Simulare Evaluare Națională 2026. Sfaturi la Limba și literatura română de la profesoara Mădălina-Nicoleta Chirilă: Redactarea trebuie realizată cu o scriere lizibilă, organizată și ușor de urmărit, astfel încât răspunsurile să poată fi înțelese fără dificultate

Mădălina-Nicoleta Chirilă, profesoară de Limba română Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Săbăoani din județul Neamț, a transmis pentru Edupedu.ro sfaturi pentru elevii care urmează să susțină simularea Evaluării Naționale 2026. Cadrul didactic a precizat că „ideile trebuie formulate clar, coerent și structurat, evitând frazele prea lungi sau formulările ambigue”. Vezi mai jos, în articol, recomandările profesoarei.

Calendar Simulare Evaluare Națională 2026:

• 16 martie 2026: Limba și literatura română – probă scrisă
• 17 martie 2026: Matematică – probă scrisă
• 18 martie 2026: Limba și literatura maternă – probă scrisă
• 30 martie 2026: Comunicarea rezultatelor

„Odată cu apropierea primăverii, pentru o parte semnificativă a elevilor și a familiilor acestora debutează o perioadă marcată de o etapă evaluativă deosebit de importantă: simularea examenului de Evaluare Națională, programată în a doua săptămână a lunii martie. Această testare preliminară reprezintă un reper esențial în parcursul educațional al elevilor, întrucât oferă o radiografie obiectivă a nivelului de pregătire atins anterior susținerii examenului final.

În cadrul disciplinei limba și literatura română, simularea vizează evaluarea unui spectru larg de competențe. Elevii sunt solicitați să demonstreze capacitatea de receptare și interpretare a două texte la prima vedere, să formuleze și să susțină argumentativ un punct de vedere, precum și să aplice în mod adecvat cunoștințe de limbă din domenii precum fonetică, vocabular, morfologie și sintaxă. De asemenea, sunt evaluate competențele de ortografie și punctuație, precum și abilitatea de a redacta un text coerent, structurat și adecvat din punct de vedere stilistic și normativ, de dimensiuni medii”, a precizat Mădălina-Nicoleta Chirilă.

Cadrul didactic a menționat că elevii au posibilitatea, prin intermediul simulării, să identifice atât punctele forte, cât și lacunele:

„Prin intermediul acestei simulări, elevii au posibilitatea de a-și identifica atât punctele forte, cât și lacunele în pregătire, ceea ce facilitează o intervenție remedială direcționată și eficientă. În egală măsură, rezultatele obținute constituie pentru cadrele didactice un instrument relevant de diagnoză pedagogică, permițând ajustarea strategiilor de predare și consolidarea conținuturilor esențiale în vederea optimizării performanței la examenul final.”

Iată recomandările profesoarei pentru elevi:

„Recomandări generale:

Pentru obținerea unor rezultate bune la simulare, se recomandă o pregătire sistematică și constantă:

1.  Cunoașterea structurii subiectelor și a tipurilor de cerințe specifice examenului;
2. Rezolvarea periodică a modelelor de simulare și a subiectelor din anii anteriori;
3. Consolidarea noțiunilor de fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă, ortografie și punctuație;
4. Citirea atentă a cerințelor înainte de a formula răspunsul;
5. Verificarea atentă a răspunsurilor pentru corectarea eventualelor greșeli de exprimare, de conținut, de ortografie sau de punctuație.
6. Gestionarea eficientă a timpului de lucru în condiții similare examenului;
7. Redactarea trebuie realizată cu o scriere lizibilă, organizată și ușor de urmărit, astfel încât răspunsurile să poată fi înțelese fără dificultate.
8. Ideile trebuie formulate clar, coerent și structurat, evitând frazele prea lungi sau formulările ambigue.

Recomandări punctuale:

SUBIECTUL I

Exercițiul A.1. – item cu răspuns scurt: notarea a doi termeni, din unul dintre cele două texte.

Notă! Nu este necesară formularea răspunsului în enunț.

Exercițiile A.2.- A.4. – itemi cu alegere multiplă: încercuirea literei corespunzătoare răspunsului corect (a-d), valorificând informațiile din cele două texte.

Exercițiul A.5. – item cu alegere duală (Adevărat/Fals): notarea cu „X” a variantei corecte, valorificând informațiile din cele două texte.

Exercițiul A.6. – item cu răspuns scurt: cerința acestui exercițiu diferă în funcție de natura textului: trăsătură a personajului, tipare textuale, figuri de stil, elemente de versificație etc.

Notă! Nu este necesară formularea răspunsului în enunț, dacă cerința vizează transcrierea unor figuri de stil sau menționarea unor elemente de versificație. În schimb, pentru numirea trăsăturii unui personaj, cerința vizează redactarea răspunsului în unu-trei enunțuri.

Exercițiul A.7. – item de tip întrebare structurată: compararea celor două texte date, identificând o asemănare și/ sau o deosebire sau un element comun.

Notă! Nu este obligatorie citarea în valorificarea secvențelor.

Exercițiul A.8. – item de tip întrebare structurată: susținerea argumentată a unui punct de vedere, valorificând textul indicat.

Notă! Nu este obligatorie citarea în valorificarea textului indicat. Nu este necesară formularea unei concluzii sau utilizarea conectorilor de tipul „în primul rând”, „în al doilea rând”, „în concluzie” etc.

Exercițiul A.9. – item de tip întrebare structurată: asocierea textului 1 cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, printr-o valoare comună, valorificând ambele texte.

Notă! Nu este obligatorie citarea în valorificarea secvențelor.

Exercițiile B.1.-B.4. – itemi cu alegere multiplă: încercuirea literei corespunzătoare răspunsului corect (a-d), verificând noțiuni de fonetică, vocabular, morfologie și sintaxă.

Exercițiul B.5. – item cu răspuns scurt: de obicei, elemente de morfologie și sintaxă (părți de vorbire, cazuri, funcții sintactice etc.).

Exercițiul B.6. – item cu răspuns scurt: alcătuirea unor enunțuri, prin integrarea unor părți de vorbire cu anumite funcții sintactice.

Exercițiul B.7. – item cu răspuns scurt: transcrierea propozițiilor, cu precizarea felului acestora (principale, subordonate: atributive, completive directe/ indirecte/ prepoziționale etc.).

Exercițiul B.8. – item de completare: completarea enunțurilor cu fiecare formă corectă a cuvintelor scrise între paranteze; vizează cunoașterea părților de vorbire și ortografierea acestora.

SUBIECTUL AL II-LEA – item de tip eseu structurat: redactarea unui text narativ, a unei pagini de jurnal sau a unei scrisori, caracterizarea unui personaj, realizarea rezumatului sau prezentarea mesajul textului literar.

Sfaturi utile:

FONETICĂ

1. Despărțirea în silabe – pronunță cuvintele rar, în gând, pentru a identifica silabele componente.
2. Identificarea silabei accentuate – desparte în silabe cuvintele și pronunță-le în gând, accentuând, pe rând, fiecare silabă pentru a decide varianta corectă.
3. Identificarea hiaturilor, a diftongilor și a triftongilor

Situații excepționale:

Există diftongi și în:

• Formele verbului a fi, cu literă inițială e, pronunțată ie: ⁱeram, ⁱeste;
• Formele pronumelui personal, cu literă inițială e, pronunțată ie: ⁱel, ⁱele;
• Ortograme: te-am (văzut), i-am (dat).

Nu există diftongi în:

• Cuvintele care conțin grupurile de sunete ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi urmate de o altă vocală în silabă (e și i nu redau vocale sau semivocale, ci ajută la pronunțarea consoanelor [č],[ ğ],[k’],[g’]: cear-tă (5 sunete), ghea-ră (5 sunete).

Există triftongi și în:

• Formele pronominale personale ⁱeu și ⁱei;
• Ortograme: i-au (văzut), mi-au (dat).

Nu există triftongi în:

• Cuvintele care conțin grupurile de sunete ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi urmate de o vocală și o semivocală, ci un diftong: du-ceau.

Nu există hiat în cuvinte precum ro-ua, ci un diftong.

• Corespondența sunet-literă

Situații excepționale:

Litera e redă două sunete: [ĭe] – în formele verbului a fi care încep cu litera e: ⁱera (3 litere, 4 sunete), în formele pronominale care încep cu litera e: ⁱeu (2 litere, 3 sunete).

Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi redau două sunete, dacă i sau e sunt vocale: bar-ca-giu – i este accentuat (vocală), u – semivocală – 8 litere, 8 sunete.

VOCABULAR

1. Câmpul lexical – include cuvinte care se referă la același domeniu și care sunt aceeași parte de vorbire.
2. Omonime vs cuvinte polisemantice – primele reprezintă cuvinte cu aceeași formă, dar sensuri total diferite, în schimb ultimele au sensuri înrudite.
3. Derivarea – presupune crearea de cuvinte cu sensuri noi, de la cuvinte deja existente în limbă, cu ajutorul afixelor; prin urmare, cuvintele articulate hotărât sau cu desinență de plural nu sunt cuvinte derivate.

MORFOLOGIE

1. Confuzia unor forme pronominale
2. Formele ei și lor sunt pronume personale, nu posesive;
3. Formele clitice ale pronumelui personal de persoana I și a II-a pot funcționa și ca pronume reflexive: verifică persoana pronumelui și a verbului!
4. Pronumele de întărire funcționează în mod curent numai cu valoarea de adjectiv pronominal de întărire.

SINTAXĂ

1. Confuzia unor funcții sintactice
2. Subiect vs complement direct – ambele poziții sintactice au o întrebare comună: ce?;
3. Predicat verbal vs predicat nominal – ține cont de natura verbului; atenție, construcția pasivă formează un predicat verbal!
4. Expansiunea unei părți de propoziție – verifică dacă ai obținut propoziția subordonată corespunzătoare;
5. Contragerea unei propoziții subordonate – verifică dacă ai obținut partea de propoziție corespunzătoare;

ORTOGRAFIE

1. Adjectivele pronominale nehotărâte vreun și vreo se scriu legat.
2. Adjectivul propriu-zis drag are la feminin plural forma dragi (prietene dragi); prin urmare, vom spune dragile mele prietene, când preia articolul hotărât de la substantiv, în formule de adresare.
3. Adjectivele și substantivele terminate în x fac pluralul în cș: complex – complecși, linx – lincși.
4. Pronumele demonstrativ de identitate și de depărtare au la feminin singular formele aceeași, respectiv aceea, nu aceiași și aceia (cele din urmă fiind forme pentru masculin plural).
5. Pronumele relativ care la genitiv prezintă fenomenul de acord încrucișat: pronumele relativ se acordă cu substantivul antepus (pe care îl înlocuieşte), iar articolul genitival – cu cel postpus.
6. Pronumele relativ care este precedat obligatoriu de prepoziția pe atunci când îndeplinește funcția sintactică de complement direct.
7. Pronumele/ adjectivul demonstrativ de diferențiere are formele celălalt, cealaltă etc., nu celălant, cealantă.
8. Adjectivele posesive noștri și voștri se scriu întotdeauna cu un singur i.
9. Verbele la gerunziu urmate de clitice pronominale se scriu cu cratimă: văzând-o,      văzându-l.
10. Verbele la gerunziu precedate de prefixul negativ ne- și adverbele mai și/ sau prea se scriu legat: neștiind, nemaiștiind, nemaipreaștiind.
11. Verbul a avea la conjunctiv prezent are forma să aibă, nu să aibe, să aivă sau să aive.
12. Verbul a voi la imperfect are forma voiam, voiai, voia etc., fără r (greșit vroiam).
13. Verbele a crea și a agrea se scriu cu doi e la indicativ prezent, cu excepția persoanei I și a II-a plural.
14. Verbele a face, a zice, a duce devin la imperativ, formă negativă, nu face!, nu zice!, nu duce! În schimb, la forma afirmativă, zicem nu fă!, nu zi!, nu du!
15. Verbele a plăcea și  a tăcea au la condițional-optativ prezent formele mi-ar plăcea (nu mi-ar place), aș tăcea (nu aș tace).
16. Verbul a fi prezintă următoarea grafie: conjunctiv prezent – să fii, conjunctiv perfect – să fi fost, imperativ afirmativ – fii!, imperativ negativ – nu fi!”

Foto © Andreaobzerova | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.