Mă amuz și zâmbesc când vine vorba de alegerile personale. Niciodată nu am fost adepta căii ușoare, în mare parte pentru că în puținele ocazii în care am ales the easy way lucrurile s-au complicat de 1.000 de ori față de worst case scenario sau nu s-a legat nimic. De multe ori zic că am în viață un traseu stahanovist sau sisific. În spatele a tot ce am și sunt astăzi se află vreo 15 ani de muncă, nopți nedormite și o miopie în creștere. Astfel, am fost pusă în fața unei adevărate dileme în urmă cu câteva luni când mi-am schimbat școala.
Am prieteni care nu au înțeles nici până acum de ce am dat la o parte școli de top și am ales un liceu tehnologic, cu toate că eram în postura unui copil care intră la 8:00 într-o cofetărie și are la dispoziție întreaga gamă de prăjituri și torturi, dar alege checul. Adevăru-i că am început să predau în Arad unde am bifat școli de top.
Pot spune că singurul lucru pe care l-am învățat a fost să navighez printre oamenii ascunși sub pietre. Genul ăla care n-ar face nimic, dar dacă îți vine vreo idee te blochează prin toate modurile posibile. De ce liceu tehnologic? Pentru că the hard way is the way. Pentru că voiam să învăț din ceea ce mi se oferă; să las o parte din experiența excelenței și aici. Și am luat cea mai bună decizie ever. În lunile astea am primit câteva lecții importante, atât de la elevi, cât și de la colegi.
Ținând cont de faptul că suntem o școală duală, copiii învață încă din clasa a IX-a ce este responsabilitatea. Sunt puși în fața gestionării unei burse profesionale echivalentă cu un salariu minim pe economie (aproximativ). Realizează cât de greu o câștigă și cât de ușor o pot pierde dacă nu se prezintă la practică, dacă nu-și bifează planul de studii, dacă nu îndeplinesc un anumit prag academic și nu respectă câteva criterii comportamentale. Este curios și faptul că mulți dintre ei își continuă studiile după cei 3 ani de profesională pentru a putea susține examenul de bac. Majoritatea îl promovează.
Raportat la vârstă și câștiguri, financiar vorbind, sunt cei mai realizați din grupul tinerilor de astăzi care preferă să facă ceva și să nu îngroașe rândurile celor din categoria neets. Totodată învață cât de importantă este punctualitatea, iar discursurile care încep cu “am uitat pentru că…” nu se regăsesc în vocabularul lor.
Am întâlnit foști elevi din gimnaziu care pentru prima dată în 4 ani de zile păreau interesați de soarta vieții lor. Copiii din clasele de liceu mi-au amintit de ceea ce înseamnă competitivitatea. Nu doar că doresc să participe la diverse concursuri și proiecte, dar muncesc chiar dublu pentru a avea șanse egale cu ceilalți. Și când văd că încearcă să fie mai buni, cumva mă ambiționează să le fiu alături.
Îmi place tare mult dinamica din relația profesor-elev pe care am întâlnit-o doar aici. Ea se datorează atât orelor desfășurate în ateliere, cât și activităților extrașcolare.
Deși avem un număr destul de mare de elevi, acolo undeva încă există o umbră a pericolului desființării claselor. Astfel, derulăm tot soiul de activități educative cu scopul de a-i apropia cât mai mult de școală pentru a evita abandonul școlar, dar și pentru a-i atrage pe alții aici. Școala este vie.
În Energetic am întâlnit pentru prima dată o idee unitară: “tragem la aceeași căruță”. Îndeplinirea finalităților educaționale cade pe umerii tuturor, nu doar a profesorilor de matematică sau română. Vorbim mereu de un efort colectiv, de o responsabilizare, de cum putem contribui toți la reușita lor.
Dacă aș fi un părinte de elev care nu are reușite școlare senzaționale, dar are talent și dorință de muncă, mi-aș călca orgoliul personal de a-l vedea la un liceu doar pentru că poartă această denumire și i-aș îndrepta pașii către o școală profesională în regim dual.
În termeni pedagogici, “reușită școlară” are valențe diferite pentru fiecare dintre noi. Pentru unii se termină cu numele instituției care apare pe diplomă, în timp ce pentru alții începe cu ceea ce pot face după ce și-au adăugat-o la dosar. Eu? Eu sunt cea mai fericită. Și nu știu cât de des auziți asta, dar sunt mândră că fac parte din comunitatea de aici, că sunt alături de ei, că sunt prof într-un liceu tehnologic.
Raluca Pantazi
Redacția
Costin Ionescu
C.I.
Mihai Peticilă
10 comments
Un gest de umanitate atât de frumos și atât de rar întâlnit! Felicitări, doamna! Influenta dumneavoastră in viata elevilor pe care ii îndrumați le va schimba lumea. Sper sa găsiți puterea de a merge mai departe ori de câte ori realitatea vi se va parea prea crudă.
Sunt profesor de Istorie de 13 ani. Am predat în această perioadă și la școli din urban și din rural, la colegii naționale, licee teoretice și licee tehnologice. Și dacă cineva m-ar pune să aleg, cu toată dragostea pentru copiii din rural și de la Tehnologic, aș alege urban și colegiu/teoretic în fiecare zi a săptămânii și de două ori duminica. Ce să fac…?! Doza de martir/erou mi s-a cam terminat. Uman, nu sunt mari diferențe între copii. Însă intelectual sunt. Ipocrit să fii să nu vezi asta. Mai ales la o disciplină ca Istoria, interesul unui copil care a intrat cu 2-3 la evaluarea națională și e la un profil de mecanic auto bate spre 0. Dacă ai noroc, are bun simț și te respectă, dar nu înseamnă că îi pasă prea mult de tine sau disciplina ta.
O înțeleg perfect. E balet curat istoria on tehnologic. Clar nimeni n-o să-i ceară vreodată vreun target. Așa încât are timp berechet să facă orice altceva, de la proiecte Erasmus la parada modei, in deplină armonie și ascensiune cosmică revelatoare.
Adică elevii de la tehnologic nu au dreptul la profesori pregătiți?
Am avut o profa de romana în liceu care a avut 10 la titularizare și a ales un oraș mic. Într-adevăr i-a fost greu dar intrai la facultate doar cu ce îți preda, fără meditații.
E păcat să generalizam.
Aici vorbesc din experienta proprie si tin sa mentionez faptul ca situatia prezentata in acest articol este o exceptie.
In majoritatea scolilor profesionale nu o sa gasesti decat persoane care nu au nimic de pierdut, oameni de prost gust, mistocari si ce alte adjective mai doriti voi atata vreme cat sunt negative.
Majoritatea sunt complet dezinteresati de viitorul lor, exista si exceptii dar ele fix asta sunt, exceptii, regula fiind cea mentionata intai.
Felicitări, doamna profesor! Înseamnă că munciți cu pasiune. Pasiune ptr copii. Mulți nu înțeleg lucrul asta și ne blamează și pun la zid…. Știm noi cine!
Oh…istorie…mda…felicitari pentru alegere doamna profesoara. Am sa dau un singur exemplu dar nu din Romania…un extraordinar de bun profesor de fizica ,de colegiu ,dupa rezolvarea unei mari probleme ,este rugat sa se alature echipei de fizicieni de exceptie de la NASA. ,,Am avea nevoie de fizicieni ca dumneavoastra la NASA…da, raspunde eminentul profesor dar si copiii mei de la colegiu au nevoie de mine ,mai mult decat are nevoie NASA de mine si profesorul a ramas sa predea in continuare fizica la colegiu…
Felicitari doamna profesoara pentru alegere si inchei cu speranta ca dumneavoastra o sa-i invatati pe copiii istoria reala ,cu bune si cu rele, a Romaniei si nu istorie contrafactuala cum din pacate a fost predata in Romania…macar atat…copiii nostri merita asta…
Corect spus!
O părere pe care o împărtășesc și eu
!
Dar sunt lucruri total necunoscute publicului amator si spectator din fire !
La scolile de Top ! Primează nesimțirea Crasa din toate unghiurile ! Tupeul si Obrăznicia sar pe tine! Profesori plini de Bășini cu elevi așișderea! E de spus și si scris multe!
Ce rost are ? FARA ROST !
As dori sa vad si articolul tau care explica de ce ai ales liceu tehnologic care are legatura cu realitatea, doamna de istorie
Realitatea e ca la tehnologic e prostie multa si lipsa de bataie de cap si cunostinte necesare la nivel de clase primare. Asta e adevarul. La tehnologic intra tot ce nu a intrat in alta parte.