Universitățile tehnice trebuie să își conștientizeze responsabilitatea socială și să îi echipeze pe studenți cu cunoștințe solide nu doar tehnice, ci și umaniste. Îndemnul vine de la profesorul Attila Simo, prodecan al Facultății de Inginerie Electrică și Energetică de la Universitatea Politehnica din Timișoara.
„Trebuie un pic să depășim limitele. Dacă tot discutăm despre multidisciplinaritate în interiorul departamentelor, facultăților, trebuie să extrapolăm acest lucru și să mergem și către umbrela mai mare, și anume universitatea. Pe lângă procesele tehnologice, economice, studenții noștri trebuie să contribuie și la cele socio-culturale, atât în societatea românească, cât și în cadrul mai larg, să zicem, în comunități internaționale“, a declarat Attila Simo vineri, 26 aprilie 2024, în cadrul dezbaterii „Viitorul universităților tehnice“ organizată la Cluj-Napoca alături de profesorii Mircea Miclea și Dan Micu.
Attila Simo, cele mai importante declarații în cadrul dezbaterii „Viitorul universităților tehnice“:
„Care sunt forțele care în momentul de față modelează toată educația superioară:
- transformările economice și sociale din era globalizării
- migrația populației, care atât în context național, dacă ne gândim la migrația între regiuni, cât și în contextul european și global, generează probleme demografice.
- avansurile tehnologice
- transformarea digitală
Prrivind aceste influențe, vă dați seama că rolul universității este crucial. De ce? Universitățile trebuie să devină un nucleu de dezvoltare atât pentru potențialul individual, cât și pe pentru potențialul național, respectiv internațional. Adică pe lângă faptul că noi creștem specialiști de excepție în diverse domenii, noi trebuie să asumăm în viitor și în prezent să creăm, înainte de toate, niște cetățeni responsabili. Asta trebuie să fie, pe lângă ce facem noi acum, un scop foarte important.
Universitatea prezentului, dar mai ales universitatea viitorului trebuie să creeze două tipuri de medii:
- un mediu de cooperare
- și un mediu de încredere.
De ce spun asta? E nevoie să încurajăm cadrele didactice și studenții să-și exprime potențialul. Dar pentru asta avem nevoie de un mediu de cooperare, de încredere, stabil și de un cadru propice pentru excelență în educație și pentru excelență în cercetare. Unde vreau să ajung? Universitatea nu mai poate fi doar un loc unde pregătim specialiști de talie națională sau de talie internațională. Ea trebuie să-și asume să creeze o punte între educație, cercetare științifică, inovare și poate unul dintre cele mai importante puncte: responsabilitate socială. Adică, desigur, rămânem un pol important în pregătirea specialiștilor de talie internațională în diverse domenii relevante pentru industrie. Noi îi echipăm pe studenții noștri cu cunoștințe tehnice și științifice, dar pe lângă acest lucru trebuie să îi echipăm și cu cunoștințe culturale, umaniste. Trebuie un pic să depășim limitele. Dacă tot discutăm despre multidisciplinaritate în interiorul departamentelor, facultăților, trebuie să extrapolăm acest lucru și să mergem și către umbrela mai mare, și anume universitatea. Pe lângă procesele tehnologice, economice, studenții noștri trebuie să contribuie și la cele socio-culturale, atât în societatea românească, cât și în cadrul mai larg, să zicem, în comunități internaționale.
În ultima vreme, și din cauza pandemiei de COVID, simțim toți această accelerare a transformării digitale care cu siguranță ne oferă o grămadă de oportunități. Ce trebuie să asumăm noi, ca universitate, este că această accelerare a transformării digitale are repercusiuni. Nu are repercusiuni doar asupra tehnologiilor, ci mai degrabă asupra modului în care oamenii percep și se adaptează la aceste schimbări. De aici vine conștientizarea faptului că orice investiție în tehnologie trebuie să fie însoțită de o schimbare a mentalității și rolul nostru de a oferi o pregătire adecvată. Dar aceasta este o schimbare a mentalității, pentru că fără asta nu putem să îmbrățișăm noi viitorul. Atunci, de aici plecând, eu cred că avem patru piloni importanți pe care putem să ne bazăm excelența în educație: trebuie să punem un mai mare accent pe dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice, acele cursuri de lider și acele cursuri de cultură organizațională, adică trebuie creată o cultură organizațională și în aceste instituții, fiindcă totuși vorbim despre unul din cele mai inerte sisteme, unde schimbarea vine extrem de greu.
Este extrem de importantă colaborarea strânsă cu partenerii noștri din industrie și în cadrul Alianței Române a Universităților de Știință și Tehnologie (ARUST) există un framework deja foarte bine gândit la nivelul acestor universități, acele comitete-director prin care ARUST duce la aceeași masă cele mai importante universități tehnice care generează o valoare adăugată în societatea noastră. Dar în spatele lor stă acest comitet-director, adică stă cel mai important jucător din industrie. Avem Porsche, Bosch care aduc la aceeași masă Universitate Politehnică Timișoara și Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca sau dacă ne gândim la Continental îi aduce în același cerc de discuție pe cei de la Timișoara, pe cei de la Politehnica din București și Universitatea Tehnică din Iași. Deci există un cadru, acest cadru trebuie dezvoltat mai departe, trebuie și aici accelerată povestea astfel încât să existe o apropiere între toți acești jucători. […]
Ultimele paliere pe care mi le-am notat sunt experiența și oportunitățile practice și diversitatea și incluziunea socială. Trebuie să privim lucrurile într-un context mult mai larg decât cel național. De ce? Pentru că facem parte dintr-o comunitate mai mare, cea europeană. Și atunci, bineînțeles, acest context ne ajută dacă știm să întoarcem în ajutorul nostru inițiativa Comisiei Europene: universitățile europene. Este important să știm că există alte 50 de astfel de alianțe universitare la nivel european, care implică 430 de instituții de învățământ superioare din 35 de țări, iar în România există 17 universități care participă în astfel de alianțe [detalii aici]. La Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN) avem această alianță, European University of Technology, la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București (UNSTPB) avem EELISA, iar la noi la Timișoara avem E2UDRES2 (Engaged and Entrepreneurial European University as Driver for European Smart and Sustainable Regions). De ce este important? După mine, aceste joint degrees în perspectiva viitorului ca universitate sunt extrem de importante. În ce sens? Studentul nostru să fie cu un orizont extraordinar de deschis și nu numai studentul, ci și cadrul didactic și personalul auxiliar. De ce? Fiindcă pot să fac un semestru aici și alte semestre la alte universități. Vă dați seama ce orizont deschide asta din din perspectiva studentului și din perspectiva noastră, ca universitate? Eu acum aș concluziona poate prin a spune că în învățământul superior, care este profund influențat de aceste schimbări sociale, politice, economice care sunt generate atât de nivel local, cât și de fenomenul ăsta de globalizare, cel mai important lucru pe care trebuie să îl afișăm în fața noastră este calitatea. Într-adevăr, aici mă intersectez din nou cu tine, Dan [Dan Micu – N.Red.], pentru că numai prin calitate putem oferi sau putem crea un mediu de cooperare și de încredere propice pentru toți participanții acestui lanț de comunicare. […]
Smart înseamnă o cultură a colaborării între toți participanții acestui sistem. Prin definiție, sistemul este ceva în care toate componentele sunt interconectate. Dacă nu sunt toate interconectate, vorbim de rețea. Noi vrem să fim și să ne comportăm ca un sistem“.
VIDEO Dezbaterea integrală „Viitorul universităților tehnice“:
Attila Simo este Prodecan al Facultății de Inginerie Electrică și Energetică de la Universitatea Politehnica din Timișoara. Predă cursurile Tehnologia informației și programarea calculatoarelor (C/C++, C#), Automate programabile în electroenergetică (Siemens, ABB), Testarea Sistemelor Integrate, Audit Electroenergetic și își desfășoară activitatea de cercetare în cadrul Centrului de Cercetare pentru Analiza și Optimizarea Regimurilor Sistemelor Electroenergetice. Este Membru în Senatul Universității Politehnica Timis și în Comisia IT a UPT. Și-a obținut doctoratul în 2014 cu teza „Planificarea dinamică a extinderii rețelelor de transport al energiei electrice utilizând tehnici de inteligență artificială“. Vezi aici CV-ul integral al profesorului Attila Simo
Citește și:
Mircea Miclea: Cultura pupatului inelului, a oportunismului nu va produce un viitor mai bun în universități. Să trecem la o cultură a curajului / Universitățile tehnice să facă presiune pe SRI, SIE, Ministerul de Externe să faciliteze acordarea de vize studenților din alte părți ale lumii pentru ca să permită internaționalizarea învățământului
Dan Micu, profesor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca: Ca profesor în Statele Unite, am văzut cum universitari extraordinari își țineau cursul astfel încât studenții înțelegeau atât de bine că simțeau că mai au puțin și îi ajung. La noi, ești un profesor fantastic, dar nu înțelege nimeni nimic
Specialiștii din cercetare-dezvoltare, din industrie, să se implice în curriculumul universitar. Din 14 cursuri, să vină să predea 4 cu mine în sală, ca în SUA și Germania – propune profesorul Dan Micu, de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca / Conferință eveniment despre dezvoltarea universităților tehnice
VIDEO Profesorii Mircea Miclea, Dan Micu și Attila Simo au dezbătut „Viitorul universităților tehnice“
Redacția
Economedia.ro
Mihai Peticilă
2 comments
Off, Off, Off – numai platitudini!
De peste 25 de ani, de la domnul Andrei Marga citire, numai “specialisti ” in stiintele educatiei avem! In special dintr-o anumita parte a tarii care ofera corifei vocali!
Nu se spun decat platitudini despre educatie, despre cum se face operationalizarea obiectivelor, cum se proiecteza evaluarile, bla, bla , bla etc.
Domnii care tot isi dau cu parerea nu prea au contact EFECTIV cu studentii de la programele de LICENTA si mai ales cu cei din anii 1 si 2.
Cunostintele ELEMENTARE care sa permita asimilarea de cunostinte tehnice si deprinderile necesare in viitor, SUNT DEFICITARE- DEFICITARE. In ritmul acesta, la bacalaureat la Matematica sau Fizica de exemplu, se vor propune teste de colorat figuri geometrice in cativa ani! (eram ironic bineinteles)
In programele de la liceu s-au eliminat capitole intregi din manualele de Fizica, Matematica, Chimie, etc., Logica interna a disciplinelor a fost fracturata (poate si pentru ca toti s-au trezit acum mari autori de manuale scrise dupa ureche – O PROBLEMA ESENTIALA) .
In facultati ajung absolventi de liceu care intra in depresie cand aud de disciplinele care pot pune baze solide pentru domeniile ingineriei. Toti viseaza roboti , automatica , telecomunicatii – LA NIVEL MONDIAL SI CONTEMPORAN dar din liceu vin cu un bagaj PRECAR.
Colac peste pupaza, se trag semnale de alarma – prea multe cunostinte tehnice fara cele umaniste, este UN CAZ DE PERICOL!!!
Ceva absolut hilar.
Foarte bine punctat. Discursul domnului prodecan poate lăsa impresia că studenții ies din facultăți cu un set de cunoștințe solide.
Realitatea e că mulți dintre ei nu au cunoștințe de bază și capacitatea de muncă ce se exersează în mod normal în preuniversitar. Unii nici măcar nu pot forma idei coerente și nu le pot redacta pe o foaie de examen.