VIDEO România nu a recunoscut nici astăzi doctoratul cercetătoarei Anca Vasiliu, premiată a Academiei Franceze pentru Filosofie: Mi se pare grav. Există și astăzi disfuncționalități de racord între convențiile universitare

„Doctoratul meu de la Universitatea Paris-Nanterre și abilitarea de la Sorbona nu sunt recunoscute în România”, spune filosoafa Anca Vasiliu, laureată a Marelui Premiu de Filozofie al Academiei Franceze în 2022. Cercetătoarea, care este director de studii la Centrul de Cercetare Léon-Robin pentru gândirea antică al Universității Sorbona, a vorbit în emisiunea Garantat 100%, difuzată la TVR, despre dificultățile administrative care au împiedicat recunoașterea studiilor sale și despre contrastul dintre valorile academice autentice și sistemul românesc, marcat de plagiat și birocrație.

„Doctoratul de la Paris-Nanterre și apoi de la Sorbona, abilitarea, nu [sunt recunoscute], dar am devenit doctor honoris causa în România, la Cluj. Și deci am un doctorat în România. E foarte bine”, a declarat Anca Vasiliu.

Filosoafa a explicat că și-a depus dosarul de recunoaștere în 1997, dar nici până astăzi nu a primit un răspuns: „Era 1997. N-au răspuns. Poate că s-a pierdut și n-am aflat eu că s-a pierdut, dar în acei ani România nu era încă membră a Uniunii Europene. Nu existau aceste codirecții universitare transeuropene”.

În prezent, spune cercetătoarea, situația este chiar mai gravă, deși România este parte a Uniunii Europene: „Mi se pare mai grav atunci când o diplomă de doctorat făcută într-o codirecție între Universitatea din București și Universitatea Sorbona, în zilele noastre, în acești ani în care România este integrată în plin în Uniunea Europeană, întâmpină greutăți și nu este în cele din urmă recunoscută decât ca diplomă franțuzească”.

Despre contextul academic actual, Anca Vasiliu a afirmat: „Ceea ce este însă foarte grav este într-adevăr ceea ce ați spus acum: faptul că se dau diplome care provin dintr-o muncă de plagiat, dacă se poate numi o muncă – dar e o muncă să plagiezi. Și acest lucru este evident insurmontabil, adică aceste lucruri trebuie să dispară complet”.

Redăm integral dialogul din emisiune:

„Cătălin Ștefănescu: Salutare! Bine v-am regăsit la Garantat 100%. Invitata noastră din seara asta este director de cercetare la Centrul de Cercetare Léon Robin despre gândirea antică la Universitatea Sorbona. A publicat numeroase studii tematice monografice consacrate filozofiei antice, clasice și târzii. În 2022 a fost distinsă cu Marele Premiu de Filozofie al Academiei Franceze pentru întreaga sa operă.

E o împlinire absolut excepțională a unei personalități care vine din cultura română și e mult de vorbit despre subiectul ăsta. Domnia sa se află în România cu ocazia lansării volumului Imagini ale sinelui în antichitatea târzie, apărut la Editura Spandugino. (…) Îi spun bun venit la Garantat 100% doamnei Anca Vasiliu. Bună seara. Mulțumesc frumos că ați venit la noi.

Anca Vasiliu: Bună seara. Mulțumesc pentru invitație.

Cătălin Ștefănescu: Am avut bucuria, marea bucurie să vă cunosc la Timișoara, în vara lui 2023. Până la întâlnirea noastră din 2023 era ușor, foarte ușor să afli, dar într-un mod nefericit, cine este Anca Vasiliu. Pentru că dacă dădeai o căutare în limba română despre Anca Vasiliu, căutarea se epuiza repede. E, acum, când dai o căutare după Anca Vasiliu, ai ce să citești și sunt foarte fericit că se întâmplă lucrul ăsta. Într-un fel, spațiul public din România v-a descoperit și e un lucru despre care eu mă bucur. Știu că pentru dumneavoastră nu contează atât de mult, dar e important pentru noi și insist să întreb ceva. Știu că nu vă place să vorbiți despre subiectul ăsta, dar în momentul ăsta doctoratul dumneavoastră e recunoscut în România?

Anca Vasiliu: Doctoratul de la Paris-Nanterre și apoi de la Sorbona – abilitarea, nu, dar am devenit doctor honoris causa în România, la Cluj. Și deci am un doctorat în România. E foarte bine.

Cătălin Ștefănescu: Aș vrea să le amintesc celor care ne urmăresc faptul că o personalitate care câștigă premiul Academiei Franceze pentru filozofie pentru întreaga operă, o personalitate care vine din România, care a studiat în România și care s-a manifestat consistent în România, nu are un doctorat recunoscut în această țară. Ați depus într-un an dosarul și s-a pierdut.

Anca Vasiliu: Da.

Cătălin Ștefănescu: L-ați depus în anul următor și s-a pierdut.

Anca Vasiliu: Nu s-a pierdut. N-au decis încă.

Cătălin Ștefănescu: Sunt vreo 28 de ani, cred că de atunci.

Anca Vasiliu: Era 1997. N-au răspuns. Poate că s-a pierdut și n-am aflat eu că s-a pierdut, dar în acei ani România nu era încă membră a Uniunii Europene. Nu existau aceste codirecții universitare transeuropene. Lucrurile eu le-am luat ca fiind o reacție cumva firească, să nu fie recunoscută imediat o diplomă franceză sau europeană, deși avusesem bursa guvernului francez în România, deci obținută în România prin concurs. Mi se pare mai grav atunci când o diplomă de doctorat făcută într-o codirecție între Universitatea din București și Universitatea Sorbona, în zilele noastre, în acești ani în care România este integrată în plin în Uniunea Europeană, întâmpină greutăți și nu este în cele din urmă recunoscută decât ca diplomă franțuzească, deși convenția fusese semnată și nu este recunoscută în final. Deci există încă și astăzi disfuncționalități de acord, de racord între convențiile universitare, ceea ce mi se pare mult mai puțin normal decât faptul că mie nu mi s-a recunoscut în anii ’90 diploma de doctorat. Nu, nu a fost… Am trecut peste acest examen de conștiință.

Cătălin Ștefănescu: Iertați-mă, trebuie să insist. E o problemă a culturii române, a spațiului ăstuia public. Câți câștigători ai premiului Academiei Franceze pentru filozofie se găsesc în spațiul românesc? Mai mult decât atât, câte femei au câștigat premiul ăsta în istoria Academiei Franceze? Cum să nu vorbești despre așa ceva aici? Și cum e posibil ca, la atâția ani, o personalitate a culturii care nu mai e doar o personalitate a culturii române, o personalitate a culturii europene, în sensul profund al termenului, să nu aibă un doctorat recunoscut într-o țară în care plagiatul e o instituție?

Anca Vasiliu: Da, acest aspect este foarte grav. Nerecunoașterea e de o natură pozitivă. Îmi spun, găsesc întotdeauna o scuză. Există o problemă administrativă care a împiedicat un proces care mi se pare normal. Ceea ce este însă foarte grav este într-adevăr ceea ce ați spus acum: faptul că se dau diplome care provin dintr-o muncă de plagiat, dacă se poate numi o muncă – dar e o muncă să plagiezi. Și acest lucru este evident insurmontabil, adică aceste lucruri trebuie să dispară complet.

Cătălin Ștefănescu: Eu sper din tot sufletul că se găsesc oameni care încă mai sunt cu mințile acasă și cu bunul simț acasă, în așa fel încât să corecteze degrabă lucrul ăsta. Adică e o problemă de rușine profundă și de culpă profundă a spațiului cultural, a spațiului academic din țara asta. E năucitor. Adică nu știu cum putem vorbi despre așa ceva. Rușinea ar trebui să ne cuprindă pe toți. Grav”.

Citește și:

Anca Vasiliu, cercetătoare premiată de Academia Franceză pentru Filosofie în 2022: A face doctorat în Franța este un lux / În momentul în care îl începi, știi că ai în fața ta cel puțin 10 ani de muncă / Dacă plagiezi, ești exclus și nu te mai poți prezenta niciodată cu o lucrare