Cum funcționează o „sală de detenție” în școlile din SUA și ce ar trebui să știe profesorii, directorii, inspectorii și reprezentații Ministerului Educației înainte de a lua decizii pe această temă – Cercetătorul Dacian Dolean

5.819 vizualizări
Photo 29663308 © Photographerlondon | Dreamstime.com
Măsura propusă în proiectul Ministerului Educației privind statutul elevului de a permite profesorului să trimită elevii care au un comportament disruptiv la ore într-o sală în care să desfășoare studiu individual a creat numeroase reacții contradictorii: Unii susțin ideea, alții o consideră nepotrivită. Având în vedere că multă lume implicată în educația elevilor din România a văzut cum funcționează o asemenea sală doar în filme, am să fac câteva precizări legate de utilitatea ei și de experiența personală pe care am avut-o în poziția de consilier școlar în România și de profesor la un liceu din SUA.  

Responsibilitatea principală a gestionării comportamentului elevilor este a profesorului de la clasă. Cu toate acestea, unii profesori sunt depășiți de situație. Acest lucru se întâmplă din două motive principale: Fie elevii au un comportament imposibil de gestionat de către profesorul de la clasă, fie profesorul nu are un management bun al clasei. Indiferent de motiv, profesorul uneori este pus în situația să apeleze la ajutor. 

Primul pas pe care profesorul ar trebui să îi ia în considerare ar fi să contacteze părinții sau persoanele cu care locuiește elevul. Deci NU să îl trimită pe elev automat într-o sală de detenție. De cele mai multe ori comportamentul indezirabil al elevului nu apare din senin la intensitate mare, ci progresiv. Aceste semnale trebuie citite de profesor din timp și măsurile luate trebuie să fie proporționale. Astfel, o primă măsură pe care o ia profesorul este să încerce să implice familia, deoarece de cele mai multe ori comportamentul indezirabil al elevului este legat de situații care pot fi gestionate de părinți (ex. un părinte nu știe că banii pe care îi dă copilului sunt cheltuiți pe băuturi energizante, iar o discuție în acest sens poate ameliora situația). 

Dacă contactarea părinților nu are efect, iar comportamentul disruptiv al elevului se agravează, profesorul ar trebui să ia în considerare să apeleze la consilierul școlar (dacă există în unitatea respectivă). Nu știu cât de eficienți sunt alți consilieri școlari în gestionarea acestor situații, însă când am lucrat pe postul de consilier școlar în România am avut numeroase situații în care am reușit să dezamorsez situații de la clasă, după ce am discutat atât cu elevii, cât și cu profesorii. E important de precizat că am întâlnit situații în care nu doar elevul este responsabil pentru situația creată, dar există și comportamente sau reacții ale profesorilor care declanșează comportamentul indezirabil al elevilor (ex. tratează elevii cu lipsă de respect).

Dacă situația nu poate fi gestionată de consilier (sau dacă nu există consilier școlar în unitatea școlară respectivă), atunci situația trebuie gestionată de către o persoană de la conducerea școlii. În SUA, aproape întotdeauna situația este gestionată de directorii adjuncți. În funcție de gravitatea situației, aceștia decid care este cea mai potrivită consecință pentru diminuarea intensității și frecvenței comportamentului indezirabil al elevilor. Ei decid pentru că ei au pregătire specializată pentru gestionarea comportamentului (adică fac cursuri relevante în acest sens, de modificări comportamentale). 

În funcție de gravitatea situației, directorii pot lua o serie de măsuri, iar una dintre ele poate fi trimiterea elevului într-o sală de studiu individual (sau „sală de detenție”, așa cum este numită informal), pentru o perioadă variată de timp (de la 1-2 ore până la o zi). Atunci când se întâmplă acest lucru, profesorul de la clasă are responsabilitatea de a oferi elevilor materiale de studiu individual (ex. citești de la pagina 74 la 75 și răspunzi la întrebările 1-9). În experiența mea, această măsură a fost utilă uneori deoarece a permis dezamorsarea unor situații cu mare încărcătură emoțională, care au afectat negativ nu doar elevul implicat și profesorul, însă și pe ceilalți elevi din clasă. Însă e important de înțeles că o asemenea măsură este unul dintre ultimii pași dintr-un șir lung de măsuri pe care directorul le poate lua. Cu alte cuvinte, NU profesorii trimit elevii în această sală, ci conducerea școlii. De ce? 

Hai să ne imaginăm că avem un profesor care nu știe cum să gestioneze comportamentul elevilor la clasă. Într-un timp foarte scurt, jumătate din clasă este trimisă în sala de detenție! Și ce ne facem în cazul în care 10 profesori decid acest lucru simultan? Cine asigură logistica necesară? Sau cum justificăm faptul că 10 elevi din clasa a 8-a B au ajuns în sala de detenție în urma comportamentului lor la ora de matematică, în timp ce profesoara de română care a predat cu o oră înainte a zis că nu a întâmpinat nici o problemă comportamentală? În acest caz putem spune cu inima împăcată că elevii reprezintă principala cauză? Sau profesorul de matematică a avut o zi proastă?

Încă ceva: Trimiterea elevilor într-o sală de studiu individual de cele mai multe ori nu rezolvă problema care a create situația, ci reprezintă doar o soluție de avarie, cu efecte pozitive pe termen scurt (dar ale căror efecte scad o dată cu creșterea frecvenței implementării acesteia). Este absolut esențial să se identifice cauzele care au dus la apariția acelei probleme și soluții sustenabile, pe termen lung. 

Un alt aspect important: Ministerul Educației nu are cum să cunoască în ce măsură spațiul din fiecare școală permite crearea unei asemenea săli de clasă, și nici resursele umane disponibile în fiecare școală pentru supravegherea elevilor. Aceste aspecte țin de managementul școlii. Ministerul Educației poate cel mult da posibilitatea școlilor să creeze asemenea săli, dacă situația o cere și dacă există spațiu și resurse umane. 

Legat de resurse umane: În SUA exista o persoană angajată (cadru didactic auxiliar, de obicei șofer de autobuz scolar) care se ocupă de supravegheerea elevilor (dar care nu avea responsabilitatea să ajute elevii la rezolvarea exercițiilor). În România bănuiesc că se va apela din nou la profesori să facă acest lucru (ex. D-na Popescu, care este o profesoară foarte bună, are fereastră în orar între 10 și 12, deci o desemnăm pe dânsa responsabilă pentru supravegherea elevilor). În opinia mea, profesorii care susțin o asemenea măsură ar trebui să se gândească de două ori dacă este într-adevăr benefică pentru ei, deoarece se poate ajunge la situații în care un coleg de-al lor (care nu știe cum să gestioneze clasa foarte bine) le va trimite „cadou” mai mulți elevi care i-au deranjat ora. Astfel, în fereastra de la 10 la 12, în loc să corecteze lucrările elevilor săi (sau să aibă un moment de liniște în care să își verifice contul de Facebook), d-na Popescu va trebui să țină sub control o grupă de 10 elevi cu comportament inadecvat. Consecința? D-na Popescu va fi nerăbdătoare să vină ora 12:00 ca să se „odihnească” predând clasei sale de elevi (pentru că e mai puțin obositor să ții o oră atunci când știi ce ai de predat) și probabil nu va avea cele mai prietenești priviri atunci când se va întâlni cu colega ei care i-a trimis elevii în „detenție”. Iar direcțiunea școlii va avea de gestionat două probleme: Elevi indisciplinați și animozități între profesori. 

Deci proiectul propus de Ministerul Educației trebuie să elimine precizarea prin care „cadrul didactic poate decide” ca elevii care au manifestat comportamente neadecvate la oră să își desfășoare activitatea într-o sală de clasă din unitatea de învățământ stabilită cu scopul studiului individual. În schimb, proiectul poate să ofere directorilor libertatea de a decide spațiul în care se desfășoară activitățile elevilor cu comportament adecvat în incinta școlară pe care o gestionează (inclusiv crearea unei asemenea săli de studiu individual, dacă există spațiu și resurse umane disponibile). Iar în cazuri în care există școli care au numeroase cazuri de elevi care au comportament inadecvat (și se stabilește că acest lucru nu este cauzat de managementul școlar defectuos al direcțiunii sau al profesorilor de la clasă), Ministerul Educației ar putea oferi posibilitatea înființării de posturi didactice auxiliare care să se ocupe exclusiv de gestionarea problemelor comportamentale.

___

Despre autor:
Dacian Dolean / Foto: Arhiva personala

Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.

În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.

Photo 29663308 © Photographerlondon | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.

Citește și:
Sala de detenție, introdusă în școlile din România, pentru elevii care deranjează orele. Cadrele didactice pot decide să le dea „lectură suplimentară” și „completarea de fișe de lucru” – proiect Statutul Elevului 2024 / UPDATE: Ministerul Educației precizează că nu se numește „de detenție” și că sala propusă are de fapt „alt scop”, fără să spună care este acesta

11 comments
  1. Camerele de vederi active rezolvau problemele de acest fel dar Profesorii și autoritățile ar însemna să fie f. corecti.
    Dumnealor nu sunt interesati decât de confortul propriu. Profesorii poartă vina deoarece s ar vedea incapacitatea multora și nici nu ar mai putea chiuli când doresc. Avocatul poporului a acționat în dezinteresul elevilor. Ce au de ascuns? Imensa incapacitate de efectua un act educațional în adevăratul sens al cuvântelor.

  2. Foarte buna analiza dlui Dolean. Daca este introdusa cu cap, sala de detentie va fi benefica, in caz contrar mai mult va dauna. Diavolul se ascunde ca de obicei in detalii. Am impresia ca majoritatea celor care comenteaza citesc doar titlul articolului.

  3. In America subt elevi care au ajuns sa împuște copiii și profesorii din scoli. Oare pentru ca au fost ținuți prea mult în “sala de detentie” ?
    Evident ca aceasta sala nu este o soluție și ea nu corespunde normelor europene pentru învățământ.
    Este făcută doar pentru ca profesorul sa tina cursurile în “liniste” fără a se implica în educarea și a celorlalți elevi “problema”, care devin “needucabili”.
    Problema apare în școlile în care mai toată clasa este “needucabila” iar profesorul vrea sa ia o leafa fără sa se implice prea mult, adică vrea sa predea la doar 2-3 elevi din 30, ceea ce este inadmisibil.
    Eu vad goluri și defecte în pregătirea psihopedagogica a profesorilor, care sunt incapabili sa facă “captarea atentiei” sau lectii interactive, participative, multumindu-se sa mormăie ceva cu nasul în tabla și sa parcurgă curriculum în galop, fără sa-l intereseze dacă copiii au receptat ceva din ce a transmis dumnealui sau habar n-au.

  4. Greșeala mare pentru poporul nostru este că aducem idei și concepte “din afară” cum este și această idee DETENȚIA care nu face altceva decât amintește de perioada dinainte de 89 când singura măsură era detenția și bătaia
    Vă intreb după detenție ce urmează bătaia copilului în școală scosul in fața clasei punerea la colț etc

  5. Pentru a avea elevi disciplinați, încă de la grădiniță trebuie învățați despre regulile din societate și consecințele nerespectării lor. De asemenea, mereu trebuie sa li se explice care este utilitatea informațiilor care li se transmit la școală pentru a putea ajunge treptat sa isi identifice competentele native cu cele asimilate in scoala si a reusi sa se orienteze profesional mai tarziu. Scoala la acest moment nu face acest lucru, iar elevul pluteste intr-o confuzie totala. O alta situație care ar putea sa ajute la atingerea scopului școlii, ar fi ca în clasa întâi daca obiectivul fiecărui elev de a citi, scrie și socoti nu a fost atins sa repete acest nivel, adică clasa întâi pina la atingerea obiectivului. Altfel nu avem ce sa clădim pe o baza care nu există.

  6. In Ro masurile se iau cu hei rup. Se copie la greu dupa altii, dar nu avem sali de clasa in plus si nici nu au personal angajat pt asa ceva. Acum si in laboratoare se tin ore de predare, ceea ce alta data nu era. Iar daca scoala este in doua schimburi tipa parintii de nu se poate. Dar nu apeleaza la o vecina, ruda sa ii ajute. La noi coeziunea sociala este zero.

  7. Iar vorbim vorbe… ce ne facem cu elevii care deranjeaza fiecare ora, nu au caiete si manuale, arunca prin clasa cu obiecte in colegi, țipā, bat elevii mai mici sau colegii, rāspund profesorului… Sunt minori, pot fi trimisi la consilierul scolar doar dupa ce conpleteaza parintele un formular de solicitare. Asta e situația realā. a scolilor bune pline de beizadele ale unora din partide, care stiu ca vine parintele si “rezolva”.

    1. Doamna Lena să vă răspund la întrebare :
      Detenția pe model comunist – american nu este soluția, a călca peste demnitatea copilului după ce de ani de zile vehiculăm sus și jos drepturile demnitatea și protecția copilului fără a avea în vedere și modelele cognitive ale poporului în care trăim noi doar importăm mentalități de afară care nu se pliază pe cea a poporului nostru

        1. Bravo, Tedi! Si acum sa vedem ce am inteles noi de aici: in primul rand, Dolean instileaza subtil ideea ca sursa unui comportament inadecvat la clasa tre’ sa fie lipsa de autoritate a profesorului(Revino, Dolean cu picioarele pe pamant, mergj prin scoli sa vezi ca si o maimuta e mai politicoasa si mai dresata decat ce avem in scoli); apoi, tot subtil, prin metode perfide de negatie, baga sub piele ministerului sa puna pe post de paznic la detentie tot amaratul de profesor care oricum nu mai are pauze, ferestre si viata in general facand pe toate meseriile pamantului. Si acum ce cred eu: detentia este buna, dar nu doar pe perioada orei, ca altfel elevului s-ar putea sa-i placa. Ea trebuie continuata peste program de catre un om specializat pe psihologia copilului si conflicte si managementul clasei de elevi. Sa-l usture pe elev ca sta in scoala peste program si sa dovedeasca la ora ca a invatat din ce i s-a dat sa studieze. Nu sa deseneze floricele la detentie. Insa scolile nu au clase destule. Sunt ore sau consiliere care se desfasoara care pe unde. Cum rezolvam atunci? Eu cred ca se poate porni de la aceasta idee si jongla pe ea cu adaptarile de rigoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Copiii s-au dezobișnuit să vorbească limba pe care o vorbesc în mod normal la școală, în zonele unde limba vorbită în familie este diferită de limba vorbită la școală, spune Ligia Deca, consilier prezidențial, despre carențele școlii online

„Avem carențe în ceea ce privește capacitatea copiilor de a se integra în medii sociale, de a-și exersa abilitățile care țin de interacțiune socială, emoțională și mai este un aspect…
Vezi articolul

Numărul elevilor a atins cel mai mic nivel din ultimul deceniu în anul școlar 2022-2023 / Ruralul a „pierdut” o treime din efectivele de elevi de gimnaziu pe care le avea acum 10 ani / Numărul profesorilor crește de câțiva ani, dar rămâne sub nivelul din 2012-2015 – Raport al Ministerului Educației

România a avut, în anul școlar 2022-2023, cel mai mic număr de elevi din ultimul deceniu, pierzând aproape 9% din totalul efectivelor de elevi față de anul de referință 2014-2015,…
Vezi articolul

Daniel David, sfaturi psihologice în lupta împotriva epidemiei de coronavirius: Unii interpretează COVID-19 catastrofic, cu gândire rigidă, și atunci voi fi furioși, mânioși, depresivi / Mintea noastră atrage fake news-ul ca magnetul fierul

“Omenirea se confruntă astăzi cu o problemă practică majoră, și anume epidemia de coronavirus (COVID-19). Prin modul în care ne raportăm la această problemă practică, putem genera răspunsuri psihologice adaptative/funcționale…
Vezi articolul