Scrisoarea deschisă a unei profesoare în grevă, care a fost în stradă la proteste: Disprețul față de Educație a adus această țară în starea de acum. I-am scris președintelui României și am aflat că nu acordă audiențe

2.944 de vizualizări
Foto: Edupedu.ro
„I-am scris președintelui țării, în speranța unui dialog onest, ca de la profesor la profesor, despre starea precară a educației și am aflat că președintele României nu acordă audiențe”, se arată în scrisoarea deschisă a unei profesoare care este în grevă și a fost în stradă la protestele angajaților din Educație. Luni, 12 iunie, este a 13-a zi de grevă generală în școli, protestul de muncă fiind declanșat pe 22 mai

„Da, sistemul educațional din România are multe probleme. Le cunoaștem foarte bine, noi, cadrele didactice, mai bine decât dumneavoastră! Credeți-ne că le știm și ne luptăm cu ele zi de zi! De aceea suntem în stradă și nu în clasă. De aceea ne-am radicalizat. De aceea nu vrem să cedăm. De aceea vrem să schimbăm macazul”, scrie cadrul didactic.

Redăm textul integral al profesoarei:

Schimbarea la față

Cu câteva seri în urmă am aflat că noi, profesorii, ne-am radicalizat, că înverșunarea noastră a devenit supărătoare pentru societate, că pricinuiește neajunsuri ireparabile. Adică am devenit un fel de …radicali liberi.

Și toate astea erau spuse de un distins profesor în gura căruia m-am uitat de multe ori, dar care de ceva timp, adevăr nu prea mai grăiește.

Pe de o parte m-a iritat aserțiunea, pe de alta mi-a hrănit elanul revoluționar care m-a mânat mereu în luptă, dar care uneori mai pierde în intensitate. Crește însă numaidecât, stârnit de valurile de invective care se îndreaptă către noi din toate părțile.

M-aș fi așteptat ca în aceste săptămâni să avem alături de noi toată România sau măcar acea parte a ei nealterată de prostie, de trândăveală, de ură și de botox.

N-a fost să fie, dar e un nou început, pentru că noi, profesorii, suntem asemenea Păsării Phoenix. Ne știm rostul și înțelegem că disprețul față de Educație a adus această țară în starea de acum. O țară locuită de un popor tembelizat de manele și de TikTok, năucit de vacanțe perpetue și de zile libere în care „își încarcă bateriile” de parcă a dat în brânci vreodată, de digresiuni internautice neasumate și sterile, de pandemie, de trivialitate, de manipulare și de bășcălie.

Și ca să înțelegeți de ce suntem aici, vedeți de unde am plecat, ce-am făcut pe drum, iar peste cei treizeci și patru de ani scurși din 1989, mai adăugați-i și pe cei patruzeci și cinci de dinainte și vă iese numaidecât socoteala.

Sunt mai mândră ca oricând de alegerea pe care am făcut-o rămânând să predau într-o școală gimnazială, sunt mândră de tot ce am realizat, de toți copiii pe care i-am educat, de ceea ce au devenit, dar și de cei mai mulți dintre cei alături de care am împărțit pâinea amară și circul azvârlite pe masa Școlii românești în acești ani.

Cred atât de mult în ceea ce fac și în rostul Educației, încât am luat întotdeauna personal toate acuzele și toate injuriile pe care ni le-au aruncat concetățeni care habar nu au ce înseamnă ea, dar nici ce înseamnă să faci educație în condițiile date, că nu știu dacă ați aflat, dar în România, mergem pe incluziune?! Se poate aplica și retroactiv, asta ca să-i acceptăm și pe idioții utili, dar mai ales inutili care ne împroșcă susținut cu venin de prin hrubele socializării virtuale.

De-a lungul timpului, m-au mâhnit, m-au revoltat, m-au scârbit toate știrile care prezentau cadre didactice nedemne de condiția lor pentru că, după cum scriam, am luat-o personal.

M-a amărât și faptul că tot ceea ce facem noi bun, frumos, cu dragoste, cu trudă și cu har nu se mediatizează.

M-au iritat și mă irită zvâcnirile de civism, execuțiile malițioase scrâșnite pe fel de fel de rețele, imbecilele comentarii clișeistice despre meditații, note la titularizare, cadouri, analfabeți funcționali și alte marote vânturate aiurea, de către „voci” fără chip, fără cap, fără conștiință.

Așadar, dragi concetățeni scandalizați din toate breslele, în spiritul incluziunii sociale, stați liniștiți, că oricum stați și oricum nu v-ar putea urni nimic din cele ce țin de efort, de implicare, de asumare ori de esență!

Da, sistemul educațional din România are multe probleme. Le cunoaștem foarte bine, noi, cadrele didactice, mai bine decât dumneavoastră! Credeți-ne că le știm și ne luptăm cu ele zi de zi! De aceea suntem în stradă și nu în clasă. De aceea ne-am radicalizat. De aceea nu vrem să cedăm. De aceea vrem să schimbăm macazul.

Vreți în România un sistem de învățământ ca-n Finlanda sau ca-n Japonia? Perfect. Se poate. Și se poate chiar mai bine de-atât, câtă vreme noi oricum facem, iertați-mă, din rahat bici, așa, numai cu ce găsim prin ogradă…

N-o să vă spun că nu suntem nici pe departe – cam cât e până în Finlanda sau până în Japonia și înapoi – prețuiți și plătiți ca în țările invocate, că știm că trăim pe spinarea dumneavoastră! Poate de aceea trăim și prost?!

Domniile Voastre, cohortele de concetățeni care ne reproșați câte și mai câte, sunteți cumva asemenea finlandezilor ori japonezilor? Om fi rămas noi, cadrele didactice, ăi mai de jos și vă facem de rușine?!

Ei, bine, am îndrăznit să ieșim din clasă, să facem gălăgie, să ocupăm străzile, bulevardele, piețele, unde v-am fi vrut și pe dumneavoastră, cei care vă pricepeți la toate, cei care nu mai puteți de grijă pentru soarta țării! V-am deranjat în trafic. Dar încotro vă îndreptați, mă rog? Aveți habar??? Noi suntem în grevă, la miting, la marș, dumneavoastră de ce erați pe-acolo când ar fi trebuit să fiți la muncă, unde trageți din greu ca să ne duceți în spinare?! Credeți că în Finlanda sau în Japonia oamenii umblă aiurea pe străzi la orice oră?

Da, ne-am radicalizat! Da, nu mai vrem să înghițim minciuni, prostie, dezinformare și nepăsare! Da, am devenit intoleranți la inerție și la inepție! Și încă nu suntem toți, că avem și noi cozi de topor din cauza cărora ne băgați pe toți în aceeași oală…!

Vânturați procente. Ba 30, ba 60, ba 90, ba 90-60-90 % dintre noi, cică n-ar avea ce căuta în „sistem”. Aberant, dar fie! 10% dacă ar întruni înaltele dumneavoastră standarde, aceia ar trebui plătiți cum se cuvine pentru pregătirea și pentru importanța lor socială.

Degradarea societății în care nu trăim, ci supraviețuim, vine din disprețul față de Educație și față de valorile umane fundamentale, iar demersul nostru nu e în primul rând unul pecuniar, altminteri necesar și legitim. Este, înainte de toate, un demers civic. Doar cine nu vrea sau nu poate pricepe afirmă altceva.

 Da, ne-am radicalizat. Boicotăm examene, frângem aripile copiilor, încurcăm traficul și planurile de vacanță ale poporului cu prea puțină școală și cu prea multe vacanțe, subminăm economia națională. Și dacă tot aducem atâtea prejudicii societății, dacă tot aveți atâtea recomandări pentru noi, sugerați-ne și când ar trebui organizată o asemenea mișcare de protest? Și care ar trebui să ne fie revendicările pentru a nu vă stârni indignarea? Cum ar trebui ele formulate ca să pricepeți ce ne doare? Și că ar trebui să ne doară pe toți?!

Și cum ar trebui să procedăm pentru a le fi cât mai bine copiilor noștri și nouă, tuturor? Poate că ar trebui să ne punem cenușă în cap, să ne întoarcem cuminți la catedră, unde oricum nu facem nimic, să încheiem mediile, să dăm examenele și să reintrăm în grevă în cele patru-cinci luni de vacanță?!

Nu cumva ar fi și mai bine dacă vom mai aștepta încă treizeci de ani, timp în care România va înflori de la sine? Sau nu cumva ar fi mai bine să demisionăm în masă din sistemul în care am intrat pentru căpătuială sau pentru că n-am fost îndeajuns de competenți să facem altceva? Ce-ar fi să veniți în locul nostru, să ne arătați cum se face?

Că noi putem face tot ceea ce faceți dumneavoastră, n-avem probleme, nici cu munca, nici cu responsabilitatea, nici cu neuronii, nici cu adaptabilitatea, nici cu gestionarea situațiilor de criză. Noi suntem obișnuiți să căutăm și să găsim soluții, să muncim din greu și în cele patru luni de vacanță și în cele patru ore de program, și înainte și după program, și noaptea și în weekend-uri și oricând trebuie. Noi facem întruna cursuri, dăm mereu examene, suntem mereu evaluați. Noi nu ne închidem telefonul în afara orelor de serviciu sau în concediu. Așa că ducem…

În ceea ce mă privește, n-am acceptat niciodată această stare de fapt. Și nu m-am resemnat. Am scris despre tarele sistemului educațional, le-am semnalat cum, cui și cât m-au ținut nervii, puterile și argumentele.

I-am scris președintelui țării, în speranța unui dialog onest, ca de la profesor la profesor, despre starea precară a educației și am aflat că președintele României nu acordă audiențe…

Petitia nr.18702
Data: 17-10-2022


Doamnă Alina Karina Niţu,

Am luat act de cererea dumneavoastră de a fi primită în audienţă de Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis şi vă rugăm să vă adresaţi Compartimentului Probleme Cetăţeneşti al Administraţiei Prezidenţiale care a fost mandatat de Preşedintele României să rezolve problemele semnalate de cetăţeni.

Programul de audienţe în care puteţi sta de vorbă cu unul dintre consilierii noştri este de luni până joi între orele 9.00 – 14.00, respectiv vineri între orele 9.00 – 13.00 (accesul în incinta Palatului Cotroceni se realizează pe baza unui act de identitate, pe la intrarea situată vizavi de Grădina Botanică).

Menţionăm că aveţi posibilitatea de a adresa un memoriu Preşedintelui României, expediindu-l prin Poştă, pe adresa: Palatul Cotroceni, B-dul Geniului, nr. 1-3, sector 6, Bucureşti, sau prin poşta electronică, pe adresa procetatean@presidency.ro.



Cu stimă,

Consilier de Stat Gabriel-Cristian Piscociu

Relevant, nu?

Detest meditațiile și consider sfântă munca la clasă.

Am pus întotdeauna mai presus de orice credința în puterea tămăduitoare a Educației și m-am zbătut pentru cauza ei.

Le-am dăruit și le dăruiesc elevilor mei nu doar cunoaștere, iubire și respect, ci toată viața mea. Trăiesc alături de ei experiențe neprețuite, ca și dragostea și considerația pe care le primesc infinit înapoi. Sunt, din acest punct de vedere, un om fericit, iar ceea ce dau și primesc nu se poate măsura financiar. 

Și mi-aș dori ca toți nefericiții care ne contestă eforturile și demersul să aibă parte de asemenea experiențe.

Și știți ce mi-aș mai dori, pe lângă o Românie deșteaptă în toate sensurile posibile?

Mi-aș dori să ne unim într-un sindicat unic, să fim mai exigenți cu noi înșine și cu cei care nu au ce căuta printre noi, să ne prețuim condiția fără să devenim aroganți, să păstrăm dreapta măsură a lucrurilor.

Și mi-aș mai dori o lege a lustrației intelectuale. Și aici, cu tot respectul, voi pasa mingea în terenul suspendat al învățământului universitar de unde ar trebui să ne vină lumina. Și nu doar că nu ne-a venit, dar nici nu i-am simțit alături de noi. Ici-colo, câte o voce timidă. Și cumva, condescendentă. Ceea ce nu ne și nu vă onorează. Nu i-am simțit alături nici pe membrii Academiei Române, nici pe reprezentanții de seamă ai inteligenței românești. Oare să se simtă vinovați că au validat intelectual cadre de nădejde din toate structurile de partid și de stat care au adus cu spor țara în această situație??? Sau că nu mai dau țării decât prea puțini intelectuali pe bune, că de profesorii de care avem atâta nevoie, ce să mai vorbim? Așadar, stimați profesori din învățământul universitar, încercați să dregeți lucrurile pe cât se mai poate! Faceți curățenie printre dumneavoastră, prin hățișul de facultăți, de universități și de școli doctorale, prolifice nevoie mare,  și luați aminte că noi ne străduim pe cât putem să educăm copiii, dar nu merge cu toți. Pentru că e în legea firii să mai rămână și unii care să ne tragă ciubotele? Dumneavoastră ați cam nesocotit această lege. Nu e cazul să-i luați pe toți și să-i faceți intelectuali, că vedeți cum ni se varsă tuturor în cap mizeria pe care o fac. Vă așteptați cumva să vă fie recunoscători? Nu mă îndoiesc de faptul că unii dintre ei și-au arătat recunoștința față de dumneavoastră, dar față de noi, nu! Și, vedeți dumneavoastră, nu e drept să decontăm paușal! Și măcar să nu dăm cinstea pe rușine, că gâlceava înțeleptului cu lumea n-o vom putea da nicicând pe pace

Orice om întreg la minte și la suflet din această țară buimacă datorează ceva dascălilor săi, după cum orice dascăl datorează mult elevilor săi, iar noi, cei de acum, le suntem datori și celor de dinainte, dar și celor de după noi. De aceea îmi mai doresc, până ce voi trece într-o lume mai bună ori mai rea, să nu fi făcut umbră degeaba acestei lumi.

                                                                      Prof. dr. Alina Karina Nițu”


15 comments
  1. NON-CALITATEA EDUCATIEI a fost si a ramas cea mai grava problema a educatiei din Romania – nesesizata si nediscutata din pacate in massmedia si social media. Cauza primordiala a situatiei este reprezentata de SIMULACRUL DE ASIGURARE A CALITATII EDUCATIEI introdus de OUG 75-2005, deci acum 18 ani!!!. Acum in 2023, aceasta trist celebra OUG (de fapt doar o incredibila colectie de grave erori conceptuale, numeroase confuzii, prejudecati, inadvertente si lacune, dar cu autori cunoscuti undeva), desi a fost abrogata in Dispozitiile finale ale ambelor noi legi ale educatiei, are cele mai importante dispozitii si definitii …..reintroduse prin copy-paste in cuprinsul a numeroase articole ale acestor noi legi… Smecherie juridica, furatul propriei caciuli, ignoranta la cub, iresponsabilitate? Din toate cateva – avand in vedere ca ambele Comisii pentru invatamant din Parlament, desi sesizate si informate argumentat din timp, nu au acceptat amendamentele propuse in scopul eliminarii SIMULACRULUI de asigurare a calitatii!! Avand in vedere ca si la promulgarea prezidentiala este de asteptat un comportament identic fata de aceste solicitari, este clar ca vom mai avea de suportat SIMULACRUL DE ASIGURARE A CALITATII EDUCATIEI … timp de alte …decenii! Majorarea salariilor profesorilor, singura, nu poate REALIZA CALITATEA EDUCATIEI intrucat aceasta calitate depinde de multi alti factori determinanti, mai ales de vointa/ putinta/ stiinta tuturor actorilor implicati. Calitatea nu se creeaza prin celebrele evaluari externe si interne realizate (mai mult sau mai putin formal) de ARACIS si ARACIP doar in scopul justificarii birocratice a finantarii de la buget!! Cu atat mai mult ASIGURAREA CALITATII EDUCATIEI – concept implicand INCREDEREA – nu poate fi obtinuta prin mjorarea salariilor profesorilor – asa cum au demonstrat alte majorari precedente… Deci CALITATEA EDUCATIEI si ASIGURAREA CALITATII EDUCATIEI vor ramane la noi doar niste concepte PUBLICITAR-EXOTICE (care “dau bine pe sticla” si la ignoranti/ suficienti !!!) fara corespondente in realitate intrucat toti cei implicati (inclusiv profesorii cu salarii majorate!) vor continua sa “se faca ca fac ceva” asa cum impune OUG 75-2005.

  2. Ma gandesc la profesorii grevisti. Oare in afara de cateva sute/mii de lei or fi avut grija sa ceara finantarea programelor afterschool permanente? Asa ca in alte tari, cum ar fi Germania. Sigur ca nu, si-ar sabota singuri incasarile din meditatii daca elevii ar fi mai bine pregatiti. 🙂 Oare or fi cerut finantare pentru recalificarea/perfectionarea corpului didactic? Oare au protestat si pentru calitatea proasta a manualelor? A programei de an? S-a gandit cineva sa contribuie la la schimbari de mentalitati? S-or fi gandit sa ceara programe pentru instruirea parintilor (a unora, desigur)? Adica, din marele protest noi, cei de pe margine, vom retine doar niste sute/mii de lei obtinute? Chiar cu riscul exploziei altor categorii de bugetari? cu toate ca au salarii mai mari ca privatii. Eu am ramas interzis cand am auzit de la o cunostinta ca are concediu 42 de zile lucratoare. Adica 2 luni cu totul. Nu stiu cum se poate, dar are. Lucreaza intr-un laborator de sange. Nu in mine, nu in razboi. In laborator de sange de la donatori.

  3. Si totuși această scrisoare deschisă, desi este adresata președintelui, este mai degrabă un mijloc de a comunica cu cetățenii, de a-i certa pe ceilalți care, pentru că nu sunt în stradă, sunt împotriva profesorilor. Și nu doar că doamna se cearta cu ei, dar felul în care o face arată o mare încărcătură și chiar dispreț, care sper să nu fie o constantă a doamnei profesoare în relația cu ,,cohortele” de părinți.
    Sa vedem concret :
    ,,Așadar, dragi concetățeni scandalizați din toate breslele, în spiritul incluziunii sociale, stați liniștiți, că oricum stați și oricum nu v-ar putea urni nimic din cele ce țin de efort, de implicare, de asumare ori de esență!”
    Deci ORICUM STATI.
    Apoi:
    ,,Ei, bine, am îndrăznit să ieșim din clasă, să facem gălăgie, să ocupăm străzile, bulevardele, piețele, unde v-am fi vrut și pe dumneavoastră, cei care vă pricepeți la toate, cei care nu mai puteți de grijă pentru soarta țării! V-am deranjat în trafic. Dar încotro vă îndreptați, mă rog? Aveți habar??? Noi suntem în grevă, la miting, la marș, dumneavoastră de ce erați pe-acolo când ar fi trebuit să fiți la muncă, unde trageți din greu ca să ne duceți în spinare?! Credeți că în Finlanda sau în Japonia oamenii umblă aiurea pe străzi la orice oră?”
    Deci toți ceilalți care erau pe stradă la ora protestului sunt luati la rost de doamna profesoară și li se spune ca UMBLĂ AIUREA PE STRĂZI.
    Si apoi:
    ,,Da, ne-am radicalizat. Boicotăm examene, frângem aripile copiilor, încurcăm traficul și planurile de vacanță ale poporului cu prea puțină școală și cu prea multe vacanțe, subminăm economia națională. ”
    INCURCĂM PLAIURILE DE VACANȚĂ ALE POPORULUI CU PREA PUȚINĂ ȘCOALĂ…no coment.
    Trist text ..și totuși gândesc mulți asa?As vrea să cred că nu.

    1. Stimată doamnă, vă mulțumesc pentru atenția acordată celor scrise de mine și vă rog, totuși, să recitiți textul, pentru că acesta nu este o scrisoare adresată domnului președinte! În text am inserat doar răspunsul primit de la Administrația Prezidențială. Scrisoarea este expresia amărăciunii mele față de lipsa de implicare a acelei părți a societății care ar fi trebuit să fie alături de noi, căreia ar trebui să-i pese, pentru că demersul nostru urmărește binele întregii țări. Și reiese clar din ceea ce scrieți că nu vă numărați printre cetățenii pasivi, că sunteți interesată de bunul mers al lucrurilor. Textul este trist, dar să știți că noi, profesorii, cam așa gândim, mai cu seamă cei care ne facem pe deplin datoria. Vă mulțumesc și vă doresc numai bine!

  4. Interesant! Oare e o gandire la “cald”? [rpbanil era mai bine sa verifice daca e sigura ca asta crede.
    1. “de prostie, de trândăveală, de ură și de botox.” – care e lagatura cu botoxul?
    2. “dar în România, mergem pe incluziune”- ce e rau in asta?
    3. “M-a amărât și faptul că tot ceea ce facem noi bun, frumos, cu dragoste, cu trudă și cu har nu se mediatizează.” – pai mai meditizeaza guvernil din cand in cand premiile de pe la olimpiade, si atunci 70% din elevi fac parte din invatamantul privat. sindicatele nu pot mediatiza ceea ce e bun, sau asteapta un ajutor din partea statului ca HORECA? Asta e: publicitatea se plateste, critica nu!
    4. “comentarii clișeistice despre meditații, note la titularizare, cadouri, analfabeți funcționali și alte marote”-comentariile poate sunt clisee, dar subiectul lor reprezinta realitatea. Buna rea. asta e,
    5. “unde trageți din greu ca să ne duceți în spinare” – acuzati cliseele, dar preluati clisee. Aparute datorit clasei politice care a supradimensionat aparatul de stat. Daca nu ar fi achizitii inutile si/sau supraevaluate banii ar ajunge.
    6. “Noi facem întruna cursuri, dăm mereu examene,” – a mai aparut ceva nou de 200 ani, care se preda in preuniversitar?
    7. “suntem mereu evaluați” – cumva de inspectorii pusi de partidul …. care se nimereste la guvernare?

    Sincer, succes cu revendicarile, cu toate ca, daca nu ramaneti pe pozitie, chiar pana la inghetarea anului, veti primi numai minciuni si amenintari. Poate mai cereti si niste demisii ( atunci chiar cred ca vor fi mai multi alaturi de dumneavoastra).

      1. nu scrie daca nu poti sa intelegi “educatule”. regulile bunului simt? ca nu inteleg la care reguli te referi. sau trebuie sa ma gandes la ce si cum gandesti?

    1. Stimate domnule, vă mulțumesc pentru analiza „la rece” a spuselor mele și vă asigur că am un dispozitiv performant de verificare a pertinenței ideilor exprimate! Vă voi răspunde „pe puncte”, pentru a vă ajuta să vă edificați pe deplin:
      1. E doar o figură de stil.
      2. Nu e nimic rău, dimpotrivă. Am sugerat altceva?
      3. Sunteți într-o uriașă eroare: Guvernul și sindicatele nu au rolul de a mediatiza nimic și ca atare nu se ocupă nici de publicitate, cât despre premiile „de pe la olimpiade”, mai consultați niște statistici!
      4. Nu, nu reprezintă realitatea, nici pe departe.
      5. Cadrele didactice nu fac parte din „aparatul de stat” supradimensionat, e adevărat, din cauza clasei politice.
      6. Aveți măcar idee cum era Școala românească acum 200 de ani? Refuz să cred că ați făcut-o atunci?!
      7. Printre alții, da, de inspectori puși de partidele nimerite la guvernare. Greva este și pentru a nu mai ajunge să votăm „la nimereală”, în situația în care ne obosim să votăm, ceea ce desigur, nu e cazul dvs., ca cetățean responsabil!
      La fel de sincer, am încercat să înțeleg ce doriți să transmiteți, nu știu cât de bine am prins mesajul dvs., dar vă mulțumesc pentru interes și pentru urări! Cele bune!

  5. Respect profesorilor!
    Imi e sila de toti “politicienii” in frunte cu iohannis, ciuca, deca si ciolacu. Sa va bata bunul Dumnezeu pentru mizeria pe care o creati natiunii romane si copiilor nostri!

  6. Superba scrisoare doamna profesoara!
    Mulțumim!
    Nu am crezut și nu am sperat niciodată in aceasta minunata solidaritate a profesorilor!

  7. M-a emoționat ce a scris dna prof.! A punctat foarte bine problemele societății românești. Simt un gust amar și, de multe ori, lipsă de speranță pentru viitorul țării noastre, al copiilor noștri.

  8. Nu se acorda mariri salariale, dar…
    Proiect de lege:
    Ajutor lunar familiilor cu multi copii.
    Ex: familie cu 6 copii va primi ~5.000 lei pe luna.
    Cine va primi aceasta suma?! Rromi sau tigani(nu stiu cum li se mai zice).
    NU cadrului didactic!
    Romania educata!

    1. Ar fi minunat să se aprobe acest proiect de lege. Dar să se acorde doar dacă, copiii învață bine și nu au deloc absențe nemotivate. Abia atunci o sa vedeți că nu doar țiganii au mulți copii. Personal, cunosc câteva familii cu 8-10 copii, toți premianți, olimpici sau studenți la facultăți bune. Și statul nu ii ajută decât cu alocația lunară și bursele neînsemnate de studiu.

    2. DA!!! se pot aloca pentru educatie niste bani la fiecare nastere. Cu din astia cum e @cosmin ajungeti in derizoriu. Se stie ca ajutoare sociale se dau prost, fara verifiari si sumele unt repartizate aiurea. daar, pana a ajunge la profesori banii de alocatiii…. Bine ca nu e bligatoriu cine nu are minim 2 copii sa creasca pe ai altora.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Dan Petre, D&D Research: Educația financiară ar trebui să înceapă de la 4-5 ani, cu gestionarea jucăriilor. Pentru tineri, banii se convertesc direct în experiențe

Educația finaciară începe, prin programe auxiliare și materii suplimentare, opționale, abia la școală. Pentru unii, chiar dupa 14 ani, spun specialiștii. Potrivit psihologului Dan Petre, fondator al companiei de cercetare…
Vezi articolul