„Profesorii, care țin linia de calitate în învățământul românesc și care au format generații, merită respectul nostru”, a sustinut premierul Ilie Bolojan, în discursul de la ceremonia de absolvire a promoției 2026 a Universității de Vest din Timișoara, de pe 16 mai, conform declarațiilor publicate pe site-ul guvernului.
Nu poți să faci nimic dacă nu ai respect față de părinți, instituții, profesori, colegi, echipă și comunitățile de unde provenim, a susținut Ilie Bolojan.
Fost absolvent al UVT, Bolojan și-a amintit de profesorii universitari din anii ’90 și de respectul pe care studenții îl aveau pentru aceștia.
„Respectul pentru instituții și pentru profesorii noștri, care ne-au format. Mi-aduc aminte, în anii ’90, gândiți-vă când auzeai de profesorul Megan, la Universitatea de Vest sau de Izvercianu, la Politehnică, te ridicai în picioare, nu pentru că spunea cineva, pentru respectul pentru cărți, nu în bibliotecă, în capul lor, pentru exigență, pentru capacitatea de predare”, a declarat Ilie Bolojan.
„Oamenii ăștia merită respectul și profesorii, care țin linia de calitate în învățământul românesc și care au format generații, merită respectul nostru”, a afirmat premierul interimar.
Ilie Bolojan le-a vorbit absolvenților despre „muncă, pasiune și respect”, spunând că acestea sunt „ingrediente certe” pentru succes. „Nu poți să faci nimic fără efort, fără muncă susținută nu poți să faci performanță”, a spus acesta.
Discursul vine la o zi după ce ministerul Educației și Cercetării a publicat rapoartele privind starea învățământului în anul școlar/universitar 2024-2025, în care a susținut ca efectele legii nr. 141/ 2025, așa numită legea „Bolojan” nu au generat un impact negativ major.
Legea nr. 141/ 2025, act normativ care a introdus măsuri de reducere a cheltuielilor în Educație, a intrat în vigoare rapid în septembrie 2025.
Prin această lege, norma didactică de predare a profesorilor din învățământul preuniversitar a crescut de la 18 la 20 de ore pe săptămână, s-a reorganizat rețeaua școlară și a crescut numărul de elevi la clasă.
- Efectele legii 141/2025, prezentate de Ministerul Educației: Creșterea normei didactice, comasarea școlilor și creșterea efectivelor de elevi nu au generat un impact negativ major / În universitar, cheltuielile reduse cu plata cu ora arată „eficientizarea cheltuielilor publice” – Rapoarte privind starea învățământului
Redăm discursul integral al premierului Ilie Bolojan
Ilie Bolojan: În urmă cu 33 de ani – e o perioadă lungă, vă dați seama – am absolvit această universitate, dar și Universitatea Politehnică. Și dacă m-ar fi invitat conducerea Universității de Vest, după ce am terminat să vorbesc aici, vă vorbea un profesor de matematică. Dacă m-ar fi chemat acum 20 de ani, 25 de ani, vă vorbea un antreprenor. Dacă m-ar fi invitat acum 10 ani, vă vorbea primarul din Oradea. Dar m-au invitat acum și le mulțumesc pentru această invitație, pentru că chiar dacă sunt un prim-ministru interimar, totuși vă vorbește nu premierul, ci absolventul de acum 33 de ani a acestei prestigioase universități.
Aș vrea să vă spun câteva lucruri despre muncă, despre pasiune și despre respect. Am învățat în acești ani, pe toate aceste poziții, că nu poți realiza nimic fără efort, că fără muncă susținută nu poți să faci performanță. Acesta e un element foarte important care nu vine de pe o zi pe alta, ci necesită perseverență și necesită efort.
Când am dat examenul în treapta I la un liceu bun din Oradea, la Liceul Gojdu, veneam de la țară, dintr-un sat mic și n-am luat o notă mare. Am intrat la mecanică. Mi-am dat seama la primele contacte că aveam niște colegi care se mișcau mai repede decât mine, dădeau răspunsuri mai repede decât mine și mi-am dat seama că n-aveam exercițiu. Și 2 ani de zile am tras tare, ca să pot să ajung la un nivel mai bun și în treapta a II-a am intrat al patrulea la secția mea. Deci a trebuit un efort important ca să recuperez lucruri pe care nu le-am făcut. În 1990, când te puteai înscrie deja la a doua facultate, m-am înscris la Universitatea de Vest la Matematică Fizică, la 3 ani, nu era foarte ușor să faci două facultăți în paralel, dar se schimbau lumile atunci, am intrat în ’87 într-o lume, am terminat în 1993 într-o altă lume și căutam alternative și asta a fost una dintre ele. Deci a trebuit un efort, a trebuit muncă.
Ca antreprenor privat, ca să reziști, ca să treci peste greutăți, e nevoie de muncă, ca să dai rezultate și să creezi condiții pentru a schimba un oraș. Și cartea de vizită a unui primar nu o vezi din poze, te duci în orașul unde a fost primar să vezi dacă s-a schimbat ceva sau nu. Trebuie multă muncă și trebuie efort. Și asta am înțeles că e necesar și vă rog să fiți conștienți de acest lucru. Dacă veți lucra mai mult, dacă vă veți pregăti mai bine, cu siguranță veți vedea că dați rezultate mai bune, asta este un aspect obligatoriu pe care vă rog să-l aveți în vedere.
Al doilea lucru, v-aș spune ceva despre pasiune. Când termini la Timișoara, când ești student în 1989 și prinzi Revoluția, te impregnezi de acest spirit, de ce înseamnă libertate, dreptate, demnitate, și din acei ani, pentru mine, politica a fost o pasiune. Și, până în anii 2004, am făcut politică fără să am niciun fel de funcții plătite, dar eram prezent în toate campaniile, pentru că am crezut întotdeauna că se pot corecta nedreptăți, că se pot face lucrurile altfel, că putem avea o guvernare mai bună și o țară mai bună. Și în 2005, atunci când Alianța D.A. a câștigat alegerile, am fost numit prefect al județului Bihor și probabil că dacă nu m-ar fi numit prefect, n-aș fi putut câștiga alegerile de la Primăria Oradea din 2008, eu nefiind locuitor al municipiului Oradea. Dar am putut să demonstrez ceva. Și atunci când faci lucrurile cu pasiune, se vede că faci acest lucru cu pasiune. Și am încercat în calitate de primar, fiind foarte pasionat, să creez condiții ca să se schimbe orașul Oradea, să fac lucrurile cât mai bine.
Mi-aduc aminte că am pus pavaj în zonele centrale, am pus niște cubeți și am adus meșteri italieni, pentru că i-am adus pe ai noștri și riscai când te duceai cu tocurile pe acei cubeți să faci o entorsă sau să rămâi fără tocuri. Și am văzut cum puneau piatra cu ciocănelul și m-am gândit: oare o să aibă ceva randament, o să facă? Dar când vă veți duce pe o stradă în centru, în Oradea, pe Vasile Alecsandri, o să vezi cum s-au pus cubeții, cum i-au pus meșterii italieni. Rosturile sunt perfecte, nu-ți intră tocul acolo, totul stă perfect. Și l-am întrebat pe meșterul șef, câți ani ai? 45 de ani, mi-a spus, lucrez de 15 ani, tata a fost pietrar și bunicul a fost pietrar, asta înseamnă pasiune când faci ceva, se vede ceva în urma ta, se vede ceva serios. Și asta am încercat și eu în fiecare zi, să fac cu pasiune și vă recomand, chiar dacă vă veți schimba la un moment dat profesia, pentru că viața ne pune în diferite situații, să încercați să faceți ceea ce vă pasionează, pentru că atunci când lucrezi într-o zonă care te pasionează, cu siguranță dai maximum posibil de rezultate. Încercați, deci în viață, să faceți ceea ce vă pasionează pentru că veți da maximum posibil în condițiile date.
Aș vrea să închei, spunându-vă câteva lucruri despre respect. Nu poți să faci nimic dacă acest element important nu-l ai. Respectul față de părinții noștri. Fiecare dintre noi am fost susținuți și faptul că astăzi terminați, se datorează, așa cum a spus și domnul rector, într-o măsură importantă părinților noștri. Și părinții mei, niște oameni simpli, au tras din greu ca să ne poată întreține și, și părinții dumneavoastră, indiferent de situația materială pe care au, au tras din greu pentru asta și un element important este să ne respectăm părinții.
Respectul pentru instituții și pentru profesorii noștri, care ne-au format. Mi-aduc aminte, în anii ’90, gândiți-vă când auzeai de profesorul Megan, la Universitatea de Vest sau de Izvercianu, la Politehnică, te ridicai în picioare, nu pentru că spunea cineva, pentru respectul pentru cărți, nu în bibliotecă, în capul lor, pentru exigență, pentru capacitatea de predare.
Oameni ăștia merită respectul și profesorii, care țin linia de calitate în învățământul românesc și care au format generații, merită respectul nostru.
Respectul pentru colegi, nu poți să faci nimica dacă nu-ți respecți colegii și dacă nu-ți respecți echipele. Şi eu am terminat, am avut mulți colegi peste tot și și astăzi m-am văzut și mă văd, cred că Ovidiu este aici în piață, cu colegii mei și veți lega prietenii importante în această perioadă și merită să le țineți pentru că astea sunt ca niște ancore pentru noi.
De asemenea, respectul pentru echipele din jurul vostru. În spatele unor oameni care dau rezultate, există niște colegi pe care de multe ori nu-i vedem, oameni simpli, oameni care sunt plătiți mult mai prost decât cei care sunt în față, dar nu poți să faci nimic singur și eu sunt recunoscător și am respectat întotdeauna echipele cu care am lucrat, de la portarul de la intrarea în Primăria Oradea, care te saluta respectos, care te ajuta să urci acele scări dacă vedea că ai baston, de la oamenii din echipele de proiecte, de la directorii mei, de la cei care au făcut ca să putem obține rezultate. Și respectul față de colegi este un element de bază atât în sectorul privat cât și în sectorul public, iar eu am fost un primar acceptabil pentru că am avut echipe puternice și oameni serioși în spate. Și le mulțumesc, iar unul dintre colegii mei este aici în față, domnul Mihai Jurca, căruia îi mulțumesc pentru ce a făcut în acești ani.
E foarte important să ne respectăm comunitățile de unde provenim, să ne respectăm țara noastră și atunci când ești în sectorul public, dar și în sectorul privat, trăiești într-o comunitate, e foarte important să ne respectăm comunitățile, să ne respectăm vecinii, să ne respectăm cetățenii; și forma noastră de respect a celor care suntem în sectorul public este să nu ne batem joc de banii care îi colectăm de la oameni, să guvernăm după reguli și să facem în așa fel încât serviciile publice să fie cât mai bune și să creăm condiții pentru dezvoltare.
Sunt deci convins că dacă veți munci, dacă veți merge pe drumul unde aveți cele mai bune talente, unde sunteți pasionați să obțineți rezultate și dacă veți avea respect pentru colegi, pentru echipele cu care lucrați, vă asigur că astea sunt niște ingrediente certe să aveți succes în viață. Vă felicit pentru absolvirea din acest an! Vă doresc mult succes oriunde vă veți duce! Dumnezeu să vă aibă în pază!
4 comments
„… și forma noastră de respect a celor care suntem în sectorul public este să nu ne batem joc de banii care îi colectăm de la oameni …”
Nu, domnu’ inginer mecanic-matematician, e baș invers:
SĂ NU NE BATEM JOC DE OAMENII DE LA CARE COLECTĂM BANII
O mică inversie între valori, dar care contează mult, pentru că să nu-ți bați joc de oameni presupune să subordonezi mijloacele, banii, unui scop. Dar dacă te uiți orbește, arogant, încăpățânat, pe termen scurt, doar la scop, uiți sensul. Reușești operația, dar trimiți bolnavul la morgă.
Cinic.
Domnule Ilie Bolojan, respectul adevărat se arată printr-o plată corectă, nu doar prin vorbe. Respectul verbal nu ține loc de salariu. Când le punem mâncare pe masă copiilor noștri, nu le punem respect. Cred că sunteți premierul care a afectat cel mai mult sistemul educațional prin măsurile adoptate. ASA NU. Profesorii o sa va arate respectul asa cum vi se cuvine la următoarele alegeri
18 exemple de iraționalitate și imoralitate în acțiunea politică și guvernamentală
– numește ministru apolitic la Educație, dar îl înghesuie cu secretari de stat politici și consilieri politici, tăcând asurzitor despre nomenclatura politică ce mulge sistemul de învățământ din toate pozițiile;
– critică politizarea managementului companiilor publice, dar acționează pentru politizarea managementului instituțiilor publice;
– acuză șobolanii politici, dar jupoaie mamele, copiii, persoanele cu dizabilități, profesorii, cercetătorii, doctorii;
– vorbește despre adevăr, dar vehiculează rapoarte falsificate și statistici măsluite;
– face reforma statului în fiecare zi, dar la sfârșitul lunii se înmulțesc falimentele private, se înmulțesc săracii, leul își pierde valoarea, companiile întârzie plata salariilor cu trimestrele etc.;
– latră zilnic împotriva lipsei de integritate și corupției, dar acceptă miniștri impostori (pe motiv că au furat înainte, iar pe el nu-l interesează cv-ul);
– se consideră un democrat, dar umple gurile presei cu banii munciți de alții, pentru a-i construi cultul personalității și pentru a ascunde catastrofa socială pe care o păstorește;
– se prezintă drept un lider autoritar, inflexibil și necruțător, „care nu pupă clanțe”, dar, când vine vremea decontului, dă vina pe subordonați (ei l-au blocat, ei l-au împiedicat, ei nu au avut inițiativa etc.), neasumându-și vreo responsabilitate;
– se laudă cu transparența (pune lanterna pe șobolani), dar nu desecretizează contractele (pe bani publici) partidului său cu presa, acceptă tacit secretizarea declarațiilor de avere;
– se profilează ca o alternativă la Călin Georgescu, care numește paraziții guvernamentali, dar folosește aceeași retorică, vorbind zilnic despre șobolani;
– acuză profesorii pentru deficitul bugetar, deși alocă sistemului de învățământ bugete mai mici decât prevede legea, dar nu mișcă un deget pentru a eradica evaziunea fiscală;
– se laudă că pune finanțele publice în ordine, dar statul pierde miliarde de euro din programele Uniunii Europene;
– își alege partenerii singur, îi laudă pentru cum au colaborat, iar apoi îi umilește și terfelește;
– își apără ministrul justiției când este acuzat de plagiat, îl trimite să transmită mesajul guvernului în plenul Academiei Române (de s-au rușinat academicienii de așa reprezentare guvernamentală), îl cocoloșește când propune procurori șefi vulnerabili, fără acordul CSM, dar apoi îi reproșează că nu l-a însoțit la conferințele de presă când a propus tăierea privilegiilor magistraților;
– preia strategic, fără vreo rușine sau fără să simtă contradicția, interimatul politic la Ministerul Educației, în perioada definitivării bugetului, deși atât anterior cât și ulterior girase miniștri aparent apolitici;
– își câștigă mandatul în urma colaborării cu un președinte care promisese public că sub mandatul său nu se va mări TVA-ul, iar prima sa decizie vizează mărirea TVA-ului;
– începe rentabilizarea companiilor publice falimentare prin vinderea de acțiuni la cele profitabile;
– se declară interesat de binele educației, dar se remarcă prin microbuze școlare cumpărate la suprapreț, mărirea normelor și reducerea veniturilor profesorilor;