„Mai bine v-ați căuta un job, part- sau full-time, căci se pare că la ceea ce faceți acum nu prea vă pricepeți”, îndeamnă, într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Educației Daniel David și transmisă redacției Edupedu.ro, Réka Erőss, care se prezintă ca doctorandă în cadrul Universității Babeș-Bolyai, pe care ministrul a condus-o ca rector până la finalul anului trecut. Ea reacționează, astfel, la recentele declarații ale lui Daniel David cu privire la posibilitatea ca studenții să se angajeze part-time, în condițiile tăierilor aduse burselor studențești.
Autoarea arată că angajarea este o realitate pentru mulți studenți care nu sunt susținuți de părinți pe perioada studiilor, iar locurile de muncă sunt „numeroase și diverse. Dacă nu vă convine la McDonald’s sau KFC, puteți deveni livrator la Bolt, Glovo sau Tazz, și dacă nici această meserie nu vă place, vă puteți angaja ca chelner într-un bar sau puteți spăla vase într-un restaurant (…)”.
După declarațiile ministrului, scrie ea, „m-am convins că sunteți complet detașat de realitatea și problemele studenților universității al cărei rector ați fost. Atunci, de unde ați avea cunoștințe despre situația studenților din întreaga țară?”
- Amintim că, luna aceasta, ministrul Daniel David i-a transmis unui student, în cadrul unei dezbateri privind bursele: „Nu vreau să vă supăr, dar cumva poate că m-aș gândi să îmi iau un job part-time”. Ministrul s-a întâlnit marți cu reprezentanții studenților după ce tinerii au reclamat tăierea burselor prin legea nr. 141/2025.
Scrisoarea deschisă, integral:
„Stimate domnule Ministru, Daniel David,
Referitor la sfatul excepțional pe care l-ați dat generației de studenți batjocoriți de măsurile de austeritate, aș avea și eu un sfat pentru dvs.: mai bine v-ați căuta un job, part- sau full-time, căci se pare că la ceea ce faceți acum nu prea vă pricepeți.
Dacă doriți, eu vă pot recomanda niște locuri de muncă, fiindcă din anul III al facultății până la terminarea masteratului am lucrat încontinuu. Colegii mei de muncă – surpriză – tot studenți erau. Au lucrat și majoritatea prietenilor și cunoștințelor mele, studenți la licență sau la master, dar cunosc și doctoranzi care, înainte să se mărească bursele la doctorat în 2023, au fost barmani noaptea, iar ziua au predat la facultate. Unii lucrau part-time, alții chiar full-time, iar știu mai mulți tineri cu aptitudini și potențial bun, care, fiind suprasolicitați și epuizați, nu au reușit să își termine studiile pe lângă locul de muncă. Ei, văzând cât de puține șanse au să-și îndeplinească visurile legat de carieră, au renunțat la ele.
Deși se mai găsesc și în generația noastră tineri privilegiați, așa cum ați fost și dvs., care, fiind sprijiniți de părinți, au posibilitatea să își dedice timpul exclusiv studiilor, experiența mea este că majoritatea studenților sunt nevoiți să lucreze, mai ales în orașul nostru de 5 stele, unde o garsonieră de 15–20 metri pătrați se închiriază cu 250 de euro/lună, o cameră într-un apartament cu 3 camere în cartierul Mărăști costă 200, iar locuri în cămine sunt puține. (Deci un salariu part-time acoperă numai chiria.) De altfel, cred că și majoritatea celor privilegiați scapă de muncă doar prin sacrificii și eforturi mari făcute de părinți.
Așadar, citind următoarea declarație a dvs. pe Edupedu.ro – „Știu, noi nu avem cultura asta, dar eu sunt mai familiarizat un pic cu mediul american, în care studenții au un job part-time, nu doar peste vară, când nu au cursuri, ci uneori și pe parcursul anului.” – m-am convins că sunteți complet detașat de realitatea și problemele studenților universității al cărei rector ați fost. Atunci, de unde ați avea cunoștințe despre situația studenților din întreaga țară?
Dacă țineți cont de sfatul meu și începeți să vă căutați joburi pentru studenți, veți vedea că oportunitățile sunt numeroase și diverse. Dacă nu vă convine la McDonald’s sau KFC, puteți deveni livrator la Bolt, Glovo sau Tazz, și dacă nici această meserie nu vă place, vă puteți angaja ca chelner într-un bar sau puteți spăla vase într-un restaurant mai mult sau mai puțin fancy. Unii mai prind locuri la magazine second-hand, ba chiar și la librării ca vânzători. Acestea sunt, în general, domeniile în care lucrează studenții pe care îi cunosc.
Dacă doriți ceva mai apropiat de studiile superioare, puteți găsi numeroase programe de internshipuri și practică unde veți obține experiență profesională… neplătită sau subplătită, bineînțeles. Poate v-ar plăcea mai mult în învățământ: cu plata pe oră puteți câștiga 22,2 lei, adică, dacă sunteți un fel de Chuck Norris al educației și predați 7 ore pe zi, asta înseamnă 155,4 lei la finalul zilei. Atrăgător, nu-i așa?
Eu în timpul studiilor am găsit ceva mai nișat: am lucrat ca vânzătoare într-un magazin de produse locale în timp ce studiam paralel la două specializări: Relații Internaționale și Studii Europene în limba engleză și Filosofie. Le-am terminat pe ambele în 2021. Pe tot parcursul studiilor de licență, la Filosofie, am fost șefa de promoție, însă, din cauza numărului redus de studenți, nu am beneficiat de bursă, și nu am fost singura aflată în această situație. În timpul masteratului, am lucrat la teatru ca controlor de bilete. Era mare lucru: am fost bugetară! Dintre toate locurile de muncă pe care le-am avut ca studentă, acesta era cel mai decent, cu salariu și condiții bune, și mai era și apropiat de domeniul culturii care mă interesează.
Și încă nu am vorbit despre unii profesori care nu vor să se poarte cu înțelegere față de studenții angajați. Din propriile experiențe pot să vă spun că joburile accesibile pentru studenți – cu program flexibil, ca să mai ajungem și la cursuri – sunt cele enumerate mai sus, adică cele mai precare și mai prost plătite. Poate cei de la Info trăiesc într-o altă realitate, mai apropiată de reputația Clujului, dar noi, studenții obișnuiți, nu avem acces la acea realitate.
În acel interviu, mai ziceți și că aceste măsuri – care vor reduce cheltuielile statului cu doar 0,02% din în 2025 – sunt temporare și că totul va reveni la cum a fost înainte. Dar gândiți-vă: până atunci, câți studenți vor abandona universitatea, după ce au fost ei abandonați prima dată de aceasta?
Măsurile de austeritate reprezintă o formă de a arăta de cine nu-i pasă statului, care sunt categoriile de oameni care pot fi lăsați singuri în timpuri grele. Din măsurile care urmează să fie aplicate în învățământ, devine clar că studenții sunt o astfel de categorie. (Profesorii la fel, dar să vorbească ei despre asta.) Dar totuși, există o diferență între a demonstra prin acțiuni că nu îți pasă și a afirma acest lucru fără nicio remușcare. Prima situație este o decizie care, știu, nu vă aparține singur, iar cea de-a doua, care este responsabilitatea dvs., este deja dovada lipsei totale de respect și de solidaritate față de noi.
Așadar, vă mulțumesc, domnule Ministru, pentru acest gest sincer: cel puțin am aflat care este de fapt atitudinea dvs. față de studenți. Sper să ne vedem la un interviu de angajare!
Cu dezamăgire,
Réka Erőss”
Citește și:
Sfatul ministrului Educației către un student, într-o dezbatere unde bursele au fost tema centrală: Nu vreau să vă supăr, dar cumva poate că m-aș gândi să îmi iau un job part-time
VIDEO Daniel David: N-am fost angajat în facultate. N-am avut nevoie de slujbă part-time fiindcă am fost susținut de părinți
Daniel David prezintă în termeni pozitivi discuțiile cu studenții, de la Timișoara. “Angajament optimist”, “moment post-criză”, o “reformă” viitoare – noile arme în arsenalul de PR al ministrului în întâlnirile cu studenții, elevii și profesorii loviți de tăierile din Educație, abia adoptate
Foto: © Fizkes | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Diana Ghimiși
Matei Pop
24 comments
Un articol exceptional. Pacat ca printre comentatori sunt si cozi de topor…
Un răspuns excelent din partea doctorandei, bine argumentat, care înțelege punctele relevante din declarația ministrului educației și diferența dintre responsabilitate personală și decizii luate la comun.
Pentru cine nu înțelege care, de fapt, e 50% din problemă: tăierea burselor ca tăierea burselor, însă americănismele astea (care nici la Americani nu funcționează, a se vedea situația financiară a absolvenților de colegii/facultăți pe la ei) azvârlite gratis insinuează că, de fapt, decizia nu s-a luat în cunoștință de cauză. Lăsând deoparte condițiile proaste și pretențiile angajatorilor, faptul că răspunsul pe moment al ministrului educației este o chestie care arată că nu știe situația studenților ne arată că, cel puțin în educație, hotărârile importante se iau pe scenarii imaginate. Adică, mai pe românește, unde dai și unde crapă, doar că și legat la ochi.
Pai nu era UBB – cu tot cu rectorul ei, David- locul de unde isi lua lumina toata planeta, prima universitate in toate topurile intergalactice (care mai de care mai elitiste) etc.? La asemenea rezultate monumentale, o conducere pe masura, inclusiv la nivel de minister!
In anii 70, numărai pe degete studenții care nu aveau bursă. Condiția,pentru bursele sociale era să ai media generala peste 7-7,50! Burse de merit aveau foarte putini studenți…2-3 dintr-o un an,dar nota 7 de atunci însemna nota 9 de acum. După absolvire ,primeai repartiție și ,fiind bursier,erai obligat să te prezinți la post,altfel,rambursai bursa. Negația se obținea foarte greu,doar cu aprobarea ministerului
Cazarea și masa erau asigurate prin bursă.Exista comerțul cu vânzarea cartelei cu 300 de lei unui nebursier și mâncai doi pe cartelă,împărțind banii.
Noi am stat 4 într-o cameră de cămin iar dacă voiam să stăm cu chirie să avem cameră proprie cineva trebuia să o plătească. Dar nefăcând parte din generația „să mi se dea, să mi se spună, să mi asigure” probabil că nu pot înțelege frustrările doctoranzilor de azi. Noi trebuia să avem o experiență substanțială pentru a putea accede la studii doctorale.
nu toată lumea prinde locuri în cămin.
iar cu îmbunătățirea condițiilor, chiar și dacă s-au mai construit camine , nu au venit și locuri in plus fata de vremurile cu 4 in camera.
Am 54 de ani, am facut 4 ani de facultate (in alte vremuri facultatea era de 4 ani), plus 2 ani master, chiar la inceput, cand au aparut aceste programe. Am lucrat din primul an de facultate, schimbul 1 si 2, la Pizza Hut. Cand lucram schimbul 1, ceream libere in timpul saptamanii. Practic, la doua saptamani pierdeam 3 zile de cursuri. Mai mult de jumatate dintre colegi munceau. Era de neimaginat sa te plangi ca muncesti prea mult sau ca ai mult de invatat. In ’95 eram fericit ca am gasit de lucru, iar salariul minim era de 150$ (ati citit bine). Cine vorbeste acum de context economic, nu stie ce vorbeste. Statul nu este obligat sa sustina financiar pe cineva in timpul liceului sau al facultatii. Daca o face, o face in limitele sale. Noi eram foarte multumiti ca aveam reducere la RATB la abonament 50%, la fel si la metrou. Este total gresit ca statul sa oferei bani nemeritati, nemunciti sub forma de burse la liceu/facultate. Esti tanar, esti sanatos, vrei bani, muncesti, chiar daca este mai usor sa ceri pomana de la stat. Bursele oferite au fost, de fapt, mita electorala. In urma cu aproximativ 30 de ani, existau doar burse de merit. Cred ca era una pe an sau maxim trei, nu mai stiu sigur. Cei care primeau bursa, aveau media generala peste 9. Cand auzeam ca cineva are bursa de merit, nu ne gandeam la bani ci la excelenta pe care o atinsese la invatatura. Banii sub forma de pomana nu sunt un principiu sanatos de viata. Nu intamplator, tot mai multi tineri se adapteaza cu greu vietii de adult si asteapta ca statul sa le rezolve problemele. Tu trebuie sa te integrezi in societate, nu societatea sa se muleze pe dorintele tale. Daca noi am putut sa fim studenti si sa muncim in acelasi timp si ei ar trebui sa poata.
Am terminat facultatea de drept (tot 4 ani), aveam cursuri/seminare zilnic, între ore diferite. O zi între 10-12 și 14-16, altă zi între 8-10, 13-17, 17-19, în altă zi iar orar diferit + stagiu de practică de făcut (neplătit) + învățat mult. După părerea dvs. când aș fi putut lucra? Așa este situația la multe facultăți. Dacă lipsești de la seminare, nu mai dai examen.
Măsurile adoptate chiar de psd-pnl în guvernele anterioare descurajează munca part-time prin impunerea unor contribuții pe full-time.
și tu crezi că programul tau de chiulangiu mai funcționează în ziua de azi? Nu ieși cu diplomă din nicio facultate cu mai mult de jumătate de cursuri nefăcute. SI daca este vorba de merit, meritul trebuie răsplătit prin a oferi mai departe posibilitate unui om să învețe. De asemenea, o facultate are obligația să te învețe anumite lucruri, altfel, nu își mai are rostul și trebuie desființată. Este chiar foarte simplu și clar. Ce ar fi mers poate pe vremea dumneavoastră, astăzi nu s-ar vedea deloc bine.
Individul incurajaza un act educational de proasta calitate. Fiecare cat poate…
Pare a fi creat de AI, ori cel puțin tradus cu, nișat, plata pe oră, termeni inexistenți. Specialitate de nișă, plata cu ora, etc. Studenții doctoranzi nu
„predau” . Cei cu bursă și cei bugetați au obligație de a presta activitate didactică
– seminar- (laborator in domeniile tehnice) , nu curs. Curs „predau”, în proporție crescândă, lectorii, conferențiarii, profesorii universitari.
Când decizi să devii student, în special în domenii „niṣate „, trebuie să iei în considerare varianta pesimistă. Că nu vei avea bursă. Că nu vei avea un „job” nici după absolvire. Că va trebui, eventual, dacă nu vei lucra în presă, la un Institut levantin, sau ca analist politic independent, să intri în caruselul învăţământului preuniversitar, unde încă nu te poți titulariza la chimie, dacă ai terminat inginerie chimică (4ani), la ecologie, dacă ai terminat ingineria mediului ( 4 ani), dar poți preda fizică dacă ai terminat educație fizică. Ca suplinitor pe viaţă. Nu ministrul este de vină pentru haosul acumulat în ultimele decenii în educație, între care și „nișarea” specializărilor și lipsa de rațiune a încadrărilor în domenii.
pe partea cealaltă că ai auzit de chimie la un curs în facultatea de fizică nu te face vreun expert.
iar că să zici că predai doar la gimnaziu sau ceva trebuie să-ți asumi de la începuturi specializării că vei ajunge un pârlit de profesor de țară.
Nu orice specialist într-un domeniu poate preda la școală. Importantă e pregătirea psiho-pedagogică . Nu ajunge să știi tu că să poți transmite. Școala transmite nu doar informații, ci și modele de abordare a cunoașterii. Prea mulți oameni cred că un copil e un adult în miniatură. De aici așteptările nerealiste ale părinților și a multor profesori ( cu slabă pregătire pedagogică) . Învățarea este un dialog, nu un monolog, oricât de doct ar fi.
Sa fie reforme, dar fara reforme, asa ceva…
Sa zică mersi doctoranda ca Universitatea din Cluj, mult timp sub conducerea noului ministru, nu o exmatriculeaza, cum fac cei „de la capitala”!!!
De ce să o exmatriculeze, fiindcă și – a făcut public punctul de vedere? Măi, măi, ce frustrați mai sunteți câte unii, roadeți lanțul de invidie!
Cum fac cei din capitala?
Rușine,Daniel David! Oare știți ce înseamnă?Demisia ar fi binevenită. Distrugeți învățâmântul.Chiar nu aveți rușine? Se vede că nu.
Bravo doctorandei pentru atitudine!
N-are. El ”a trăit în America”, de acolo se informează. Un iad capitalist cu PR bun de zeci de ani. Când îi vezi pe ăia, te bucuri că ești în România, chiar și sărac.
De altfel, în America e un invatamant de calitate.
ERA. La timpul trecut. Și doar la unele școli (cu taxe) până la nivel de universitate. Iar la universități se alegeau studenții din crema cremelor și din afara Statelor Unite. Imensa majoritate fie își antamează viitorul pe zeci de ani ca să plătească taxele (și nu reușesc mare lucru după), fie intră prin ”selecție interesată”, fiind copiii alumnilor și finanțați de donațiile acestora către universități.
Partea urâtă a sistemului deja se vede. Președintele portocaliu se luptă cu adevărul științific și cu cei care nu îndoaie genunchiul, taie și spânzură, întrerupe finanțări pentru cercetare pe contracte în derulare, amenință elevi și profesori aidoma cu deportarea prin Africa pe cauze inventate noaptea când stă la toaletă cu telefonul în mână, iar naziștii care-l urmează în pas de gâscă îl lasă pe acest dement să facă absolut toate tâmpeniile pe care visează! ”Marea democrație” a lumii se destramă în fața lumii întregi, noi încă ne prefacem că nu vedem bine că avem ochelarii încețoșați.
Era, la un moment dat, USA, țara tuturor posibilităților. Dar de mult a început să nu mai fie. Fix de la ei nu ne mai putem inspira, avem și noi neo-nazism acasă, nu ne mai trebuie să importăm. Iar dictaturi am avut deja, de ambele tipuri extreme, nu ne mai trebuie alta.
Nici măcar nu are PR bun, sunt românii prea lipsiți de personalitate și pun botul la tot ce văd. In prezent sunt atât de leneși guvernanții încât imită ce vad și ei pe la televizor dar lipsit de orice context.