Profesoara Nina Vasile: Profesorii cobai

3.680 de vizualizări
Foto: © Katarzyna Bialasiewicz | Dreamstime.com
Educația în România actuală a devenit o permanentă platformă de reforme. Politizată cum este, la cheremul fiecărui ministru schimbat mai des decât la fiecare 4 ani, cu idei “originale” și cu mare grabă puse în aplicare sau în așteptare, a ajuns un spectacol de contraste.

După greva profesorilor de la finalul anului școlar trecut, percepția pe care o am este o tot mai acută presiune asupra profesorilor, din toate părțile: în contul măririi salariului, de altfel departe de ceea ce s-a promis, profesorii pare că sunt pedepsiți: vor avea de adus o listă incredibil de lungă, de dovezi: cazierul cum că nu fură, certificatul de integritate cum că nu sunt abuzatori sexuali, adeverință că nu au săvârșit alte abateri, dovada că nu fac bani negri prin meditații, și ultima găselniță, de domeniul absurdului, dovezi lunare care să justifice indemnizația de doctorat, pentru aceia care o au. Revolta și nedreptatea pe care le simt acești oameni care se ocupă din ce în ce mai greu de educația și profesiile cetățenilor țării sunt mocnite și cred că tăcerea ține de șocul prin care trece cineva căruia i se aplică tratamente ce ies din ceea ce este normal, logic, natural.

Desființarea inspectoarelor nu urmează depolitizării educației, ci vor fi înlocuite de “comisii de disciplină” care din afară privite, seamănă cu “poliția pentru educație”, însă nu pentru păstrarea ordinii și liniștii în școli, ci pentru pândirea așa-zișilor infractori prezumtivi care ar fi profesorii.

Toate aceste schimbări au fost gândite mereu și mereu “în favoarea elevului” de niște ani buni, dar elevii noștri sunt parcă și mai defavorizați. Noi ne aflăm acum în noua utopie a “elevului fericit” cu forța! Și acasă și la școală! Nu cumva să fie atins de vreo supărare, problemă, temă, idee, muncă, creație…Paradoxal este că noi avem deja elevi foarte supărați, unii cu adevărat, alții doar de formă, că “dă bine”.

Paradoxal este că, în ciuda tuturor eforturilor de a discredita învățământul românesc, cu profesorii ei, dincolo de olimpici, nu pot să nu observ că încă mai avem copii inteligenți, capabili, incredibil de maturi, creatori, inventivi, sensibili. Avem, am putea spune, de toate! Dar ei sunt fericita întâlnire între părinții, profesorii și calitățile specifice “matricei stilistice românești”, o expresie ce mi se pare potrivită aici, a filosofului și poetului Lucian Blaga.

Dar, revenind la problemele și partea nefericită a învățământului românesc actual, nu pot să nu observ că Bacalaureatul a devenit obsesia, stresul, depresia, masca și pretextul tuturor, astfel încât simulările evaluărilor finale au la rândul lor simulări, și tot liceul, în toți anii, se învârte în jurul examenelor naționale. Cu toate acestea, tot mai mulți renunță la bacalaureat. Examenele sunt din ce în ce mai accesibile, dar tot mai insistent și din greu pregătite în afara școlii, într-o “industrie” a meditațiilor, e drept, încă  insuficient dezvoltată la noi în mediul privat, și în realitate slab organizată instituțional. Cu mult înainte de examene, elevii din clasele finale nu mai au timp decât de învățat pentru Bacalaureat, restul orelor devin o umplutură inutilă, presiunea devine paroxistică, și scopul acestui examen pentru unii este universitatea din străinătate sau din contră, nota de trecere.

Iar toată această frământare incredibilă doar pentru pentru că facultățile, în marea lor majoritate, la care se duc cei mai mulți absolvenți de liceu, au scăzut miza lor, admiterea fiind pe bază de dosar. Nu cumva soluția cea mai simplă care va crește calitatea învățământului este la nivelul superior? Punctul nevralgic aici este. Cui îi este frică de examenele de admitere la facultate? De ce contează cantitatea, numărul studenților? Pentru că profesorii universitari sunt plătiți în funcție de numărul studenților afiliați? De ce credem că valoarea unei națiuni este în numărul absolvenților de facultate? De ce vrem studenți și doctorazi pe bandă rulantă dacă după finalizarea studiilor nu au unde să intre pe piața muncii, nu pot fi valorificate, nici prețuite pentru ceea ce sunt de fapt? Rolul educației nu este de a forma doar ingineri, medici, avocați și profesori, ci și specialiști și buni meseriași în orice domeniu și ce contează în plus pentru toți, este calitatea umană, conștiința acelor norme de civilizație comportamentală morală, nu doar tehnologică. Școala nu trebuie să formeze roboți care vor munci, dar nici asistați social dependenți de droguri, acestea fiind extremele vizibile în societatea românească de acum.

Dar dacă nu ar mai fi lupta pentru dosarele de admitere la facultăți, nu ar mai fi nici pentru notele de Bacalaureat. Calitatea studiilor, de la grădiniță până la liceu, facultate, doctorat, și-ar regăsi cursul firesc, natural. Procentul celor care urmează facultate nu poate fi unul fix dar nici lărgit până la anularea examenelor de admitere pentru a se intra cu un dosar unde apar niște note la cel mult patru materii și acelea luate pentru câteva cerințe ce nu pot acoperi mult dorita cultură generală fără de care nu avem oameni cultivați, bune persoane și cetățeni responsabili! După ce au renunțat la examene, facultățile se plâng de nivelul competențelor celor admiși, iar procentul abandonului studiilor universitare și postuniversitare este în creștere. Dați drumul la examenele de admitere pentru facultăți domnilor politicieni, căci e greu de crezut că rectorii și profesorii universitari au propus de bunăvoie admiterea pe criteriul dosarelor! Nu plătiți profesorii în funcție de numărul elevilor sau studenților și nici în funcție de numărul olimpicilor care părăsesc țara!

Pe lângă această disfuncționalitate (a admiterii pe dosare la facultăți) de la nivelul învățământului superior, se adaugă altele care vin în lanț, ce decurg din “mecanismul fabricilor de diplome” care au ajuns școlile și universitățile românești. La început de an 2024 ne aflăm încă în interminabile discuții și amânări legate de mărirea salariului minim al profesorilor debutanți și suplinitori, încă plătiți în defavoarea educației. Tot acum se vehiculează “titularizarea pe jumătate de normă” despre care se crede că ar îmbunătăți statutul profesorului român, dar nu cred că există vreun candidat care să știe exact cum se va desfășura din toamnă o asemenea măsură.

Apoi, dacă vrem cu adevărat să știm ce se întâmplă în școli, situația pe teren în ultimii doi ani este cam așa: profesorii trebuie să înlocuiască sau să completeze asistenți medicali, secretari, psihologi, pedagogi; trebuie să alerge după cursuri de formare continuă pe care și le plătesc singuri dacă vor să acumuleze creditele devenite obligatorii pentru nu se știe ce: vreo acordare de salariu de merit? Aceiași profesori sunt amenințați mereu cu sancțiuni dacă nu au elevi care iau bacalaureatul ca și cum singurul efort în această meserie este de a scoate olimpici! Dar a duce un copil analfabet funcțional la nivelul corespunzător ce mai înseamnă?

Tot de curând, o nouă dosariadă în birocrația educației: i-au apucat din nou pe domnii politicieni verificarea bianuală a integrității, abaterilor și a cazierului profesorilor. Desigur contează hârtia, dosarele cu șină și verificarea primitivă în era tehnologiei digitale, nu informația pe care o pot găsi în registrele poliției!

Se adaugă listele interminabile ale harnicilor din Consiliile naționale ale elevilor (cine sunt acei elevi, ce nume poartă ei?) care scot pe bandă rulantă noile reguli pentru profesori și mereu noul statut al elevului din care nu se pot distinge obligații decât cu caracter opțional, nu cumva bietul elev să fie suprasolicitat cu învățarea, conduita decentă, comportamentul moral și civic despre care nimeni nu mai știe de fapt, la ce se referă, căci aproape totul este permis în spatele noilor reglementări ale statului elevului. Până la proba contrarie, când eventual vom găsi vreun profesor atârnat de tavanul vreunei școli, fie sinucigaș, fie împușcat, pedepsit de vreun elev supărat de prea mult învățat. Că tot nu doresc camere de supraveghere decât în zona activității profesorului întrucât pentru elevi este o intruziune în “viața personală la școală”! Puneți camerele de supraveghere pe scările comune de acum încolo vă rugăm, nu cumva să vă scape îmbulzeala elevilor care îmbrâncesc vreun profesor mai mititel decât ei! Reguli pentru telefoanele care se vor instrumentele progresului tehnologic în educație? Sunt vorbe goale! Se folosesc pentru orice mai puțin pentru cunoaștere și informare. Și cu toate acestea vrem să fie educație! Și pentru că elevii au dreptul la “profesori întregi la minte”, mai puneți și controlul psihiatric (nu psihologic!) lunar, și desigur pentru “dreptul elevilor la studiu”, dați drumul la “curriculum la decizia elevului”, lăsați elevii să facă orarul profesorilor și eventual, dacă totul este “centrat pe elev” în spațiul școlii, mai bine să se educe singuri, profesorii fiind deja inutili!

Dar ce ziceți de scanarea lucrărilor din examenele naționale? Câți bani au intrat pentru scanere? Ce “investiție” în învățământ avem aici? Pe unde se mai scurg banii pentru toaletele din curtea școlilor? Ce urgență este și pentru cine, scanarea unor lucrări corectate tot de către profesori? Au fost consultați profesorii în legătură cu acest procedeu de securizare a lucrărilor? Singurul avantaj în scanare este doar calculul automat final pentru punctajele acordate diferitelor subiecte, dat fiind că lucrările sunt vizualizate pe o aplicație digitală. Evitarea fraudei rămâne doar un pretext pentru alte calcule decât calitatea examenului. Scanarea lucrărilor la examenele naționale nu va rezolva nivelul masiv al abandonului, nici procentul celor care iau Bacalaureatul, dar în mod sigur este timp și muncă neplătită pentru profesorii asistenți și corectori. O altă formă de pedeapsă adăugată în contul unui salariu care nici măcar nu a fost mărit conform prevederilor. Și personal, sunt convinsă că este un alt experiment în care profesorii sunt cobai, un experiment ce se va încăpățâna să reziste în sistem până la digitalizarea completă a examenelor unde nu vor mai corecta profesorii, căci sunt plini de erori, și cum vedem  devin inutili, fără voce, conduși până și de “elevi”.

Cum învățământul este pentru politicienii noștri terenul cel mai inofensiv pentru lupta împotriva fraudelor, ultima găselniță este o nouă scamatorie ce trebuie să elimine definitiv alte fraude ale profesorilor! De data asta mă refer la verificarea lunară a activității profesorului cu doctorat, o invenție mai mult, ce trădează exasperarea pentru umilirea și discreditarea profesorilor în general. Pentru că educație înseamnă azi ceea ce doresc de pe o zi pe alta politicienii, părinții și elevii, în schimb profesorii, specialiștii, profesioniștii sunt doar niște furnici executante. Doctoratele plagiate provin tocmai din rândul politicienilor, dar tot profesorii trebuie să dea socoteală: nu doar anual, ba chiar lunar, dacă au activitatea lor corespunzătoare doctoratului. Cum unii politicieni sunt “cu musca pe căciulă”, trebuie să o arate cu degetul la profesorii care nu au căciulă! Ce ar fi dacă politicienii noștri ar trebui să predea bianual cazierul, certificatul de integritate, dovada că nu au avut abateri de la lege, morală, de la tema doctoratului lor? Dar ce anume activități mai au de făcut profesorii în afară de propria lor muncă de a rescrie manualele pentru a le adapta celor 30 de elevi, de toate felurile? Cine verifică lunar ce au făcut câțiva profesori cu doctorat în școala lor? Ce anume se verifică? Activitatea la clasă? Trebuie cumva să le predea elevilor vreo temă din lucrarea de doctorat? Dar dacă nu predau la clasă teme din doctorat sau nu publică lunar și nu strigă prin piața platformelor online conferințe pe teme de doctorat, atunci nu se justifică indemnizația de doctorat? Și așa ea este plătită la un 50% din salariul minim, nu cel actual, ci din 2018 dacă nu mă înșel. Și pentru cine nu știe, deși ar trebui să fie fixă și calculată măcar la suma actuală de 950 de lei, practic ea este lunar micșorată, căci după calculele sofisticate ale platformei de salarizare, pentru a se acorda și pe vacanță, ea trebuie “tăiată” într-un X procent din fiecare lună lucrătoare. După cum, orice zi liberă din timpul săptămânii, și din multele vacanțe dintre module, sunt zile în minus lucrate, pentru toate aceste zile în minus, indemnizația lunară, fixă, de doctorat, suferă ajustări și se reduce lunar la cât dorește platforma de salarizare!

Nu interesează pe nimeni aceste detalii, dar pentru acei profesori cu doctorat, domnilor colegi, verificați-vă suma corespunzătoare! S-ar putea să aveți surprize interesante pentru cercetările dumneavoastră de verificat lunar!

Nu toți specialiștii cu doctorate sunt cercetători cu publicare constantă și la urma urmei o lucrare de valoare nu se scrie într-o zi, o lună, nici măcar într-un an pur și simplu, ci în ani de zile și uneori într-o viață întreagă. Ceea ce nu cunosc politicienii cu doctorate plagiate este faptul că studiile doctorale, cele muncite în mai mult de trei ani, nu sunt doar o acumulare cantitativă de informație specializată, ci reflectă o anumită calitate umană de care societatea noastră are nevoie chiar dacă poate avea încă fisurile ei.

Profesorii cu doctorate nu sunt infailibili, dar în niciun caz, competențele formate prin specializarea maximă în domeniul lor nu pot fi înlocuite de nimic și nici aruncate în neant prin desființare, nici cuantificate pentru sau contra calității predării. Doctoratul nu formează pedagogi perfecți, dar nici nu îi strică dacă vocația există; nu este doctoratul specializarea maximă pedagogică, dar, cu siguranță, calitatea informației, a conținutului predării nu are de suferit dacă există și pregătirea pedagogică!

Și da, am făcut un ocol foarte lung pentru a aduce în discuție măsurile haotice care se vehiculează în mediul public legate de învățământul românesc actual și nu pot decât să exprim o reacție singulară, dar, cu siguranță, în acord cu toți oamenii de bună credință și cu mintea întreagă din sistemul educațional. Și aș vrea să cred că se va întâmpla acel moment providențial în care rațiunea nu se îmbată cu propriile erori, ci se face un apel la recunoașterea doctoratului în orice domeniu ca fiind treapta maximă de specializare care merită respectată pentru ceea ce este, când este, fără dovezi suplimentare. Plagiatele sunt una dintre consecințele relei administrații politice, indiferent unde s-au produs ele, dar profesorii nu au de plătit fraudele unora.

Pe scurt: scoateți verificarea lunară a dovezilor de activități conforme cu doctoratul! Profesorul cu grad de doctorat nu are nevoie de justificare mai mult! Șoferul de categorie grea nu este verificat lunar dacă știe să conducă altceva decât un autoturism personal chiar dacă folosește zilnic camionul! Nici medicul doctor nu e chemat lunar să scrie sau să ofere o conferință despre teza lui de doctorat în timp ce are de făcut o operație pe cord deschis! Iar politicianul cu doctorat nu va aduce niciodată dovada tezei lui, eventual plagiate, în campaniile electorale!

Despre autor:

Nina Vasile este profesoară de filosofie, scriitoare, doctor în filosofie.

Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.

Foto: © Katarzyna Bialasiewicz | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.


27 comments
  1. Este interesant ce se va întâmpla la corectarea on line, dat fiind că, până acum, în formula clasică de evaluare, avea loc un episod fundamental în procesul de evaluare, mă refer la confruntarea între cei doi profesori pentru fiecare notă acordată. Acum această confruntare dispare și dacă există diferență de 1 punct între cei doi, lucrarea va fi redistribuită altor doi profesori, fără a avea garanția că cei doi-care,logic, ca și primii doi, nu se cunosc și nu se întalnesc, nu vor crea din nou o situație similară cu prima. Evident că problema poate să apară la literatura română sau la istorie-în cazul unui eseu-cele două discipline având un pronunțat caracter de subiectivitate, cu tot baremul de corectare aferent fiecărei discipline. Întotdeauna au fost probleme în astfel de situații și o armonizare a punctelor de vedere între cele două cadre didactice-așa cum se întâmpla până acum-venea și rezolva în mare măsura astfel de probleme. E posibil ca această diferență de minim 1 punct să se perpetueze, fără ca elevul să știe în mod real care a fost nivelul lui de cunoștințe. Din experiență știu că în ziua începerii evaluării, profesorii de la o disciplină discutau anterior pe textul dat, pe subiecte cum să abordeze ca mod de notare o cerință sau alta dintre cele cu itemi subiectivi sau chiar semiobiectivi. Acum, în noul context, asta nu se mai poate realiza.

  2. Hmmm, toata lumea doreste beneficiile, dar nu si obligatiile. Sunt de acord ca noua lege si noile reglementari contin multe aberatii, dar… sa-mi explice si mie cineva de ce exista sporul de doctorat? De ce un profesor doctor preda la liceu sau gimnaziu? Daca este atat de capabil (doar a facut un doctorat, nu?), locul sau ar trebui sa fie la universitate, in cercetare, sau in productie, acolo unde poate aplica domeniul in care a inovat. In acele locuri, sporul este inutil, oricum va fi platit mult mai mult datorita muncii pe care o face. Daca in schimb doreste un trai mai simplu, atunci supracalificarea nu trebuie platita. Nu foloseste nimanui un doctorat atunci cand te ocupi de educatie in preuniversitar, acolo pur si simplu e nevoie de alte abilitati. In concluzie eu as desfiinta acel spor. A face doctorat este o alegere personala, necesita foarte multa munca, dar nu vad de ce intreaga societate ar trebui sa plateasca pentru ceva de care nu beneficiaza.

    1. Care e ultima categorie în meseria pe care o practicați, domnule CCC? Cum ar fi să o aveți degeaba, fără nicio răsplată? Dar dacă facultatea pe care poate o aveți nu ar fi plătită căci tot așa, doar unii oameni o fac, nu-i așa? În învățământ, doctoratul este uneori echivalat cu gradul maxim. De fapt, gradul unu adăugat unui doctorat este chiar aplicarea cea mai bună a doctoratului. Pentru că experiența în cercetare există deja, și după un doctorat, lucrarea de grad are șansele cele mai mari să fie o mai bună lucrare și să facă legitim un doctorat plătit. E doar o treaptă în specializarea maximă. Și “treptele”, în orice profesie înseamnă o plată mai bună, nu-i așa? Ce ar fi un profesor fără facultate ? Dar cu facultate și plătit ca un gunoier? Studiile în plus trebuie să fie răsplătite corespunzător, la toate nivelurile nu doar la cele convenabile unora.

  3. Felicitări, aveți perfecta dreptate! iar, la obligațiile cadrelor didactice, adăugați și ultima găselniță… obligativitatea celor care au fost numiți responsabili lapte/ corn( mai ales educatoare sau învățători din școlile sau grădinițele structuri) de a completa zilnic o serie de acte : proces verbal de retur produse, situație prezența elevi/ preșcolari cu semnăturile cadrelor didactice de la fiecare grupă/clasă, nota de intrare/ distribuție produse, LCM, Anexa 4.. Și toate acestea sunt documente care se listează , deci hârtia și tonerul unității sau personale…In în loc sa folosești pentru fișe de lucru destinate copiilor..listezi pentru mărețul Program lapte/corn..Și, ca să se pună capac..zilnic se intră pe platforma creată de APIA..unde completezi la unitatea ta…prezența la fiecare grupă/clasă, număr de porții primite/ distribuite..etc.. Zilnic, cadrul didactic responsabil lapte/corn pierde o ora din timpul de pregătire a activităților pentru a doua zi… Parcă am fi angajați ai APIA…

  4. In clasa a v a la lic de informatica din Cluj are o ora de inforrmatica (!) una de muzica ( unde la “lucrarea scrisa” copii iau nota 7 ) una de religie, una de germana, una de franceza si alte umpluturi ca sa asigure profesorilor catedra, nu au acces la laboratorul de informatica, dotat cu calculatoare din anul 1995 (!). Unde e specificul liceului ?

    1. Ia întrebați ministerul unde-s banii de dotări.

      PS Gimnaziul e școală pentru cultură generală, nu pentru instruit IT-ști. LICEUL e cu specializarea în informatică, așteptați să ajungă copilul într-a 9-a la mate-info intensiv și atunci vă puteți plânge că fac prea multe ore de informatică (4-5) și că nu se descurcă! La a 5-a și ora aia de informatică e mult, ei nu știu destulă matematică ca să înțeleagă algoritmi, îi învață pe de rost. Până într-a 9-a are toate șansele să i se scârbească de informatică, că nu e ca-n filme.

  5. încă una:
    modulul pedagogic făcut la orice universitate de prestigiu nu poate fi plătit cu acel card Sodexo ! Sodexo are doar contracte cu prieteni privati!
    Deci s-au.dat niste bani profesorilor dar acestia nu îi pot folosi pentru a se califica…
    Poate cineva explica paradoxul? Eu doar am încercat să ghicesc misterul (cu firme private ale unor verisori de-ai cuiva).

  6. Dar celelalte categorii socio-profesionale precum polițiștii,medicii sau judecătorii ce fac pentru sporul de doctorat?Se aplică în mod perfid dubla măsură doar pentru profesorii din preuniversitar.La plafonul de 950 de lei brut rămân pe net vreo 600 de lei.Bine ca se găsesc bani pentru bursele de merit ale elevilor care împușcă fraudulos notele mari sau pentru care părinții ii bat cu pumnul în masă profesorului sa i dea note pentru bursă si studii în străinătate…

  7. Superb și adevărat! Și totuși mai sunt lucruri de spus.În ROFUIP-ul școlii mele,din cele aproximativ 150 de articole,aproape 100 (!!!) se referă la OBLIGAȚIILE profesorului,în toate ipostazele sale de prestator de educație : profesor-profesor,profesor-diriginte,profesor de serviciu…Mai nou școala a devenit “a elevilor”,scara profesorilor nu mai există oficial,iar înregistrarea activităților didactice de predare se face fără acordul “actorilor principali”,profesorii,ci doar cu acordul PĂRINȚILOR.Iar profesorii nu au acces nici măcar la vizionarea înregistrărilor,acest drept avîndu-l doar directorul,PĂRINȚII cu acordul directorului și consilierul psihologic al școlii cu acordul directorului și PĂRINTELUI. În rest totul e bine…Pe cînd și un Statut al Profesorului,să consultăm și să cerem voie cumva Consiliului Elevilor și asociațiilor părinților?

  8. de ce trebuie doctorat la preuniversitar? ce faceti mai mult?!faceti statistici, prognoze prin care sa ancorati scoala in realitate…prezentati lucrari de cercetare la conferinte internationale unde trebuie sa vorbesti intr-o limba straina…conectati scoala la comunitatea internationala..scrieti proiecte de cercetare pentru atragerea de fonduri scolii…unde este plusvaloarea acestui doctorat pentru scoala?! pare ca se vede doar remuneratia pentru ceva ce ati ales personal…nu a impus nimeni…problema e ca scoala nu e interesata de ce puteti face…iar unii va multumiti cu asta…asteptam sa apara ce atributii si-au trecut cei cu doctorat…ca sa fie scoase din fisa postului colegilor..sunt pt cei cu spor de doctorat.

  9. Mă felicit că am abandonat cariera didactică după 8 ani în care am fost profesor de liceu. Acum lucrez ca asistent medical generalist (am făcut ulterior școala postliceala sanitara).

    1. Domnule Xxxx, profesorii cu doctorat chiar își aduc aportul prin proiecte de colaborare internațională cu școli dinafară, chiar pot desfășura proiecte care să reprezinte o schimbare la față a conținutului informațional, a cunoașterii și competențelor de toate felurile, dar Ministerul educației nu oferă cadrul adevărat pentru manifestarea maximă nici vizibilă iar Mass Media difuzează mai puțin aceste rezultate. Dar primul lucru pe care îl fac profesorii cu doctorat este legat chiar de modul transmiterii la clasă a informației pentru că deschiderea lor firească este una interdisciplinară. Orice profesor poate avea asemenea deschidere dar aici cu atât mai mult.

    2. Domnule Xxxx, profesorii cu doctorat chiar își aduc aportul prin proiecte de colaborare internațională cu școli dinafară, chiar pot desfășura proiecte care să reprezinte o schimbare la față a conținutului informațional, a cunoașterii și competențelor de toate felurile, dar Ministerul educației nu oferă cadrul adevărat pentru manifestarea maximă nici vizibilă iar Mass Media difuzează mai puțin aceste rezultate. Dar primul lucru pe care îl fac profesorii cu doctorat este legat chiar de modul transmiterii la clasă a informației pentru că deschiderea lor firească este una interdisciplinară. Orice profesor poate avea asemenea deschidere dar aici cu atât mai mult.

  10. Să-i mulțumim din inimă conducătorului iubit, a făcut o Românie Educată, precum soarele sfânt de pe cer!

  11. Am si eu de multa vreme sentimentul ca se fac experimente pe noi. La gimnaziu, după schimbarea programei, veneau în fiecare an în inspecții sa verifice cum predăm după noua programă integrata. Era o sursă continuă de stres. Mai ales ca nimeni nu ne-a dat nici măcar un sfat. In primul semestru din primul an nu existau nici măcar manuale după care să te orientezi cat de cat. Elevii care au început cu programa integrată s-au dus la liceu unde-surpriză!-au învătat după vechea programă de liceu. Acum, de la grevă încoace, ni se inventează sarcini. Mai am si ghinionul să fi făcut doctorat, așa că mă simt mai umilită decât în epoca lui Băsescu-deși credeam că așa ceva nu se mai poate.

    1. Mai degrabă, elevii sunt cobai, nu voi, prin multele materii pe care le băgați pe gât, ca de exemplu: “Istoria holocaustului”, care nu are ce căuta ca materie de sine stătătoare, ci putea fi inclusă în istoria generală, dar nuuu, trebuie să mai aibă și profesorii o normă didactică întreagă (adică bani în plus), pentru o materie pe care probabil nici nu o predau la clasă.

  12. Întreg învățământul european a fost scos de pe făgașul său normal în momentul când profesorul a fost considerat unicul responsabil de nereușitele elevului .
    Noile teorii pedagogice sunt pur și simplu utopii de genul utopiilor comuniste aplicate în economie.
    Nu cred că se poate face educație fără metode coercitive la fel cum nimeni nu va munci de dragul muncii fără a fi stimulat sau constrâns de salariu .

  13. Mă gândeam de ceva timp că parcă am fi pedepsiți. Le-am și spus colegilor asta. Am și eu doctorat si mă simt mai umilită decât în perioada lui Băsescu. Dacă Ciolacu a trebui să renunțe la finalizarea doctoratului, din motive personale, cum zicea, nu e vina mea. In orice caz, articolul dvs. imi confirmă impresia.

  14. Da, excepțional! Articol scris de un om de acolo, care trăiaște din asta! Nu trebuie să-i spună altcineva! Și pentru care lucrurile nu trec aiurea! Contează! Dar cred că e o problemă, un răspuns planează, cred eu! Și sună, în țara asta a noastră de astăzi, așa cum a ajuns ea prin ”munca” politicienilor noștri și prin mentalitatea ”cultivată”, ”educată”, dorită de ei: ”Așa. Și?” Lucrurile acestea, spuse foarte bine de doamna profesoară(respect!), sunt așa de 34 de ani sau și mai mulți, altfel, cu mulți dintre cei de dinainte de 89. Și? Au făcut ceva vreunii? Au avut toți puterea! Și? Eu cred că-i un singur răspuns normal: așa vor ei să fie! Și cum ”mămăliga nu explodează” decât aranjată/ajutată de alții, nu am procedat cum zicea poetul: ” … să nu dea Dumnezeu cel sfânt…/ când nu vom mai putea răbda/când foamea ne va răscula/ Cristoși să fiți, nu veți scăpa/ …” Aiurea!

  15. adăugați va rog și evaluarea psihiatrica ( nu psihologica! ) anuală a cadrelor didactice , care este prevăzută în noua lege a educatiei

  16. Felicitări d-na profesoară Nina Vasile, articolul este o radiografie perfectă despre starea învățământului nostru românesc deraiat.

  17. Logica este o materie ostilă pentru cei mai mulți dintre decidenții din Guvern, Parlament, Minister etc. Cât despre filosofie, ezit să emit aici vreo judecată de adecvare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

VIDEO Un obiect stelar neobișnuit, aflat la 15.000 de ani-lumină de Pământ, emite de zeci de ani unde radio în spațiu, la fiecare 22 de minute / Astronomii cred că este un tip rar de stea cu câmpuri magnetice extrem de puternice

Astronomii au descoperit un nou tip de obiect stelar care ar putea schimba modul în care înțeleg corpurile cerești extreme din univers, relatează CNN, potrivit G4Media.ro. Inițial, studentul doctorand al Universității…
Vezi articolul

BREAKING Peste 54.600 de contestații au fost depuse la BAC 2023. Aproape 51.650 de lucrări au fost corectate greșit / La Limba română sunt 300 de lucrări ale căror note au fost modificate cu peste un punct și jumătate

Peste 54.600 de constatații au fost depuse la examenul național de Bacalaureat, potrivit datelor Ministerului Educației. Acesta este al treilea an cu cel mai mare număr de contestații din ultimii…
Vezi articolul