Problema din designul Evaluării Naționale de clasa a VIII-a la Matematică, ridicată de un părinte: toate exercițiile valorează la fel într-un examen care decide admiterea la liceu

Am primit în ultimele săptămâni pe adresa redacției o serie de documente care ridică întrebări importante despre modul în care este construită proba de Matematică de la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a. Am ales să-i protejăm identitatea autorului Documentele includ o sesizare transmisă către Ministerul Educației și Cercetării, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare (CNCE), Comisia pentru învățământ a Senatului și Administrația Prezidențială, răspunsul oficial primit de la CNCE și o corespondență purtată cu Societatea de Științe Matematice din România.

Observația de la care pornește sesizarea este următoarea: în actuala structură a probei, toate exercițiile din Subiectul I și Subiectul al II-lea sunt evaluate identic. Fiecare răspuns corect primește cinci puncte, iar fiecare răspuns greșit primește zero puncte. Nu există punctaje intermediare. Cu alte cuvinte, un exercițiu elementar de calcul, o întrebare de interpretare a unui grafic, o problemă de geometrie plană și una de geometrie în spațiu au exact aceeași valoare în economia examenului.

Am analizat modelul oficial pentru Evaluarea Națională 2026, precum și mai multe variante și bareme publicate de Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în ultimii ani. Structura semnalată în sesizare se regăsește constant. În modelul oficial pentru 2026, un exercițiu de calcul numeric precum „36 : 4 − 4 · 2” este punctat cu cinci puncte. Tot cinci puncte primește și o problemă de geometrie în spațiu privind volumul unei prisme drepte cu bază triunghi echilateral.

În aceeași probă, calculul unui procent și determinarea unei lungimi într-o configurație geometrică bazată pe proiecții ortogonale au aceeași valoare în barem.

Situația se repetă în variantele de antrenament din 2025, unde exerciții de aritmetică elementară, întrebări despre diagrame statistice și probleme de geometrie plană sau spațială sunt tratate identic din perspectiva punctajului.

La fel și în subiectele date la EN VIII 2023, pe care le-am pus aici:

Teoretic, existența unor exerciții cu grade diferite de dificultate într-un examen nu reprezintă în sine o problemă. Problema ridicată de părinte este tocmai pentru că Evaluarea Națională a devenit principalul criteriu de admitere la liceu, și atunci întrebarea este dacă acest tip de punctare e suficient pentru a diferenția elevii aflați la niveluri foarte apropiate de performanță?

Autorul documentelor susține că răspunsul este negativ. Argumentul său este că punctajul acordat „la paușal” tuturor exercițiilor produce efecte exact în zona unde miza este cea mai mare. La admiterea în liceele foarte căutate, diferențele dintre candidați sunt adesea de câteva sutimi. În aceste condiții, o eroare la un exercițiu elementar poate costa la fel de mult ca o eroare într-o problemă care solicită mai multe etape de raționament și mobilizarea unor competențe matematice mai complexe. Cu alte cuvinte, sistemul de punctare riscă să reducă puterea de departajare a examenului tocmai acolo unde aceasta este cea mai necesară.

Publicăm mesajul trimis Ministerului Educației:

Răspunsul primit de la CNCE nu intră însă direct în fondul acestei probleme. Instituția explică faptul că actuala structură a examenului a fost elaborată de un grup de lucru din care au făcut parte și reprezentanți ai Societății de Științe Matematice din România.

„Vă informăm că actuala structură a subiectului și a baremului de evaluare și de notare aferent probei de Matematică din cadrul Evaluării naționale a absolvenților clasei a VIII-a a fost elaborată de către un grup de lucru din care au făcut parte, așa cum este și normal, reprezentanți ai Societății de Științe Matematice din România (SSMR)”, potrivit răspunsului CNCE.

Așa că a cerut încă o clarificare la CNCE:

Evaluarea Națională este, de facto, centrul universului școlar pentru elevii de clasa a VIII-a și pentru cei de gimnaziu, în general. Profesorii predau pentru examen, elevii învață pentru examen, părinții își organizează investițiile educaționale în jurul examenului prin plata meditațiilor și susținerea elevillor cu sume importante, iar întregul an școlar este construit în jurul acestui moment.

Cercetarea educațională descrie acest fenomen prin conceptul de „efect de backwash”: evaluarea ajunge să determine ceea ce se predă și modul în care se predă. În loc să fie consecința procesului educațional, examenul devine factorul care organizează procesul educațional. Institutul de Științe ale Educației a punctat asta într-o analiză care a rămas fără urmări în politicile publice. Interesant este că a ajuns publică pe site-ul instituției, care la momentul respectiv era Unitatea de Cercetare din cadrul CNPEE, tocmai fusese desființat IȘE și trecut în subordinea Ministerului Educației, doar analiza pe Limba și literatura română, cea pe Matematică nu.

Existența unei distanțe între curriculumul oficial și evaluările naționale este principala concluzie. Curriculumul vorbește despre competențe, gândire critică, rezolvare de probleme și transfer al cunoștințelor. În schimb, examenele continuă să se bazeze pe o serie relativ stabilă de tipare și modele de exerciții, plus pe o „programă de examen” separată.

Într-o analiză publicată anterior de Edupedu, profesori de matematică observau că un elev care stăpânește un număr limitat de tipuri recurente de exerciții poate obține note foarte mari la Evaluarea Națională.

Un examen construit inițial pentru evaluarea finalizării gimnaziului este folosit astăzi ca principal instrument de selecție pentru accesul la liceu. În realitate, admiterea la unele dintre cele mai căutate licee din România se decide la diferențe de câteva sutimi, iar întrebarea părintelui este dacă designul actual al probei poate diferenția suficient de fin performanțele elevilor.