Curriculumul liceal este schimbat fără ca Ministerul Educației să integreze sistematic cerințele pieței muncii, colaborarea cu angajatorii este insuficientă, iar statul nu monitorizează unitar ce se întâmplă cu absolvenții după terminarea liceului. Sunt principalele concluzii ale unui audit al Curții de Conturi, publicat în septembrie 2026, care descrie un sistem în care reformele educaționale sunt făcute cu puține mecanisme de feedback din economia reală și din traseul profesional al elevilor.
Politicile curriculare din învățământul liceal sunt elaborate și actualizate fără integrarea sistematică a cerințelor pieței muncii, ceea ce limitează corelarea dintre competențele dobândite de elevi și nevoile reale ale angajatorilor, potrivit Curții de Conturi a României. Instituția recomandă Ministerului Educației să creeze un proces permanent prin care fiecare generație de elevi să fie analizată în raport cu cerințele economiei, iar rezultatele să fie folosite pentru actualizarea periodică a politicilor educaționale.
Dincolo de această concluzie, auditul conturează imaginea unui sistem care funcționează cu puține mecanisme prin care să afle dacă ceea ce predă produce competențele de care economia are nevoie.
Curriculumul este construit din interiorul sistemului educațional
„Sistemul educațional din România este construit în jurul parteneriatului profesor-elev-părinte, în timp ce piața muncii este implicată limitat în definirea politicilor și strategiilor educaționale preuniversitare, ceea ce face dificilă o corelare completă între competențele dezvoltate în școală și cerințele reale ale angajatorilor”, notează Curtea de Conturi.
Raportul arată că elaborarea și actualizarea Curriculumului Național implică Ministerul Educației, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare, Institutul de Științe ale Educației, Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, inspectoratele școlare, experți și parteneri internaționali. Consultarea pieței muncii diferă însă în funcție de filieră și nu reprezintă un mecanism sistematic pentru întreg învățământul liceal.
Consultarea angajatorilor este limitată, iar în unele filiere aproape lipsește
Auditul arată că doar în învățământul profesional și tehnologic există mecanisme mai consistente de consultare a mediului economic.
MEC, prin CNDIPT, desfășoară campanii de feedback și studii privind nevoile de calificări și competențe împreună cu operatorii economici parteneri din învățământul profesional și tehnic. În schimb, „campanii de feedback similare care să vizeze învățământul liceal teoretic sau vocațional nu au fost identificate în cadrul auditului”.
Nici parteneriatele declarate de licee nu stau, potrivit auditului, pe o documentație solidă: „Majoritatea liceelor selectate în eşantion au raportat existenţa unor parteneriate cu mediul de afaceri, camere de comerţ, organizaţii sectoriale, ONG-uri, instituţii culturale şi universităţi, însă documentele justificative furnizate în sprijinul acestor colaborări sunt limitate”. Cauza structurală, spune Curtea în chiar titlul celei de-a doua constatări: „Mecanismele de colaborare instituţională între învăţământul liceal (pentru toate cele trei filiere) şi piaţa muncii sunt insuficiente, iar la nivel judeţean şi local depind de resursele şi implicarea locală”. La nivelul liceelor, „s-a remarcat lipsa unei structuri dedicate care să asigure o relaţie constantă şi sistematică” cu piața muncii, responsabilitățile fiind „distribuite neuniform între diverse structuri din cadrul liceelor, precum conducerea managerială sau compartimentele financiar-contabile”.
Chestionați de Curte, angajatorii sunt clari în privința a ce lipsește absolvenților: „Partenerii pieţei muncii consideră că, pentru integrarea profesională a absolvenţilor, cele mai importante sunt competenţele practice şi abilităţile interpersonale, în timp ce cunoştinţele teoretice au o relevanţă mai redusă”, iar „aceştia semnalează că tocmai aceste competenţe practice şi sociale lipsesc cel mai frecvent absolvenţilor care intră pe piaţa muncii”. Printre dificultățile concrete enumerate de angajatori: „nivelul scăzut al motivaţiei pentru muncă sau formare, aşteptările salariale nerealiste raportate la nivelul de pregătire, atitudinea neprofesionistă, deficitul de competenţe de comunicare şi relaţionare, precum şi lipsa experienţei practice relevante”.
Inspectoratele școlare văd altfel lucrurile. Raportul notează direct contrastul: „În contradicţie cu partenerii pieţei muncii, majoritatea ISJ-urilor consideră că dezvoltarea competenţelor-cheie corespunde cerinţelor pieţei muncii”. Cele două percepții se contrazic, iar sistemul nu are, în acest moment, un mecanism care să le pună față în față cu date.
Ministerul are în subordine sau colaborare exact instituțiile care ar fi trebuit să producă expertiza lipsă. Despre Institutul de Științe ale Educației, raportul scrie: „MEC nu a solicitat ISE să elaboreze studii privind dinamica pieţei muncii şi adaptarea ofertei educaţionale la tendinţele şi cerinţele acesteia, deşi acesta are responsabilitatea de a asigura suportul ştiinţific necesar celor mai noi abordări în educaţie”. Aceeași constatare apare și pentru institutul de cercetare al Ministerului Muncii: „MEC nu a solicitat INCSMPS realizarea unor prognoze dedicate corelării competenţelor profesionale oferite de învăţământul liceal cu cerinţele pieţei muncii. Aceste studii pot fi desfăşurate doar la cerere, în baza unor contracte de finanţare specifice”. Iar datele care există deja, de la agențiile de ocupare a forței de muncă, „sunt orientate preponderent către cerinţele imediate ale pieţei muncii, fără prognoze pe termen mediu şi lung, reducând capacitatea de anticipare a necesarului de competenţe”.
Curtea concluzionează că decalajul dintre viteza cu care se schimbă economia și capacitatea sistemului educațional de a integra aceste schimbări conduce la „o adaptare lentă a sistemului educațional la schimbările accelerate ale pieței muncii, ceea ce conduce la o ofertă educațională adesea depășită de realitățile economice”.
Statul nu urmărește unitar ce se întâmplă cu absolvenții
Un alt element central al auditului este lipsa unui mecanism național de monitorizare a traseului absolvenților.
„Un sistem coerent de raportare și corelare a informațiilor privind continuarea studiilor, angajarea și mobilitatea profesională este insuficient exploatat”, arată raportul.
La nivelul inspectoratelor școlare, situația este neuniformă. Unele colaborează cu AJOFM și utilizează platforma ReCONECT sau baze de date comune pentru urmărirea traseului profesional al absolvenților, în timp ce altele se limitează la colectarea unor date parțiale, fără corelare cu instituțiile pieței muncii și fără platforme informatice integrate. Conform unui răspuns dat Parlamentului de Ministerul Educației, Platforma ReCONECT, care a costat 19 milioane de lei, e momentan nefolosită din lipsa accesului la date.
Curtea observă că doar o parte dintre inspectorate realizează analize dedicate inserției profesionale, iar acestea au caracter local și sunt dezvoltate în colaborare cu CJRAE, AJOFM sau prin proiecte europene.
Cealaltă jumătate a problemei se vede în cifre. Din promoțiile de liceu 2021-2024, potrivit datelor MEC citate în raport: „22-27% au optat pentru continuarea studiilor în învăţământul superior… 6% au ales să îşi continue parcursul educaţional în învăţământul postliceal… 15-16% s-au integrat pe piaţa muncii (ca angajaţi sau antreprenori)… 1% figurează ca şomeri înregistraţi la AJOFM… pentru 60-68% statutul absolventului nu este identificat„. Iar despre un segment anume, absent complet din toate aceste procente, raportul e tranșant: „nu există date privind absolvenţii care au ales să plece în străinătate„.
Nici pentru cei ale căror parcurs e cunoscut, imaginea nu e completă. Pentru tehnologic și vocațional, raportul notează că „se înregistrează o rată mai mare de angajare, dar adesea în alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit”, iar pentru teoretic, „rata de angajare în domeniul de formare este redusă, majoritatea absolvenţilor continuând studiile”.
La nivel local, monitorizarea e la fel de fragmentată: „Doar 16 ISJ au elaborat analize privind tranziţia absolvenţilor către piaţa muncii, în timp ce restul se bazează preponderent pe date agregate furnizate de platforme naţionale sau rapoarte AJOFM”. Iar colaborarea dintre inspectorate și agențiile locale de ocupare „diferă semnificativ între judeţe, de la parteneriate active la implicare punctuală sau absentă, ceea ce limitează planificarea educaţională”.
Școala nu are informații despre rezultatele propriilor reforme
Auditul arată că mecanismele de colaborare dintre licee și piața muncii sunt insuficiente pentru toate cele trei filiere, iar la nivel local depind în mare măsură de resursele și implicarea actorilor locali.
În același timp, Curtea constată că criteriul relevanței din metodologia prin care se stabilește cifra de școlarizare pentru învățământul liceal teoretic nu este respectat, o altă concluzie care pune sub semnul întrebării modul în care sunt fundamentate deciziile privind oferta educațională.
Cerințele Curții de Conturi
Pentru a corecta aceste probleme, Curtea recomandă Ministerului Educației:
- introducerea unui proces sistematic de analiză a competențelor fiecărei generații de elevi în raport cu cerințele reale ale pieței muncii;
- dezvoltarea unei relații constante și sistematice între învățământul liceal și mediul economic;
- crearea unui cadru unitar pentru colectarea și actualizarea datelor privind traseul educațional și profesional al absolvenților;
- respectarea criteriului relevanței în stabilirea cifrei de școlarizare pentru licee.
Aceste recomandări au termen de implementare până în trimestrul IV al anului 2031, potrivit raportului transmis Ministerului Educației.
Raportul Curții de Conturi:
