Nu sunt specialistă în latină, istorie sau matematică și nu mă pot pronunța în mod strict decât în legătură cu disciplinele socio-umane, mai precis mă pot pronunța despre filosofie, fără să încep totuși cu ea. Primul lucru remarcabil din activitatea noului ministru, domnul Daniel David, este faptul că în sfârșit ideea dezbaterii la care participă toți actorii implicați în educație, are o transparență suficient de mediatizată și în principiu, se pot auzi mai multe voci. Observația ar fi aici că în ce îi privește pe profesori, ei nu sunt obișnuiți să fie consultați cu adevărat, motiv pentru care pur și simplu doar re-acționează mocnit, răbufnesc înfundat, prin cancelarii, pe grupurile de WhatsApp sau pe diverse site-uri deschise pentru opinii publice. Cu alte cuvinte, obișnuiți că totul era formal și deja definitivat, își exprimă doar nemulțumirile, fără reacții și argumente altfel decât emoționale sau de interes strict personal. Ori, de data asta chiar sunt chemați să se exprime.
Problema însă e undeva din start, acolo unde se presupune că ar trebui să înceapă orice schimbare: în analiza stării de fapt precum și a situației generale a tuturor celor implicați. Am observat că “analiza” este tocmai leitmotivul din discursurile ministrului actual. Totuși, pare că a considerat o urgență analiza unor planuri cadru care erau deja pregătite de fosta doamnă ministru Ligia Deca, la care a adăugat unele sugestii sau pare că aderă cumva și dumnealui. Însă propunerea acestor vechi-noi planuri cadru pentru licee, cu distribuția disciplinelor pe parcursul anilor de școală, pe intervale anuale, tipuri de licee și profiluri, suferă tocmai de lipsa analizei specializate anterioare, necesare, pentru a fi consistente și acceptate. Mai exact, deși autorii (necunoscuți!) ai acestor planuri cadru sunt specialiști, se pare că au urmat deziderate care fie au în spate presiuni politice din mai multe direcții, fie urmează tendința generală generată de tăvălugul menținerii cu orice preț a competitivității formale evidente la nivelul examenelor naționale. Mă refer la presiunea Bacalaureatului fără conținutul corect asimilat al culturii generale, la generalizarea evaluărilor naționale din doi în doi ani, cu simulariade cu tot. Există o serie de inconsecvențe în sistemul educațional românesc care vin din lipsa de viziune, aș spune de filosofie didactică, a celor care decid: specialiști și politicieni. Avem de-a face cu o situație complicată în care sunt mai multe probleme.
În primul rând, așa cum este acum, sistemul educațional românesc nu este pregătit pentru schimbare în direcția descentralizării, pentru că baza comună de funcționare este distorsionată, mai precis, cu referire strict la planurile cadru, trunchiul comun al disciplinelor nu este clarificat. A fost foarte mult modificat formal:
- au eliminat număr de ore din acest trunchi comun care nu ar fi trebuit să fie atins niciodată;
- uneori s-a organizat diferit conținutul, și aici mă refer la istorie și matematică în sensul complicării sau ineficienței;
- la nivel de conținut, au dislocat unele teme ca discipline independente care au fost adăugate separat precum istoria comunismului sau a holocaustului;
- în fine au venit cu unele propuneri de manuale noi care ar trebui să facă parte de fapt, din educația permanentă non-formală și în același timp, inserată constant și discret în disciplinele corespunzătoare, deja existente: biologie, psihologie, sociologie, filosofie, chiar religie.
Toate acestea pot prelua oricare dintre temele care ce se propun acum ca discipline separate: Stilul de viață sănătos, Combaterea consumului de substanțe interzise, alcool, tutun”, “Educație sexuală responsabilă”, Sănătate fizică și mentală”. Chiar dacă se propun ca opționale, la acea analiză atentă a realității în școli, se pot anticipa următoarele situații: vor fi înțelese ca obligatorii, așa cum sunt acum Istoria comunismului și Istoria holocaustului și vor încărca orarul elevilor și poate profesorii se vor obișnui cu niște ore în plus la care nu vor dori să renunțe. Sau: dacă nu vor uita de ele, se vor considera ca secundare și le vor trata superficial la orele de dirigenție sau consiliere cum se numesc acum.
Dar, toate aceste teme-probleme care sunt noi, venite o dată cu generațiile actuale ale unei societăți libere, democratice (libertatea are riscurile ei), presupun nu discipline noi, predate în stil tradițional și formal, ci fix o mentalitate diferită, o paradigmă diferită, educațională. Mai exact, o strategie națională ce înseamnă o diseminare constantă a informației necesare, în toți anii de școală, cu adecvare pentru fiecare vârstă, câte “o picătură” la fiecare disciplină tradițională din trunchiul comun, în perspectiva formării de caractere și atitudini existențiale iar nu de bifare a unor calupuri de informații care să devină și ele subiecte de examene formalizate, notate de la 1 la 10! Pe de altă parte, aceste teme sunt de discutat concret cu specialiști invitați care ar trebui să fie colaboratori pentru școli, plătiți punctual în regim de colaborare iar nu angajați ai sistemului. În acest sens, Săptămâna Altfel și Săptămâna Verde pot dispărea dacă mentalitatea educației din România impregnează perspectiva altfel și verde în totalitatea practicii de predare la disciplinele deja existente la care sunt de adăugat în mod necesar, vizitele, în afara școlii dar în excursii agreabile, de câteva ore sau de sfârșit de săptămână, la entități, instituții, locuri care completează educația alternativă (numită acum “altfel” și “verde”) pe care noi o tot căutăm acum ca actualizare a celei tradiționale de care nu trebuie să scăpăm așa cum se crede.
Dacă este să ne gândim la binele elevilor în primul rând, tocmai pentru că se dorește eliberarea de ore în plus, la niciun nivel nu ar trebui să depășească maxim 6 ore, cu tot cu sport, artă, muzică, și nici în toate zilele 6 ore. Pentru cei din clasele I-IV nu ar trebui să existe mai mult de 4 ore maximum, iar pentru V-VIII, maxim 5 ore, acest maxim fiind nu în toate zilele. De ținut cont că două ore maxim se adaugă acasă pentru teme. Încărcarea cu discipline noi este în mod concret o povară ce duce către oboseală și scăderea randamentului școlar. Multă informație și slab asimilată, prin urmare nu e de mirare că orarul încărcat este unul dintre motivele tăcute, nespuse, ale învățământului superficial ce a accentuat analfabetismul funcțional.
Prin urmare, prima propunere ar fi ca noile teme din educație să dispară ca manuale, respectiv discipline independente, fie și opționale. Cu precizarea că, într-adevăr, trebuie să existe, înainte de toate, o profundă schimbare de structură a conținutului tuturor disciplinelor din trunchiul comun: ele trebuie să atingă în lecții mici, în toți anii de studiu, temele care reprezintă de fapt probleme din existența actuală a societății nu doar românești ci și în general.
Revenind la disciplinele fundamentale, ele trebuie numite: 1. limba și literatura română, ce ar trebui să includă literatură, gramatică, comunicare, literatură universală; 2. Matematică ce ar trebui să includă algebră, analiză, geometrie, aplicații practice; 3. Limbi străine; 4. Fizică; 5. Chimie; 6. Biologie; 7. Istorie; 8. Geografie; 9. Câte una sau alta dintre disciplinele socio-umane, în toți anii (de la educație civică pentru clasele mici, logică, psihologie, sociologie, economie, filosofie; 10. religie (istoria religiilor de fapt, cu practică opțională în funcție de confesiunile existente; 11. artă vizuală (desen artistic, desen tehnic acolo unde e cazul); 12.Muzică (artă muzicală cu practica unui instrument acolo unde este posibil); 13. Educație fizică (sport); 14. Informatică/TIC. 15. Consiliere (educație pentru carieră și dezvoltare a personalității), ceea ce corespunde ca disciplină dirigenției.
Toată lumea le știe dar atrag atenția că nimic de aici nu poate fi scos din cultura generală, în niciun an. Referindu-mă acum doar la planul cadru (vechi și nou) pentru liceu, marea problemă în legătură cu aceste discipline fundamentale este că ele nu mai există pentru anumite profiluri, anumite licee, motiv pentru care s-au declanșat destule alte probleme, cea mai gravă disfuncționalitate o reprezentă Concursul de Titularizare repetat de către cei care nu mai au norma întreagă la o singură școală. Dar această temă am tratat-o în alte articole și nu doresc să reiau acum. Astfel, s-a ajuns ca la propunerile poate ale părinților și venind în întâmpinarea elevilor, s-au scos discipline reale de la profilurile umane și invers, discipline umane de la profilurile reale, ceea ce a condus la comprimarea de conținuturi în anii anteriori sau pur și simplu la desființarea lor. La o analiză vizibilă cu ochiul liber, rezultatele din învățământul din ultimii ani, fix de când trunchiul comun obligatoriu al disciplinelor este…trunchiat, ar trebui să se vadă că experimentul a eșuat și că lucrul urgent de făcut este restabilirea echilibrului real al acestora cu distribuirea lor adecvată pentru toți anii de liceu, fără eliminarea lor, pentru niciuna dintre ele. Fie spus, această eliminare a disciplinelor fundamentale s-a făcut în detrimentul adăugării unor materii noi care nu își au locul la nivel obligatoriu sub această formă.
Desigur, tot ce trebuie avut în vedere este doar ponderea lor: la real, se pot completa orele corespunzătoare profilurilor, cu număr mai mare sau cu opționale pentru profil dar nu se pot scoate istoria sau geografia; după cum, la profilurile socio-umane nu se pot scoate matematica, fizica, chimia, dar pot să rămână o singură oră pe săptămână, iar în clasele a XI-a și a XII-a, eventual mergând pe teorii noi și în perspectiva transdisciplinară.
Altfel spus, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea sunt necesare în societatea actuală și pentru o gândire creatoare, dar și practică, însă nu în varianta comasării disciplinelor fundamentale (cum se întâmplă în unele țări) ci printr-un conținut regândit ce presupune o structurare diferită a ideilor, a aplicațiilor teoriilor, a discursului teoretic din manuale, a exercițiilor pentru teme, acasă sau la școală.
Manualul metodic pentru profesor (care nu există cu adevărat ca manual-model de lucru concret) este foarte important și el trebuie să fie distribuit gratuit, la îndemână, ca un ghid real pentru profesorii noi dar și pentru cei cu vechime dacă programa și modul de predare trebuie adaptat la cerințele actuale, la generațiile actuale. Manualele elevilor sunt de regândit în termeni care nu sunt la nivel academic universitar, nu limbajul academic complex reprezintă cultura generală ci informații de bază din domeniile fundamentale care rămân în memorie. Iar ca să se întâmple asta este nevoie de repetarea anumitor cunoștințe elementare în diferitele forme, cu diversificări transdisciplinare, ce se adaugă puțin câte puțin, în fiecare an până la final. Nu cantitatea contează ci calitatea a ceea ce rămâne. Specializările în funcție de profil, aparțin variantelor vocaționale, profesionale, tehnologice, iar acolo, din nou, nu prin adăugarea de ore și alte discipline ci prin adaptarea conținuturilor la nevoile de specializare necesare.
Desigur că perspectiva de aici presupune curajul de a accepta ca și planuri-cadru, ceea ce era deja bun în tradiția românească (anterioară eliminării unora dintre disciplinele fundamentale pe criterii de profiluri). Rămânând acum la nivel de liceu, în mod clar însă, reforma educației este necesară la nivel de conținut și aceasta s-a făcut până acum printr-o complicare, fix pe dos decât era cazul, prin adăugare de conținut în aceeași paradigmă a unui “limbaj de lemn” de manuale care au rămas greoaie, stufoase, expozitive. Iar profesorii, neavând ei înșiși manualul didactic, nici practica, eventual asimilată prin schimb de experiențe internaționale, nu au cum să știe cum să predea diferit după manuale vechi.
De aceea, deși este bine că s-au adus în discuție planurile cadru pentru liceu, adevărata reformă înseamnă “a lua taurul de coarne” și a transforma cu adevărat manualele. Până când ele nu sunt refăcute la toate disciplinele fundamentale, nu are sens să vorbim de fapt, de opționale la decizia elevilor, ci doar de acelea care sunt propuse de profesorii sau specialiștii colaboratori care dispun de experiențe didactice noi ce pot fi împărtășite.
Pe de altă parte, nu se poate vorbi acum de curriculum extins pe opționale la alegerea elevilor din alte motive: baza materială reală nu există în România. Școlile au nevoie de clase în plus, pentru distribuirea secvențială a elevilor în grupe de discipline care pot fi cu mult mai mici decât 30 cum avem acum. Numărul maxim al elevilor din școala românească (în București) este încă 30, învață încă pe schimburi și asta înseamnă altă problemă de rezolvat până a ajunge la opționalele elevilor și la descentralizarea dorită care nu se poate întâmpla material înainte de schimbarea generațiilor de profesori decreței sau pensionari în funcție. Descentralizarea, practic înseamnă depolitizare de fapt, și asta, de asemenea, este altă temă. Am încredere în noile generații de profesori dar ele nu pot intra când salariul este mic iar odată luat examenul de titularizare, îl repetă ca într-o poveste kafkiană absurdă.
În încheiere, în legătură cu latina și istoria care au generat reacții (pe drept), fiind propuse eliminarea totală sau parțială, din anumiți ani de studiu sau pentru anumite profiluri, m-am exprimat implicit. Aș dori doar să adaug, legat de filosofie, că în acest moment, deși am șase manuale la îndemână și cunosc programa, niciunul nu mi-a folosit ca profesor nou în învățământ, iar elevilor și mai puțin. Mai mult, există profiluri la care apar două ore de filosofie ba chiar trei, toate puse în clasa a XII-a, fără nicio obligativitate de a fi și disciplină de bacalaureat cum ar fi firesc la trei ore pe săptămână. Dar problema reală aici este distribuirea ca disciplină, în ultimul an, ceea ce face ineficientă ora de filosofie. Soluția? Pentru cei cu o oră pe săptămână, pusă filosofia în toți cei patru ani de liceu, dar comasată cu logică în clasa a IX-a (la nivelul vârstei corespunzătoare), comasată cu psihologia în clasa a X-a, comasată cu economia și istoria în clasa a XI-a, filosofie propriu zisă în a X-a, a XI-a, a XII-a pentru profilurile la care acum sunt două sau trei ore de filosofie pe săptămână doar în clasa a XII-a.
A se observa că o comasare între discipline este posibilă dacă fac parte din aceeași arie curriculară. Evident, temele care se fac acum la filosofie, încap câte una în fiecare an împreună cu disciplinele numite, la care se pot adăuga, în lecturi și discuții libere, filosofii scriitori, la literatura română și/sau universală. Condiția însă este ca toate manualele numite, să fie deja altele decât cele actuale. Adaug: profesorii de psihologie, sociologie, filosofie, economie, istorie, cunosc ideile filosofice ce au fundamentat aceste discipline și a vorbi despre filosofi și ideile lor înseamnă deja a preda filosofie. Elevii au curiozitate pentru gânditorii, autorii, oamenii de știință din spatele materiilor pe care le învață, deci nu ar trebui să fie o problemă. La rândul lor, profesorii care acum au ca specialitate strictă filosofia, pot preda în toți anii, acolo unde există orele lor pentru profilurile cu două sau trei ore pe săptămână. Desigur că pe termen lung, filosofia ar trebui să facă parte din specializările diferite la facultățile care acum nu acordă importanță filosofiei în planul cadru universitar. Mai exact, la Facultatea de litere ar trebui să existe “Litere și filosofie”, respectiv “Psihologie și filosofie” ș.a.m.d. Dar aceasta este altă discuție.
Rostul acestui articol este de a atrage atenția la faptul că planurile cadru propuse au stârnit pe drept nemulțumiri între profesori și cauza acestor nemulțumiri vine de mai departe: sfâșierea trunchiului comun nu a fost decât un experiment eșuat. Soluția este revenirea formală la… formula tradițională dar acoperind în sfârșit fondul necesar prin regândirea conținuturilor, a modului de formulare a textului teoretic din manuale, unele care să păstreze rigoarea dar și claritatea și să lase loc de explicații, de conexiuni logice între situații, fenomene, evenimente, idei. Ceea ce se numește explicație, profesorul nu mai ajunge să facă la clasă fără să renunțe la anumite conținuturi. Dacă vrea să termine manualul nu mai poate explica iar elevii au nevoie de modele explicative, de exercițiul de înțelegere, interpretare și inovare. Ori manualele actuale nu lasă loc pentru explicații, de aceea s-a ajuns la meditații dar și acolo, dacă doar sunt axați pe rezolvarea mecanică și doar asimilarea unor algoritmi fără înțelegerea explicativă a subiectelor de bacalaureat, la un an cel mult, după acest examen de maturitate, au și uitat ce au tocit.
Prin urmare, obsesia reformei în educația românească, este ea însăși o problemă pentru că a devenit o dorință de a bifa măsuri de reformă dar a rămas de fapt, formă fără fond.
Și știu, este cumplit de greu să faci altfel de manuale dar până când nu se fac cele corecte, nu va exista avans ci vor fi disfuncționalități din ce în ce mai grave. Desigur, e o greșeală să se ceară aceste manuale în toamnă. Este nevoie de echipe interdisciplinare pentru noile manuale, și nu de autori deja cunoscuți. Este nevoie de toți specialiștii posibili, cu experiență și gândire clară, de consultanți poate din afară dar nu de imitat texte, nu de traducere a unor manuale dinafară cum va fi tentația, dar a le cunoaște pe acestea, ajută.
De aceea apreciez faptul că domnul ministru Daniel David nu se grăbește deși este grabă și există măsuri urgente care nu necesită efort ci doar bunăvoință și rațiune. În prezent doar câteva măsuri pot fi luate urgent. Între acestea:
- Revenirea la trunchiul comun al disciplinelor fundamentale fără eliminarea lor din profiluri și ani de școală.
- Redenumirea titularizării ca titular în sistem indiferent de numărul de școli din normă, cu menținerea Concursului de titularizare pentru cei care intră în sistem și pentru cei nu au avut note de 7 anterior. Aceasta implică certificarea ca titulari în primul rând a celor care sunt deja în sistem, acolo unde sunt, dacă îndeplinesc condiția de a fi cu definitivat și doresc să continue.
- Eliminarea birocrației și trecerea muncii administrative legate de burse, către foruri și entități diferite de profesori care trebuie să fie lăsați în pace să se adapteze cu adevărat la provocările educație actuale și să predea cu adevărat.
8 comments
Analiză bună, de luat in seamă. Sunt in acord cu tot ce spune despre conținutul a ceea ce e de predat. E de luat taurul de coarne, mda.
Felicitari!
Stimată doamnă,profesorii sunt obișnuiți să participe la discuții numai cu părți pe care le domina elevii și părinții,care nu pot să și exprime părerea în fața lor,care nu au câștig de cauză niciodată .Profesorii au atitudine numai când ei sunt avantajați,de ce aveți minunați dascăli n au avut atitudine cand s a stabilit calendarul de bacalaureat pentru anul 2024-2025,,când orele elevilor sunt multe,când nu merg la ore,când nu vin vara in activitate în școală,când refuza sa facă ședințe cu parintii,când refuza să treacă notele in carnet,când corectează lucrările în orele de curs,când vorbesc pe telefon in timpul orelor,când nu vor să se înscrie și participe la examenele nationale…………etc ,stau cu capul la cutie și rup ușile după 3-4 ore de curs,din nefericire ăștia sunt majoritatea profesorilor de azi,neimplicați,superficiali ,leneși …la plăcinte înainte,la război înapoi.
Ai urmărit reacția profesorilor legat de Bac? Câte opinii au fost pentru probele date în februarie? Tot timpul apa unii care vorbesc din auzite. Consultă măcar arhiva edupedu!
Doamna profesoară Nina Vasile prezintă cea mai rațională, pertinentă, echilibrată, coerentă și corectă structură (soluție) a planului cadru de învățământ pentru liceu, care facilitează formarea la elevi a competențelor cheie precizate în „Legea învățământului preuniversitar” (2023), în raport cu profilul prefigurat pentru absolventul de liceu, cu nevoile elevilor și ale societății.
Îmi pare rău, dar economia trebuie predata strict de profesorii de economie, începând cu 1991,ASE ul are o facultate care pregătește profesori de economie, facultatea de economie teoretică și aplicată. Nu e specialitatea profesorilor de filosofie, dumnealor pot preda numai logică și filosofie, de unde până unde știe un filosof sa stabilească relația dintre costul mediu și cel marginal,de pildă. Dacă și noi am pune problema invers, adică sa predam filosofie și logică, v ar conveni?Din perspectiva economiei, fie s ar putea studia în clasa a X -a noțiuni de macroeconomie și în clasa XI -a noțiuni de macroeconomie, ambele în trunchiul comun câte o ora pe săptămână. Sa dispară mentalitatea ca disciplinele economice pot fi predate de alte categorii de absolvenți, cum ar de filosofie,drept,sociologie, psihologie, iar lista poate continua.
Ideea era ca economia sa fie predată de profesori de economie, dar care sa înceapă sau sa incheie materia cu anumite idei de filosofie a economiei pe care, cu siguranță, le au. Si tot asa cu psihologia, logica si sociologia. Sunt absolut de acord ca, predată exclusiv in clasa a 12-a, filosofia apare prea târziu în formarea elevilor.
Felicitări! Foarte bine punctat. Școala românească este aruncată în haos, iar elevii în ignoranță pe multe planuri.