Punerea problemei, intuiția și raționamentul, înțelegerea conceptuală și transferul cunoștințelor, precum și relația interumană sunt patru competențe pe care profesorii ar trebui să le dezvolte în contextul folosirii inteligenței artificiale în educație, spune consultanta educațională Jennifer Chang Wathall, într-un interviu acordat Școala 9. „Depozitul de cunoștințe îl avem, în mare parte. Legăturile dintre ele sunt sarcina noastră”, explică aceasta. Wathall susține că inteligența artificială trebuie privită ca „partener cognitiv, nu înlocuitor”, iar profesorului îi revine responsabilitatea de a-l învăța pe elev cum să folosească AI fără să renunțe la gândire și la efortul necesar învățării.
Jennifer Chang Wathall a fost în România în această vară, ca invitată specială a celei de-a treia ediții a Festivalului Național de Educație Matematică DataMathLab, organizat de Aspire Teachers pe 3 și 4 iulie, la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov. Tema ediției din acest an a fost „Mate în lumea AI”, iar evenimentul a fost dedicat profesorilor de matematică din gimnaziu și liceu și modului în care inteligența artificială poate sprijini învățarea fără să înlocuiască gândirea elevilor. Edupedu.ro a scris despre eveniment încă din luna mai.
Jennifer Chang Wathall este consultantă educațională internațională, asociată Universității din Hong Kong și autoarea unor cărți despre pedagogia matematicii și folosirea inteligenței artificiale în educație. La DataMathLab, aceasta le-a vorbit profesorilor despre o întrebare care devine tot mai prezentă odată cu accesul elevilor la instrumente precum ChatGPT: care mai este rolul profesorului atunci când elevul poate obține aproape instantaneu un răspuns sau chiar mai multe rezolvări ale aceleiași probleme?
Înaintea festivalului de la Brașov, Jennifer Chang Wathall a susținut pe 1 iulie și un masterclass la București, despre care Edupedu.ro a relatat la acel moment. Tema a fost trecerea de la matematica bazată pe memorarea formulelor și reproducerea unor proceduri la înțelegerea conceptelor și folosirea acestora în situații noi.
Modelul prezentat de Wathall pornește de la exemple concrete, observarea tiparelor și formularea de ipoteze, înainte ca elevii să ajungă, cu sprijinul profesorului, la generalizările matematice. Rolul profesorului nu mai este doar acela de a furniza răspunsuri, ci de a construi experiențe care îi determină pe elevi să gândească.
AI schimbă întrebarea profesorului: nu doar „cum rezolv?”, ci „cum decid care soluție este corectă?”
În interviul acordat Școala 9 după prezentarea de la DataMathLab, Jennifer Chang Wathall explică faptul că apariția inteligenței artificiale schimbă inclusiv modul în care trebuie abordată rezolvarea problemelor.
Un instrument AI poate genera în câteva secunde mai multe soluții pentru aceeași problemă. Din acest motiv, profesorului și elevului le revine o sarcină diferită: să poată analiza variantele, să le înțeleagă și să decidă care este corectă.
În această perspectivă, profesorul devine mai degrabă ghid și curator al răspunsurilor care pot fi obținute instantaneu, iar ceea ce trebuie să construiască împreună cu elevul este înțelegerea lor.
„Inteligența artificială ne este partener cognitiv, nu înlocuitor”
Întrebată despre temerea că inteligența artificială ar putea înlocui inclusiv profesorii, Jennifer Chang Wathall face o distincție între două moduri radical diferite în care elevii pot folosi această tehnologie.
„Inteligența artificială ne este partener cognitiv, nu înlocuitor”, spune consultanta educațională.
Problema apare atunci când elevul folosește un model de inteligență artificială pentru a elimina tocmai procesul prin care ar trebui să învețe.
Elevul introduce cerința exercițiului sau a temei, urmărește pasiv răspunsul generat și îl copiază.
Rezultatul, spune Wathall, este simplu: „Zero gândire, zero efort, zero învățare.”
Într-un asemenea proces nu este exersată nici măcar memoria procedurală, cea prin care elevul ajunge să înțeleagă și să asimileze un proces prin parcurgerea etapelor sale.
AI poate fi însă folosit complet diferit.
Instrumentul poate oferi un răspuns, dar profesorul și elevul sunt cei care stabilesc contextul. Cerința poate fi construită progresiv, prin exemple, explorări și simulări, iar primul răspuns generat de AI poate reprezenta începutul discuției, nu finalul acesteia.
Elevul poate continua să întrebe, să verifice, să ceară explicații și să compare variante, iar acest dialog poate duce către o înțelegere mai profundă a conceptului.
Profesorul are responsabilitatea să-l învețe pe elev cum să folosească AI
Jennifer Chang Wathall atrage atenția că elevii nu vor face automat această diferență doar pentru că au acces la tehnologie.
Responsabilitatea revine profesorului. „Este exclusiv responsabilitatea lor să-i educe pe elevi în care dintre situații să se afle”, spune aceasta despre profesori. Profesorul trebuie să construiască lecțiile astfel încât elevul să nu vadă inteligența artificială ca pe „un simplu înlocuitor la catedră”.
Modelul propus este unul în care există o colaborare între profesor, elev și inteligența artificială, cu feedback, întrebări suplimentare și înțelegere.
Patru competențe ale profesorului care devin mai importante în era AI
În prezentarea susținută în România, Jennifer Chang Wathall a identificat patru competențe pe care profesorii trebuie să le dezvolte în noul context.
- Punerea problemei
Prima este capacitatea profesorului de a formula întrebarea astfel încât procesul de gândire să nu se termine odată cu primirea unui răspuns. Diferența este importantă mai ales într-un context în care un chatbot poate răspunde aproape instantaneu.
Să îi ceri elevului rezultatul unui calcul este diferit de a-i cere să explice o teoremă. În al doilea caz, răspunsul presupune înțelegere, argumentare și posibilitatea apariției unor întrebări noi.
Miza devine astfel formularea unor probleme pentru care răspunsul nu reprezintă capătul drumului, ci punctul de plecare pentru o nouă explorare.
- Intuiția matematică și raționamentul
A doua competență este intuiția matematică și capacitatea de a raționa. Wathall vorbește inclusiv despre acel „gut feeling”, un simț care îi poate sugera celui care rezolvă problema că există o altă cale sau că o anumită abordare merită explorată. Această intuiție poate fi legată și de estetica matematicii, de simplitatea sau eleganța unei soluții.
AI poate genera mai multe variante de rezolvare, tocmai de-asta capacitatea de a judeca o soluție, de a o compara cu alta și de a înțelege de ce funcționează devine mai importantă decât simpla obținere a rezultatului.
- Înțelegerea conceptuală și transferul: „Legăturile dintre ele sunt sarcina noastră”
A treia competență este înțelegerea conceptuală și capacitatea de a transfera ceea ce a fost învățat către situații noi. Profesorul descoperă tipare împreună cu elevii, formulează întrebări care simulează situații, explorează ipoteze și construiește analogii.
Este punctul în care Jennifer Chang Wathall formulează una dintre ideile centrale ale intervenției sale: „Lucrurile astea sunt mai importante ca oricând, fiindcă depozitul de cunoștințe îl avem, în mare parte. Legăturile dintre ele sunt sarcina noastră.”
Accesul aproape instantaneu la informații nu produce, cu alte cuvinte, automat și înțelegere.
Elevul trebuie să poată identifica relațiile dintre informații, să recunoască tipare, să formuleze ipoteze și să transfere un concept pe care l-a învățat într-o situație pe care nu a mai întâlnit-o.
Este și ideea aflată la baza modelului de predare prezentat de Wathall profesorilor la masterclassul din București: elevii nu primesc mai întâi formula pentru a o reproduce, ci exemple din care observă tipare, formulează ipoteze și ajung la generalizare.
- Relația interumană: profesorul trebuie să-i permită elevului să greșească
Ultima dintre cele patru competențe nu are legătură directă cu tehnologia. Este relația dintre profesor și elev. „Relația interumană este crucială”, spune Jennifer Chang Wathall.
Învățarea presupune efort, greșeli și noi încercări, iar profesorul este cel care trebuie să construiască un mediu în care elevul se simte în siguranță și atunci când nu oferă răspunsul corect sau formulează o ipoteză care se dovedește greșită.
Profesorul trebuie să încurajeze încercarea, nu doar răspunsul corect. Wathall spune că acesta „sărbătorește cu ei reușitele în aceeași măsură în care îi lasă să greșească și să experimenteze”.
Această dimensiune a rolului profesorului poate deveni chiar mai importantă odată cu AI. Un instrument digital poate genera imediat răspunsul corect, însă procesul de învățare presupune ca elevul să gândească, să încerce, să greșească, să înțeleagă de ce a greșit și să încerce din nou.
