Material susținut de Organizația Salvați Copiii

VIDEO Copiii trebuie să simtă că nu îi judecăm – șase recomandări pentru o relație deschisă cu cei mici sau cu adolescenții de la Anca Dobrean, psiholog, profesor universitar la Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca

302 vizualizări
Foto: © Katie Nesling | Dreamstime.com
Deschiderea către comunicare, soluții orientate spre construcție și spre rezolvare, nu ca o judecată, sprijin și explicații despre riscuri sunt câteva dintre lucrurile pe care părinții le pot face pentru a îndruma copiii pe internet sau în situațiile legate de conținuturile și comportamentele online, potrivit Ancăi Dobrean, psiholog și profesor universitar la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. Aceasta a declarat că „celor mici trebuie să le oferim prescripții”, iar cu cei mari „putem discuta sau căuta împreună explicații specializate” în cadrul dezbaterii online Cum le vorbim copiilor despre fake news, organizată de Organizația Salvați Copiii.

Experiențele digitale și interacțiunea cu tehnologia începe foarte devreme, a spus profesoara.

„Copiii au prima experiență cu tehnologii digitale înainte de vârsta de doi ani, potrivit studiilor disponibile. Unele studii arată că ei se familiarizează cu dispozitive digitale înainte de a fi expuși la cărți, respectiv vârsta primele utilizări scade. Probabil că ați văzut fotografii în care sunt copii care nu știu încă să meargă și stau în cărucior, dar au tablete sau telefoane în mănă. De exemplu, studiile recente arată că în Regatul Unit al Marii Britanii 52% din copiii de 3 – 4 ani sunt online, iar până la vârsta de 7 ani în jur de 82% dintre copii sunt online.

Probabil că suntem tentați să ne legăm această utilizare a internetului în jurul începutului vârstei școlare sau grădiniței, însă vedem că aceasta se întâmplă de fapt extrem de timpuriu”.

Apoi Anca Dobrean a făcut o serie de 6 sugestii părinților, în legătură cu relația acestora cu copiii:

„Este extrem de important ca în orice problemă pe care o discutăm cu copiii să ne uităm la relația cu ei și să încercăm să construim o relație de încredere cu copiii. Într-o astfel de relație în care copiii au încredere în a dezvălui părinților diferite lucruri de care ei se tem, că le-au făcut greșit sau că alți prieteni au făcut greșit, sau că lucrurile respective ar putea să-i pună în situații de jenă, sau că cei din familie ar putea să radă de ei, în astfel de situații o relație de încredere îi ajută pe copii să discute și să învețe din ceea ce li s-a întâmplat și treptat vor învăța că nu sunt judecați. Și atunci întotdeauna spun părinților și le recomand să se gândească că atunci când spun că nu-i ascultă copiii când le dau sfaturi legate de utilizarea excesivă a internetului sau de faptul că petrec prea mult timp online, întotdeauna să se uite la relația cu ei și să se gândească la faptul că atunci când au o relație de încredere, o relație de comunicare, întotdeauna copiii vor percepe sfaturile și discuțiile într-o manieră constructivă.

Copiii trebuie să simtă că nu îi judecăm. Primul lucru pe care mi-l spun copiii cu care fac terapie, când îi întreb „de ce nu îi spui mamei sau tatălui?”, este „pentru că o să mă certe”, sau „fiindcă o să-mi facă rău”, „o să mă pedepsească”, „o să-mi facă morală” sau „fiindcă nu o să fie de acord cu mine pentru că nu mă înțeleg”.

Cu cât relația este mai bună și comunicare este mai bună, cu atât mai mult ne vor spune lucruri mai intime sau lucruri pe care nu ni le-ar dezvălui în alte situații în care comunicarea nu ar fi una pozitivă.

O prima recomandare ar fi legată de comunicare și comunicarea se bazează pe încredere, pe o lipsă a judecării sau a discuțiilor legate de vină și pe centrarea specifică legată de soluții. „Uite ce s-a întâmplat, cum ar fi să facem altfel”, ca și cum am avea această discuție cu o persoană căreia dorim să-i explicăm anumite consecințe și nu ca un judecător sau nu ca o persoană care judecă ceea ce s-a întâmplat. Deci asta ar fi primul lucru.

Al doilea lucru pe care îl spun părinților ar fi să se uite la ceea ce fac ei. Noi, ca părinți, suntem modele pentru copiii noștri și gândiți-vă că ei se uită la modul în care noi utilizăm internetul, se uită la modul în care ne uităm la sfaturi despre ce analize să facem, sau ce medicamente să luăm sau, de exemplu, cum găsim în online anumite sfaturi pentru problemele pe care le avem și atunci copiii văd asta și se întreabă firesc „de ce nu pot să fac și eu lucrul ăsta?”, de ce nu poate să întrebe pe rețelele de socializare ce să facă. Deci să nu uităm că suntem modele și ceea ce facem și spunem influențează clar pe cei din jurul nostru și pe copii cu atât mai mult.

Al treilea lucru pentru implicarea părinților se referă la faptul că această implicare e diferită în funcție de vârsta copilului. Dacă ne referim la cei mici, este mai degrabă recomandat să le oferim prescripții. Exact cum am spus înainte „uite, nu este bine să faci acest lucru, deoarece aceasta este consecință”. Prescripțiile sunt de fapt anumite lucruri pe care noi le știm, ca adulți, și pe care încercăm pur și simplu să le prezentăm copiilor fără a le da prea multe explicații. De ce? Pentru că ei uneori nu le înțeleg. Cu cât un lucru e mai complicat, cu atât ei nu-l înțeleg. Și atunci e simplu de spus „nu deschizi ușa la străini”, „nu oferi informații online celor de pe internet”. Sau „nu oferim informații legate de cardul bancar străinilor”, la fel nici în online nu facem acest lucru.

Cu adolescenții încercăm să discutăm cu ei, sigur în măsura în care părinții au o serie de cunoștințe. Dacă nu au aceste cunoștințe, să găsim modalități prin care să-i educăm în cadrul diferitelor programe cum sunt cele oferite de școală sau să le recomandăm surse de unde ar putea să învețe. Uneori nici părinții nu au acele informații necesare, dar să spunem că, pentru acest lucru – „hai să vedem împreună unde am putea să găsim informații despre cum ai putea să îți protejezi identitate online”, ”ce fel de conținuturi să pui sau cum să reacționezi în anumite situații?”.

Al patrulea lucru se referă la faptul că discuția legată de utilizarea internetului trebuie să se facă într-un mod realist. Nu e recomandat că atitudinea să fie doar una negativă. Așa cum nu suntem suspicioși când ne întâlnim în viața reală cu persoane cunoscute, sau cum discutăm cu persoane pe care le abia le cunoaștem, este oarecum inoportun să le spunem copiilor că în orice persoană cu care intră în contact prima dată să nu aibă încredere, sau „întâi hai să vedem ce rău ar putea să-ți facă”. Și atunci a discuta într-un mod realist, lucrul acesta înseamnă că putem să folosim internetul pentru Educație, putem să folosim internetul când ne facem lecțiile și utilizăm siteuri sau surse care sunt recomandate de către profesori, așa cum a fost prezentat înainte, să-i învățam modalități prin care să verifice veridicitatea unei informații. În acest fel internetul poate să ne ajute, dar utilizat ineficient poate să ne facă rău.

Un alt lucru important, care cred că poate fi discutat de către părinți în diferite situații, se referă la ceea ce înseamnă riscuri. Cred că e important, ca părinți, să le spunem lucrurile pe care niciodată nu ar trebui să le facă online. De exemplu: să trimită poze în situații în care i-ar putea pune în ipostaze rușinoase, sau să trimită date personale, să spună cu cine sunt acasă, să dea informații extrem de personale sau să facă lucruri pe care alții îi împing să le facă tocmai pentru a adera la un grup. 

Sunt situații în care cineva îți spune „uite, până mâine trebuie să faci lucrul ăsta sau nu mai ești prietenul meu”. Sunt situații în care prietenii sau colegii încerca să șantajeze și atunci aceste situații de risc trebuie discutate în așa fel încât ei să știe că acestea nu sunt secrete, sau nu sunt lucruri pe care trebuie să le țină doar pentru ei, să le spunem că riscul este mai mare dacă continua să facă lucrurile respective, în loc să-și asume o greșeală care se poate corecta.

A încerca să-i ascultăm pe copii atunci când sunt îngrijorați față de anumite informații pe care ei le aud sau le citesc online. Exact cum ați spus când ați dat exemplul Danielei, (n.red care auzise că se împart pastile de iod și că urmează un război nuclear), în momentul în care tu, ca și adolescent, ai auzit că se distribuie pastile sau că va fi un atac nuclear, iar tu ca părinte îi spui „lasă, sunt prosti, de unde ai auzit și lucrul acesta?”, din start copilul percepe faptul că ceea ce simte el sau ceea ce crede, sau îngrijorarea pe care o exprimă nu este ascultată. Și atunci aici e foarte important, totdeauna le spun părinților, că regula trebuie să fie următoarea: observă tot, dar nu reacționa exagerat la orice. Și atunci, în măsura în care auzim sau vedem că dorește să discute sau cțnd stăm la masă sau la o plimbare, într-un context în care suntem cu ei, atunci când ne dezvăluie anumite îngrijorări important e să nu le minimizăm. Pentru că acea îngrijorare poate să aibă în spate întrebări sau chiar sunt copii care, de exemplu, au manifestări somatice – nu dorm noaptea sau au modificări legate de apetitul alimentar. (…) Asta pentru că nu au resurse, tu ca adolescent nu ai trăit aceste lucruri și un eventual atac nuclear îl percepi ca pe un sfârșit al vieții, deci totul e normal aici și părintele trebuie să încerce să le flexibilizeze în modul de gândire, să le spună „uite, de exemplu, de ce nu s-au distribuit tabletele, în ce măsură există o soluție la un posibil incident nuclear” și să vadă că discuți sau încerci să oferi soluții. Sigur, dacă nu ai soluție tu, ca părinte, întotdeauna soluția este „hai să întrebăm specialiștii”, „hai să vedem ce am putea să facem”, la fel cum zici „hai să vedem cum ai putea, de exemplu, să-ți protejezi contul dacă cineva ți-a spart parola”.

Profesor Univ. Dr. Anca Dobrean este psiholog specialist în psihologie clinică şi psihoterapeut (în terapie raţional-emotivă şi comportamentală şi terapie comportamentală), atestat de Colegiul Psihologilor din România. Expertiza profesională include servicii de specialitate în domeniul psihodiagosticului şi al intervenţiei psihologice în tulburările copilului şi adolescentului mai ales în problematica tulburărilor de externalizare (deficit de atenţie şi hiperactivitate, tulburare de conduita, tulburarile opozante), respectiv în tulburările de învătare. De asemenea domeniile expertiză includ şi evaluarea clinică şi intervenţia la vârste timpurii.

Intervenția integrală, aici:

În cadrul evenimentului au fost prezentate mai multe date despre consumul de internet al copiilor, iar Bogdan Oprea, cadru didactic la Universitatea București, a prezentat un model în trei pași cum ne ferim să cădem în capcana de pe internet pentru profesori, părinți și adolescenți.

28,83 de miliarde de conturi false au fost șterse în perioada octombrie 2017-decembrie 2021. În contextul în care populația planetei este de 7-8 miliarde de oameni, acest lucru este îngrijorător, spune Bogdan Oprea. El atrage atenția că:

  • 40,8 % din traficul pe internet nu a fost generat de oameni, ci de boți, potrivit 2021 Bad Bot Report 2021.
  • Pentru suma de 379 de dolari se pot cumpăra 5.000 de semnături pentru o petiție online.
  • Date din ianuarie 2022, arată că românii petrec zilnic pe internet 7 ore și 9 minute și pe rețele de socializare, 2 ore și 19 minute, potrivit Datareportal.com.

Organizația Salvați Copiii și NEPI RockCastle lansează o serie de activități interactive gratuite, pentru părinți și copii, prin conferința „Cum le vorbim copiilor despre Fake News?”, care a fost transmisă LIVE pe paginile de Facebook „Salvați Copiii România” și Ora de Net.

Evenimentul s-a adresat profesioniștilor în educație, asistență socială și protecția copiilor, părinților care vor să învețe cum să recunoască situațiile periculoase și să comunice cu copiii lor despre riscuri și prevenție.

Studiul Salvați Copiii din februarie 2022 arată că 84% dintre copii și adolescenți utilizează Internetul pentru a urmări conținut postat de alți utilizatori, 70% dintre ei îl folosesc pentru a se juca, 67% pentru a folosi rețelele sociale, în timp ce 46 % accesează internetul pentru a se informa despre situații și fenomene de actualitate.

Paginile web găsite folosind Google si paginile de știri sunt principalele surse de informare a copiilor, urmate de discuțiile cu prietenii sau rețelele sociale. Aproape 50 % dintre copii afirmă că informația este adevărată când corespunde cu ce știu deja. Această situație este mai întâlnită în rândul adolescenților și a copiilor din mediul urban.

Foto: © Katie Nesling | Dreamstime.com /  Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Partenerul ideal pentru o învățare eficientă. Elevii și profesorii pot să desfășoare o activitate de învățământ din ce în ce mai eficientă prin utilizarea soluțiilor tehnologice moderne (P)

Dell este lider pe piața educației și deservește peste 400.000 de școli și 14.000 de colegii și universități din întreaga lume, oferind soluții complete pentru studenți, profesori și cercetători. Crearea…
Vezi articolul

Proiect susținut de platforma educațională Adservio

Am înlocuit condica de prezență, la ședințele cu părinții crește participarea și e o implicare mai bună în comunitate, elevii au acces imediat la biblioteca virtuală din aplicație, indiferent de scenariul în care suntem: online, fizic sau hibrid – profesoara de română Ramona Șerban, despre digitalizarea educației și debirocratizare

Cu ajutorul tehnologiei digitale, clasele pot fi echipate făcând astfel posibilă educarea copiilor, a tinerilor care vor deveni apoi adulți informați, independenți și cu propria lor viziune. Prin platforma educațională…
Vezi articolul