dăm cu degetul și utilizăm complexitatea asta prin intermediu unei interfețe simple. Mai clar spus, putem face față managementului complexității dacă creăm interfețe simple, dacă simplificăm lucrurile. Și atunci prin intermediul unei interfețe simple, noi putem face față complexității. Asta arată tehnologia. Dar asta trebuie să arate și viața noastră. Din când în când trebuie să simplificăm viața. În fiecare zi ni se întâmplă o grămadă de lucruri. Mai mult, noi tindem să complicăm lucruri. La lucruri care ni se întâmplă, noi dăm două interpretări, trei interpretări, facem tot felul de analize. De ce s-a întâmplat cutare lucru, care sunt posibilele interpretări. Și dintr-o complexitate, că viața este complexă, facem o complexitate și mai mare. Și atunci sucombăm sub complexitate a vieților noastre, pe care noi înșine le complicăm. Soluția e invers: de a simplifica, de a spune care sunt lucrurile cu adevărat care contează și atunci putem să facem față mai ușor vieții noastre complexe. Vă dau exemplu personal. Am stat în diverse medii, am condus oameni, mulți oameni, puțini, adesea în situații extrem de dificile. Sunt atât de complexe lucrurile într-o realitate volatilă în care trebuie să iei decizii majore și impactul este pe sute de mii de oameni, mii de oameni. Știți ce făceam ca să fac față realității? Simplificam. La finalul zilei mă întrebam două lucruri. Am preluat lucrul acesta de la Kant. El are o carte care se numește „Critica rațiunii practice”. 

În cartea aceea, la un moment dat scrie: „pe măsură ce trece timpul, două lucruri mă minunează și umplu sufletul de fericire cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine. Pe piatra lui de mormânt a rămas scris doar cerul înstelat și legea morală. Domnul Danciu știți ce făceam? Am devenit kantian. Simplificam totul. La finalul zilei mă întrebam două lucruri. Primul: am dus astăzi lupta cea bună? Da sau nu. Am fost de partea binelui? Apropo de legea morală. Da sau nu. Nu contează cine mă aplaudă, nu contează cine ma înjură. Am fost de partea binelui? Da sau nu. Și a doua întrebare: mă mai pot bucura de faptul că plouă, că a venit primăvara? Când lucram la Cotroceni aveam un măceș care înflorea primăvara acolo și mă uitam să vedem dacă mi-a florit măceșul. Mă mai pot bucura de cerul înstelat? Da sau nu? Si cu asta basta. 

Doar două variabile contau și atunci viața devenea suportabilă. Și aș sfătui și îmi sfătuiesc și pacienții, când trăiesc perioade extrem de complicate, să simplifice, să nu înceapă să analizeze excesiv, că atunci complică realitatea. Managementul complexității se poate face mai eficient simplificând complexitățile, nu complicând complexitățile. Și așa sunt complexe. Așa că revin: soluția este adesea prin a simplifica lucrurile. Da, și câteodată genialitate rezultă din simplificare. 

Einstein a ajuns la genialitate simplificând. Eminescu fiind vorba de ziua lui astăzi (15 ianuarie), dacă ne uităm la poezia lui, la început era o poezie extrem de complicată, cu foarte multe fraze, unele căutate. Ne aducem aminte ca a debutat cu Aron Pumnul etc. Pe măsură ce a trecut vremea, gândiți-vă la Luceafărul, a simplificat. Minimum de cuvinte cu sens maxim. Asta înseamnă simplificarea: să reduci la esențial, dar prin esențialul acela să comunici tot ceea ce contează. Asta trebuie să facem cu viețile noastre, să simplificăm”.