Educația românească, sub bisturiul OCDE într-o analiză economică a situației din țară: stagnare la un nivel redus în ultimii ani, nivelul analfabetismului ar putea crește / “România Educată” - doar un “prim pas” pentru nevoile de reformă reală în domeniu

Performanța educației românești a stagnat la un nivel scăzut în ultimii ani și riscă să se deterioreze și mai mult din cauza crizei Covid-19, afirmă Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) într-o amplă analiză pe tema situației economice din România. Raportul a fost dat publicității vineri, în contextul începerii negocierilor de aderare a României la această organizației și în contextul vizitei efectuate de secretarul general al OCDE, Mathias Cormann, în România. Potrivit analizei, întărirea nivelului de educație este esențială, dar greu de realizat în lipsa unei creșteri a nivelului de finanțare în domeniu și de acțiuni care să vizeze probleme foarte diverse – de la digitalizare la învățământul vocațional, reducerea inegalităților și a abandonului școlar.

Nivelul analfabetismului ar putea crește după 2020, în contextul perioadelor în care școlile s-au închis din cauza Covid-19, adâncind diferențele de învățare între elevii din medii avantajate și cei din medii dezavantajate, arată analiza, care amintește că, în 2018, 41% elevii de 15 ani participanți la PISA nu înregistrau un scor minim necesar la citire. Tot în 2018, ca an de referință, jumătate dintre persoanele cu un nivel scăzut de educație erau în pragul sărăciei, pe când doar 1,3% dintre cei cu studii superioare trăiau cu venituri foarte mici – cea mai mare diferență între cele două categorii înregistrată la nivelul UE.

OCDE observă că raportul “România Educată” identifică o serie de provocări la adresa sistemului de educație, dar îl califică drept un “prim pas” într-o reformă a guvernanței sistemului de educație, care să aibă în vedere problemele inechității.

Tot la capitolul educație, elementele-cheie punctate de OCDE sunt:

Accesul la educație este inegal pe teritoriul țării, cu diferențe mari între rural și urban. Diferențe mari sunt și între regiuni: 35% dintre persoanele cu vârste între 30-34 de ani din nord-estul țării au studii cel mult gimnaziale, de procent de trei ori mai mare decât în București.

Statutul socio-economic are un impact foarte mare asupra rezultatelor educaționale ale elevilor, conform PISA 2018.

Efectele statutului socio-economic, reflectate în performanța la citire (PISA 2018) – Raport OCDE privind economia României

Proiectul “România Educată” ar putea fi un prim pas pentru o reformă a guvernării sistemului de educație, pentru a aborda problemele de inechitate.

Închiderea școlilor i-a afectat în mod disproporționat pe copiii din zonele vulnerabile, și, deși au fost luate măsuri, nevoia de sprijin suplimentare trebuie reevaluată periodic.

Mai multe resurse trebuie alocate școlilor din zone dezavantajate

Tot OCDE trece în revistă nivelul scăzut al cheltuielilor pentru educație, care au reprezentat 3,6% din PIB în 2019, comparativ cu media de 4,7% la nivel UE, cheltuiala per elev de școală primară și gimnaziu fiind de mai puțin de o treime din media europeană.

Iar în condițiile în care școlile dezavantajate sunt cel mai puternic lovite de criza Covid, ele nu primesc un sprijin financiar suplimentar, finanțarea de bază fiind făcută fără a lua în considerare vulnerabilitățile socio-economice ale școlilor, scrie în raport.

Iar sistemul de educație trebuie să atragă profesori experimentați și bine pregătiți către zonele dezavantajate, în timp ce participarea profesorilor la programe de învățare pe tot parcursul vieții trebuie susținută, România înregistrând, la acest capitol, un nivel inferior multor țări OCDE.

Corelare intre investițiile în educație și rezultatele la învățare (citire – PISA 2018) – Raport OCDE

Pregătirea pentru piața muncii

Analiza tratează educația și prin prisma pregătirii copiilor și tinerilor pentru piața muncii și a participării părinților la piața muncii, indicând rezultate slabe ale țării, la nivel UE sau în comparație cu țări OCDE.

Astfel, documentul indică, drept parametri semnificativi:

procentul copiilor înscriși în programe de educație timpurie, la nivelul anului 2019, era printre cele mai scăzute în rândul țărilor europene și al altor țări cu economii mari, fiind de peste 2 ori mai mic decât media OCDE.

Nivel foarte scăzut al înscrierii copiilor în educația timpurie – Raport OCDE privind Economia României

Rata șomajului în rândul tinerilor (15-24 de ani) a scăzut de la 24% în 2011 la 17% în 2019, dar rămâne mult peste media OCDE (12%) și a crescut moderat în urma crizei Covid-19.

Reducerea nivelului ridicat al abandonului școlar este o prioritate absolută inclusiv pentru întărirea pieței muncii, iar OCDE apreciază faptul că aceasta este o prioritate-cheie în PNRR. Dar până acum inițiativele guvernului în acest sens au fost limitate și dezechilibrate, sub nivelul nevoilor existente.

OCDE apreciază, în analiza sa, că România ar putea defini Zone de Intervenție Prioritare pentru Educație după modelul Portugaliei și Franței, zone în care să aloce resurse umane și financiare suplimentare, pe termen lung și într-un mod predictibil. Alte soluții care ar putea fi avute în vedere, conform documentului, ar fi angajarea de specialiști care să-i consilieze pe elevii cu risc de abandon școlar, ca în Austria sau Norvegia, sau să stabilească o rețea națională de mediatori pentru tineri, ca în Bulgaria.

Pentru reducerea abandonului în comunitățile de romi e nevoie de măsuri specifice, mai scrie documentul, deoarece diferențele dintre rezultatele educaționale în aceste comunități și celelalte comunități menținându-se ridicate în pofida avansului înregistrat în trecutul recent, din punct de vedere al numărului de romi care finalizează studiile liceale.

O cauză principală a creșterii ratelor de abandon școlar este considerată a fi calitatea slabă a învățământului vocațional, cu o relevanță scăzută, competențele din școlile de profil trebuind să se adapteze rapid nevoilor în schimbare de pe piața muncii, iar metodele de predare să fie aduse la zi.

Iar la nivelul educației generale, analiza insistă pe nevoia de întărire a competențelor digitale în educația inițială, pentru ca toți elevii să aibă o minimă pregătire digitală. Iar școlile au nevoie de întărirea suplimentară a infrastructurii IT&C și a echipamentelor, dar și a pregătirii profesorilor, care continuă să fie insuficiente în pofida investițiilor recente.