Profesoara Luminița Corneanu, directoarea artistică a Festivalului de Literatură pentru Copii și Adolescenți Apolodor de la Botoșani, scrie într-un eseu publicat în Revista Scriptor că pasiunea profesorului pentru disciplina predată este esențială pentru a-i apropia pe elevi de lectură și de școală. În textul „Educație, pasiune, vocație”, publicat în ediția mai-iunie 2026 a revistei editate de Junimea, aceasta critică metodele bazate pe dictare și memorare și vorbește despre profesorii care reușesc să creeze comunități de lectură și dialog în jurul elevilor.
„Știți la ce nu cred că se gândeau profesorii mei din liceu? Dacă e treaba lor să ne lase reviste în clasă, dacă e treaba lor să facă club de franceză sâmbăta, zi liberă, sau să ne predea a treia oară, într-un mod complet diferit de primele două, si conditionnel, ca să se asigure că am înțeles”, scrie Luminița Corneanu.
Autoarea spune că adevărata condiție pentru transmiterea cunoașterii este pasiunea autentică a profesorului pentru ceea ce predă.
„Ce pot să vă spun cu siguranță este că pasiunea pentru disciplina pe care o predai o poți transmite cu o singură condiție: să ai tu însuți acea pasiune”, afirmă aceasta.
În eseu, Luminița Corneanu critică practica dictării la clasă și învățarea comentariilor pe de rost, despre care spune că încă persistă în școala românească, deși programele și curriculumul vorbesc despre metode interactive și competențe.
„Am auzit adesea că lor li s-a dictat tot timpul la clasă, la română. Că ei au trebuit să învețe pe din afară comentarii și să le reproducă întocmai. Ce pasiune poate genera o astfel de «metodă»?”, întreabă autoarea. Ea adaugă că „dictatul nu moare, nu se predă”.
Luminița Corneanu avertizează că un profesor care dictează permanent nu poate deveni un model autentic pentru elevi și pune sub semnul întrebării competențele reale formate prin astfel de metode.
„Credeți că un profesor care dictează 50 de minute, oră de oră, poate fi văzut drept model de cineva?”, scrie aceasta.
Totodată, autoarea spune că nu profesorii trebuie culpabilizați exclusiv pentru problemele din sistem, în condițiile în care salariile și condițiile de muncă nu reușesc să atragă suficienți oameni pasionați spre educație.
„Profesorii pasionați, plini de viziune și energie, ar veni în educație dacă salariile ar fi motivante. Nu sunt”, afirmă aceasta.
În text sunt amintite și exemple de profesori și proiecte educaționale pe care le consideră modele: clubul ALECART coordonat de Nicoleta și Emil Munteanu, proiectele Asociației De Basm, Festivalul FILIT sau cenaclurile literare din Botoșani coordonate de profesoarele Loredana Carcea și Daniela Orășanu.
„Care pare să fie elementul comun? Același: pasiunea personală, capacitatea profesorului de a oferi din timpul lui personal, de a le deschide copiilor orizontul spre lecturi, autori, experiențe noi”, scrie Luminița Corneanu.
