În peisajul politic românesc, Ilie Bolojan a fost transformat, pentru o bună parte a societății, într-un adevărat mit al eficienței absolute. Portretizat drept administratorul providențial, capabil să taie în carne vie pentru a face ordine, fostul primar și președinte al Consiliului Județean Bihor este privit adesea ca liderul ideal. Totuși, sub poleiala acestei imagini de „reformator de fier” se ascund efecte sociale profunde, care ar trebui să pună pe gânduri exact categoriile cele mai vulnerabile în fața acestui stil de management: profesorii și beneficiarii serviciilor sociale.
Pentru cadrele didactice, divinizarea modelului Bolojan nu este doar o ironie, ci o contradicție fundamentală cu interesele sistemului de învățământ. Iar dacă privim spre tragediile nerezolvate de la firul ierbii, cum este scandalul azilelor groazei din Bihor, realizăm că eficiența contabilă ascunde uneori un cost uman uriaș.
1. Nota de plată din educație: „măsurile Bolojan” și exodul profesorilor
Unul dintre principalele motive pentru care profesorii nu ar trebui să se alăture corului de laude este abordarea pur matematică, de tip corporatist, pe care premierul a aplicat-o sistemului de învățământ prin pachetul de măsuri fiscal-bugetare din ultimii ani.
Sub pretextul că „statul nu mai poate continua așa” și că performanța elevilor nu reflectă măririle salariale anterioare, guvernul condus de acesta a impus măsuri drastice:
- Creșterea normei didactice: profesorilor li s-au adăugat ore în plus la clasă pentru aceiași bani, sub pretextul că normele din România erau printre cele mai mici din Europa. Realitatea din teren a însemnat însă un volum de muncă crescut cu 10% și tăierea masivă a orelor suplimentare (plata cu ora).
- Comasarea școlilor: în numele eficientizării cheltuielilor, s-a mers pe ideea concentrării elevilor în structuri mari.
- Exodul cadrelor didactice: rezultatul direct? Sute de profesori (peste 350 doar în primele luni de aplicare a legii) au demisionat din sistem, majoritatea fiind suplinitori sau cadre din mediul rural — exact acolo unde abandonul școlar este cel mai ridicat și unde organizația pentru cooperare și dezvoltare economică avertizează că avem cea mai mare nevoie de profesori.
Pentru Bolojan, educația a fost tratată ca o gaură neagră în buget, nu ca o investiție pe termen lung. Un profesor nu poate diviniza un lider care consideră că soluția la problemele din învățământ este să-i pună pe dascăli să muncească mai mult pe aceiași bani.
2. Legătura dintre managementul județean și „azilele groazei” din Bihor
Cea mai grea umbră care cade peste mitul administrativ de la Bihor este recentul scandal de la asociațiile din județ (cum este cazul rețelei din Dumbrava), unde sute de persoane vulnerabile și cu afecțiuni psihice au fost exploatate ani la rând în condiții groaznice, sub paravanul unor organizații neguvernamentale.
Cum se leagă acest sistem al groazei de mandatul lui Ilie Bolojan ca lider al județului?Logica externalizării și a nepăsării administrative: atunci când un lider se laudă constant că „taie organigrame”, reduce personalul din aparatul public și lasă totul în seama externalizării sau a inițiativelor private pentru a economisi banii județului, statul își pierde capacitatea de control.
- Lipsa de supraveghere: în timp ce la nivel central Bihorul era lăudat pentru bugete de investiții și economii masive, la nivel local instituțiile de asistență socială și control din subordinea sau coordonarea autorităților județene au eșuat lamentabil în a monitoriza ce se întâmpla cu acești oameni neputincioși.
- Oameni versus cifre: criticii stilului Bolojan subliniază că modelul său este rigid și profund insensibil la protecția socială. Când prioritatea exclusivă sunt bordurile, șoselele de centură și tăierile de personal, asistența socială devine o cenușăreasă. Deși existau semnale și controale încă din anii trecuți transmise către autorități, rețeaua a funcționat nestingherită timp îndelungat, chiar în județul-model.
Faptul că acum, din postura de premier interimar, Bolojan este nevoit să aprobe fonduri de urgență pentru relocarea victimelor din propriul județ nu șterge întrebarea fundamentală: unde a fost vigilența celebrului administrator în anii în care acest sistem subteran s-a dezvoltat sub ochii autorităților bihorene?
Concluzie: un avertisment pentru societate
Profesorii, medicii și asistenții sociali știu cel mai bine că o societate nu funcționează doar cu asfalt și tăieri de bugete. Educația și asistența socială necesită empatie, resurse și oameni stimulați, nu hărțuiți în numele „eficientizării”.
Înainte de a-i ridica o statuie lui Ilie Bolojan, societatea românească ar trebui să privească dincolo de cifrele din exceluri. Pentru că atunci când statul devine doar o corporație rece condusă de un manager inflexibil, primele victime sunt întotdeauna educația copiilor noștri și siguranța celor mai vulnerabili dintre noi.
Text redactat cu ajutorul Inteligenței Artificiale împotriva Prostiei Naturale
______________
Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului.
