Efectul Flynn în România, concluziile celui mai mare studiu cu privire la inteligența românilor. Dragoș Iliescu: Nivelul din 1989 a fost cel mai mare pe care România l-a avut în IQ, după care a urmat o prăbușire. Noi suntem astăzi, educațional, ca după Război

158.458 de vizualizări
Dragos Iliescu / Foto: Facebook
Dragos Iliescu / Foto: Facebook
Performanțele cognitive ale românilor sunt astăzi la nivelul pe care îl aveam după Al Doilea Război Mondial. Concluzia aparține celui mai amplu studiu cu privire la evoluția scorurilor de inteligență din România. Cercetarea – realizată pe 12.000 de români, născuți de-a lungul a 80 de ani – și publicată recent relevă o creștere în medie a performanței IQ, care ne plasează între “ultimele țări europene care continuă să arate Efect Flynn pozitiv”. Dar privit în detaliu, studiul ne indică faptul că “nivelul din ’88-’89 a fost cel mai mare pe care România l-a avut în IQ”, a explicat pentru Edupedu.ro unul dintre autori, psihologul Dragoș Iliescu.
  • Spre comparație, Estonia are un efect pozitiv – deci un scor al inteligenței în creștere față de generațiile trecute -, însă “toate țările nordice arată efect negativ”.
  • În vreme ce statele occidentale s-au oprit din creștere, Japonia are cel mai mare Efect Flynn, cu un avans de 7.7 puncte pe deceniu (față de 3.4 în România și 1.65 în Estonia).
  • În România, “cea mai mare creștere [a nivelului IQ] am avut-o din 1967 până în 1977, o creștere imensă. (…) Prima generație după Revoluție a înregistrat o prăbușire la nivelul la care eram la Al Doilea Război Mondial. Și de atunci avem o recuperare foarte lentă, din 1995 încoace”.
  • Ce este Efectul Flynn (EF)? Un indicator al evoluției scorului de inteligență, care a împrumutat numele cercetătorului neozeelandez care a constatat secolul trecut avansul performanței cognitive în 25 de state, ca urmare a scorurilor obţinute la testele de inteligenţă (IQ)

Studiul despre Efectul Flynn în România – Schimbările generaționale și în timp ale performanței cognitive în România – îi are ca autori pe Dragoș Iliescu – profesor în Departamentul de Psihologie al Universității din București și pe George Gunnesch-Luca – de la School of Business, Economics and Society, Friedrich-Alexander University Erlangen-Nürnberg, Germania.

Expert în psihometrie (măsurare educațională) și colaborator OCDE la o parte dintre testările standardizate, Dragoș Iliescu a explicat într-un interviu pentru Edupedu.ro ce anume are impact asupra IQ-ului și influențează scorurile de inteligență, care au fost marile momente de creștere/scădere a nivelului de inteligență și dacă închiderea școlilor și izolarea impuse de pandemia COVID-19 pot influența scorurile de inteligență. Studiul a fost publicat recent în revista Intelligence și descrie evoluția scorurilor de inteligență în România, din perioada războaielor și până în 2018.

Rep: Cum ați derulat cercetarea și care este semnificația rezultatelor, în contextul scorurilor înregistrate la nivel internațional?
Foto: Vlad Cupsa TEDx Cluj Facebook

Dragoș Iliescu: Datele pe care le-am folosit noi sunt culese din teste aplicate în ultimii 16 ani, pe 12.000 de români. Oamenii testați au fost născuți de-a lungul a 80 de ani. Pe datele acestor ultimi 80 de ani, media creșterii nivelului de IQ în România este de 3.4 puncte pe deceniu. Media internațională e de 3 puncte pe deceniu.

Eu cred că suntem una dintre ultimele țări europene care continuă să arate Efect Flynn pozitiv.

Estonia are un efect pozitiv, dar cam la jumătate față de noi, toate țările nordice arată efect negativ. Există date astfel încât să ne putem compara cu în jur de 25 de alte state din lume. Nu avem de exemplu date pentru China, dar avem pentru Japonia – care are cel mai mare efect, la 7.7 Efect Flynn puncte pe deceniu.

De unde vine creșterea înregistrată de România? Ea vine în special din variabilele socio-culturale. Generațiile diferite trec prin experiențe diferite, trebuie să se adapteze unor conjuncturi diferite și lucrurile prin care trec acele generații dictează creșterea asta.

Noi am descompus cei 80 de ani de-a lungul cărora se întinde studiul în 7 generații:

  • I. Prima generație studiată, Post-Război, cuprinde anii 1928 – 1945; cel mai bătrân om cuprins în acest studiu a fost născut în 1928.
  • II. Apoi avem Generațiile Boomer-ilor, descompuse în 2 generații: Generația ‘early boomers’, care cuprinde românii născuți între anii 1946 și 1954
  • III. Generația ‘late boomers’, a celor născuți între ’55-’67
  • IV. Generația ”decrețeilor”, între ’67-’77
  • V. Perioada târziu comunistă între ’78-’89
  • VI. Generația revoluției 1990-1995
  • VII. Generația democrată: 1995-contemporaneitate

Teoria spune că o generație durează cam 10 ani, iar membrii unei generații sunt confruntați împreună cu diverse presiuni de mediu și dezvoltă din acest motiv răspunsuri similare.

Dacă te uiți la aceste 7 generații, ai scădere, creștere, creștere, creștere, creștere, scădere, creștere. Cea mai mare creștere am avut-o din 1967 până în 1977, o creștere imensă.

GRAFIC Efectul Flynn in Romania – Evolutia nivelului de IQ pe ani / Foto: Revista Intelligence

Guvernele totalitare, prin natura lor, reușesc să recruteze și să mobilizeze resursele mult mai eficient decât guvernele democrate, iar când comuniștii au zis să meargă educația la sat, atunci 4 generații întregi de profesori au mers fost trimiși la țară. Nu au cum să rămână fără repercusiuni astfel de măsuri luate în bloc și am avut un avans imens, pentru că după Al Doilea Război Mondial comuniștii au preluat totuși o țară cu un analfabetism uriaș – și aici mă refer la analfabetism pur, nu analfabetismul funcțional despre care vorbim astăzi. Perioada aceea s-a simțit și avansul imens în IQ-ul României tot de-acolo a venit, pe o pantă ascendentă care a continuat până la Revoluție.

Prima generație după Revoluție a înregistrat o prăbușire la nivelul la care eram la Al Doilea Război Mondial. Și de atunci avem o recuperare foarte lentă, din 1995 încoace.

Efectul Flynn nu vine doar din educație. În primul rând, sunt provocările cognitive aruncate înspre tine de societate. În ’45 care era challenge-ul provocarea cognitivă suportată de românul mediu?

Trivializăm foarte mult lucrul cu tableta, cu laptopul, cu telefonul, dar este o activitate extrem de complexă cognitiv și noi am ajuns să o percepem ca pe nu mare lucru. Dar dacă de la vârstă foarte mică îți formatezi creierul prin utilizarea limbajului în moduri complexe, nu prin țiparea de pe un deal pe altul, prin utilizarea matermaticii, toate lucrurile astea evident că împing înainte capacitatea de abstractizare și în general Efectul Flynn. Acum gândim abstract aproape natural și nu ne dăm seama cât de important e asta de fapt.

Rep: Paradoxal, manualele părinților noștri erau pline de informații abstracte, într-o măsură mult mai mare decât manualele de astăzi, care arată precum cărțile de copii – deși capacitatea de abstractizare este mai mare. De ce?

Dragoș Iliescu: Pentru că pe copii nu îi mai incită școala atât de mult, ei își rafinează mecanismele de abstractizare în altă zonă și atunci școala trebuie să facă ceva să îi atragă. Școala cred că era principala sursă de provocare cognitivă acum 70-80 de ani, acum nu mai este.

Rep: Care este sursa creșterilor scorului de inteligență, în România, în cei 80 de ani studiați?

Dragoș Iliescu: Avansul generațional vine din factori societali care provoacă schimbări cognitive, însă vine și din alte variabile; una din ipoteze vorbește despre nutriție. Aportul nutriției este imens atât din perioada de sarcină a mamei, cât și din perioada copilăriei timpurii. Acum 50 de ani aveam malnutriție masivă în rândul copiilor; cum să se dezvolte creierul, dacă nu primește prin nutriție acele substanțe de care are nevoie? Societatea noastră, cu toate tarele ei, măcar asta a rezolvat în mai mare măsură decât România din alte etape ale ei. O perioadă de secetă astăzi nu mai este echivalentul foametei, cum s-a întâmplat în anii ’50.

Impact masiv îl mai are și emigrația. Brain-drain-ul se simte în scăderile înregistrate de Efectul Flynn [EF]. Imediat după Revoluție au plecat aventurierii. În ultimii 20 de ani au plecat profesioniștii și asta s-a simțit.

Dacă i-aș contabiliza la creșterea de 3.4 puncte și pe tinerii care au plecat, creșterea noastră ar fi probabil mai mare. Cel puțin parțial, scăderea și creșterea foarte timidă pot fi puse și în baza emigrației noii generații. Inclusiv astăzi, toți vor să plece.

Și vedem cât de mult ne costă emigrarea. Brusc, nu mai este o chestiune abstractă, ci foarte concretă în termeni de IQ și economie.

Rep: Ați avut vreo surpriză, în analizarea rezultatelor?

Dragoș Iliescu: Da. Prima dată am analizat trendul care arată 3.4 puncte. Asta te face să crezi că a fost lină creșterea pe deceniu, timp de 80 de ani am crescut… Dar când ne-am uitat la detalii, nu ne-a venit să credem cât de mare a fost căderea după Revoluție.

Nivelul din ’88-’89 a fost cel mai mare pe care România l-a avut în IQ. Nu iau apărarea acelui sistem, dimpotrivă. Dar da, asta ne-a mirat: cât de groaznică a fost căderea.

Am revenit la nivelul de după Al Doilea Război Mondial. Noi suntem astăzi, educațional, ca după Război. Revoluția și toate reformele de după au fost similare unui război.

Dacă te uiți la Finlanda și Estonia, țări cu scoruri foarte mari la PISA, Finlanda raportează EF negativ pe ultimii 5 ani, și Estonia are cel mai mic EF pozitiv din Europa, 1.65 puncte. Vestea este că viitorul nu sună neapărat bine pentru ei. Ei nu aleargă atât de repede ca noi, chiar dacă sunt înaintea noastră.

Rep: Cum se împacă avansul cognitiv înregistrat odată cu adoptarea în masă a noilor tehnologiile, cu avertismentele experților în neuroscience (de tipul, copiii sub 3 ani nu ar trebui expuși la ecrane, iar apoi timpul să fie limitat)?

Dragoș Iliescu: Dacă tu îl lași pe copil 10 ore să facă exerciții mentale în fața unei tablete, acest lucru va avea efecte pozitive asupra unor aspecte, dar va avea și impact negativ asupra altor lucruri. Orice lucru faci în exces va avea și efecte negative. Vrei să contabilizezi toate efectele pozitive, fără însă a exagera? Asta înseamnă echilibru. Altfel ai efecte negative pe integrare emoțională, senzorială, dacă exagerezi. Dar asta e valabil pentru orice, inclusiv pentru nutriție.

Rep: “Copiii ăștia sunt mult mai deștepți decât eram noi!” – este o replică ce apare în aproape toate contextele care alături copii și vârstnici. Este un adevăr științific aici sau este vorba de un miraj, care se aplică și atunci când spunem: copilăria noastră era mai frumoasă?

Dragoș Iliescu: Copiii ăștia nu sunt mai deștepți decât noi, ci decât eram noi când eram copii. IQ-ul mediu al generației care are acum 5 ani este cu 3 puncte mai mare decât al generației care are acum 15 ani. Dar nu este ‘garantată’ creșterea constantă cu aceste 3 puncte pe tot timpul vieții lor. Acești copii când vor avea 15 ani vor fi mai deștepți cu 3 puncte decât copiii de azi 15 ani, dacă ”le dai” școală la fel; dacă sunt expuși la provocări similare. Eu însă cred că se poate să le dăm mai bine, cu foarte mare ușurință.

Rep: Care estimați că va fi efectul pandemiei COVID-19 [cu închiderea școlilor și izolarea impuse] asupra inteligenței înregistrate prin EF?

Dragoș Iliescu: Simplul fapt că stăm 2-3 luni în casă și ne întoarcem la normal din septembrie nu o să creeze un hiatus în evoluția societății. De fapt, asta e una dintre îngrijorările mele. Pentru educație, perioada aceasta este o oportunitate extraordinară de creștere, de evoluție, de învățare că se poate preda și digital. Cel mai greșit lucru ar fi ca, după ce se termină criza, să revenim cu nonșalanță la tot ce era înainte, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat; să uite profesorii că de fapt copiilor le-au plăcut resursele digitale. Fenomenul [de digitalizare a educației] este reversibil, în acest moment. În continuare sunt oameni destui profesori care urăsc că trebuie să predea folosind online-ul.

Dacă din varii motive – ori pentru că în toamnă se va întoarce pandemia, ori că o parte dintre profesorii care nu au încercat niciodată tehologia acum își dau seama că pot preda și astfel – e posibil totuși să persiste trendul de a preda și digital, atunci vom avea un efect. Dar ca să aibă un efect generațional, schimbările trebuie să fie suficient de puternice încât să poată influența o generație întreagă, să se aplice ani, nu doar 2 luni.

Rep: Care este nivelul de inteligență înregistrat de România, în acest moment, față de celelalte state?

Dragoș Iliescu: Noi suntem sub media Europei. Psihologia cross-culturală se ocupă cu comparații ale unor trăsături psihologice între culturi. Studiile acestea [referitoare la care sunt statele cu cele mai mari valori ale IQ-ului – N.red.] sunt foarte criticate și din cauză că, pentru a putea să măsori inteligența unui popor, trebuie să ai un instrument adecvat populației respective. De exemplu, dacă mă duc în Zimbabwe cu un instrument construit în SUA, copiii vor părea tăntălăi, la fel cum dacă fac invers vor părea tăntălăi copiii americani. Pentru că alte lucruri sunt relevante în cele două culturi.

Producția de teste de inteligență e foarte puternic ancorată în zona anglo-saxonă: în America și UK se dezvoltă 99% din aceste teste. Asta pentru că ele sunt scumpe, ai nevoie de expertiză foarte fină, etc. Luăm un celebru test de inteligență din Olanda, unde una dintre întrebări este: cine este regina Olandei? Pentru orice copil din Olanda, este o întrebare foarte simplă, dar adusă în România este o întrebare pe la care nu o să știe nimeni să răspundă. Bun, despre acest efect al instrumentului asta este vorba. Și se observă că cu cât e mai puțin vestică o țară, cu atât pare mai puțin deșteaptă populația. Dar răspunsul meu este că trebuie să ne uităm la instrumentele cu care evaluăm. Deci avem probleme metodologice serioase în aceste studii. Dacă ignorăm aceste probleme, răspunsul meu este: părem să stăm sub media europeană la nivelul mediu al inteligenței.

Rep: Pandemia COVID-19 a prins România în anul cu cea mai mică alocare din PIB pentru educație și cercetare, deși paradoxal toți elevii români care pot deveni cercetători văd în regim de LIVE rezultatele celor mai mari laboratoare de cercetare din lume. Credeți că asta va impulsiona cercetarea din țară sau reprezintă cimentarea impresiei că pentru a realiza ceva în cercetare trebuie obligatoriu să pleci din România?

Dragoș Iliescu: Un blitz de 12 luni nu se va vedea. Dar dacă va continua pandemia, o să fie un șut pentru cercetare. Cercetarea se face pe și pentru bani. Ai nevoie de bani și de o modalitate de selecție pozitivă. Ai acum institute naționale de cercetare conduse de nimeni. Chiar și puținii bani pe care îi ai îi flendurești, iar oamenilor pe care îi aduci din afară nu le dai ocazia să preia conducerea.

Să facem un calcul simplu: dintr-o generație de 250.000 de copii, nu sunt mai mult 1.000 de copii care sa ia scorurile maxime la testele PISA. Din acei 1.000, mai puțin de 50 vor de fapt să facă cercetare. Pe cei 50 trebuie să îi convingi să se și facă cercetători și să le creezi contextul pentru așa ceva. Dar asta este o recoltă mult prea slabă pentru a avea cercetare performantă. Toți foștii mei doctoranzi foarte buni au făcut măcar un 1 an din studiile lor în afara țării. Te întorci apoi în România doar dacă ai oportunități similare, adică oportunități de salarizare și mai ales de creștere similare. Deci îți trebuie ca stat reguli ca să nu mai ai oameni nepricepuți sau slabi care îți dictează în cercetare, – pentru că ai fel de fel de oameni și în institutele de cercetare, și în universități. Și pentru că sunt mai puțin competenți, slab educați se ocupă preponderent de politichie și pentru că sunt în politichie sunt șefi de departamente și împart resursele. Și apoi cercetătorilor extraordinari li se dictează de astfel de oameni și asta nu e o cultură a performanței care să conducă cercetarea spre succescare lucrează sub ăștia.

Rep: Ce metodologie ați folosit, în realizarea studiului?

Dragoș Iliescu: Noi am venit cu un avans metodologic. Am făcut o analiză statistică sofisticată și care a fost recunoscută de reviewer-ii avuți la jurnalul (Intelligence) ca o inovare.

Când te uiți la date, trebuie să disjungi din date 3 tipuri de efecte:
– avem oameni de vârste diferite pe care îi testezi, iar vârsta influențează variabila focală;
– și apoi avem cohortele generaționale;
– în fine, avem data la care au fost testați (pe unii i-am testat în 1996, pe unii în 2005, etc). Deci am testat la momente diferite, oameni de vârste diferite, din cohorte diferite. Aceste trei variabile sunt puternic corelate între ele; efectul se numește este multicoliniaritate și pentru a putea să disjungi efectele acestor 3 variabile ai nevoie de o analiză statistică mai complicată, care extrage erorile. Este o inovație metodologică.

Rep: Cine este autorul inovației metodologice?

Dragoș Iliescu: Studiul a fost făcut cu contribuția egală a autorilor, dar noi doi, autorii, suntem listați alfabetic. Cu George Gunnesch-Luca [coautorul studiului – N.Red.] m-am împrietenit acum 2 ani, la Friedrich-Alexander Universitaty din Nürnberg, Germania, unde am discutat pentru prima dată ideea și am zis că e o provocare interesantă să rezolvăm noi problemele metodologice ale unui astfel de studiu.

Rep: Ce teste ați folosit în studiul care acoperă cei 80 de ani? Cine le-a aplicat prima dată?

Dragoș Iliescu: Testul este unul celebru consacrat internațional (Multidimensional Aptitude Battery, MAB-II), iar testele au fost aplicate de diverse entități. Sunt teste care au fost făcute de TestCentral Romania (editorul testului), de diverse universități și de psihologi, de companii comerciale care pun la dispoziție bazele de date apoi pentru cercetare, către universitate. Asta este o bună-practică și am beneficiat și noi de ea.

Rep: Analiza asupra EF în România ultimilor 80 de ani v-a deschis ideile altor cercetări? Aveți un follow-up?

Dragoș Iliescu: Lucrăm de 2 câteva luni la un studiu cu privire la diferențe generaționale în personalitate, cu exact aceeași metodologie. Să vedem, sunt mai extraverți sau mai instabili emoționali milenialii, etc.? Luăm metodologia asta și o aplicăm și pe alte variabile.

În problema inteligenței, vrem să vedem în ce măsură există diferențe ale variabilelor în funcționarea neurocognitivă. Ți se schimbă felul în care funcționezi din punct de vedere neurocognitiv, în funcție de stimul. Suntem la nivelul la care încercăm să ne dăm seama de unde anume vine un anumit rezultat și care caracteristici neurocognitive fine se modifică mai mult decât altele.

Este un stadiu descriptiv al unei situații. La început dai de un fenomen, apoi poți să fii predictiv și să faci intervenții. Dar noi nu putem să manipulăm niște variabile ca să facem oamenii mai inteligenți.

Challenge-urile educaționale sunt absolut critice, ei vor beneficia [științele educației, ca domeniu – N.Red.] cel mai mult, dacă vom avea rezultate.

Rep: Care este marja de abatere a studiului?

Dragoș Iliescu: Orice studiu are eroare și diverse limitări, evident. Limitările studiului nostru sunt recunoscute cu franchețe, așa cum este buna practică în știință, la finalul articolului. Una din limitările majore este faptul că ne-am bazat pe un eșantion de conveniență – chiar dacă este voluminos, eșantionul nu a fost cules special pentru acest studiu, ci a fost amalgamat din multe date culese în multe alte contexte. Altfel, marjele de eroare ale estimărilor noastre sunt raportate în articol; nu sunt teribil de mari, cred că ne putem baza că aceste rezultate au o acuratețe rezonabilă.

Rep: Care sunt țările pe care cercetările internaționale asupra EF ne arată că ar trebui să ni le definim ca modele?

Dragoș Iliescu: Nu știu dacă putem vorbi de modele aici – de exemplu Japonia raportează efectul Flynn cel mai consistent din toată lumea, de aproape 8 puncte. Însă e greu de înțeles de ce și ce anume e atât de tipic în cultura japoneză de împinge înainte acest efect. Apoi, chiar dacă am înțelege, e posibil să fie imposibil de reprodus pentru noi.

 


35 comments
  1. Nu inteleg cum se pote vorbi, la acest nivel de cercetare științifică, despre inteligenta, ca despre un factor variabil si influențabil de context variabil si de societate, in situația de fapt in care inteligenta este determinata genetic ?!?!?!?!?!?!?!?
    Pe bune ?!?!?!?!?
    Pai confuzia intre inteligenta, iq si capacitățile intelectuale, cognitive, de asimilare samd este mai mult decât crasa si poate anula întregul proces științific !!!

    Iar daca vorbim strict pedagogic, caci suntem pe un site de profil si teoretic articolul in discuție urmărește cursul capacităților cognitive ale populației de-a lungul mai multor ani, România a urmat, începând de la prima lege a învățământului din 1864, 2(doua) direcții pedagogice, prima cea germana si apoi cea franceza începând cu “reforma” legii învățământului din 1948. Astfel, daca pedagogia germana urmărește obiective precum : integrarea socială, asimilarea conceptelor întâi pe calea practica si apoi pe cea teoretica, viziunea de ansamblu, auto-motivarea si stimularea ei; pedagogia franceza(latina) urmareste : elevarea individuală prin intelect, teoretizarea conceptelor, disciplina si impunerea ei. Urmarea celor 2(doua) sisteme pedagogice : toata mostenirea cultural-artistica si științifică românească studiată in sistemul educațional are Corespondenți elevați din perioada pedagogiei germanice ! Din 1948, România a produs absolut NIMIC remarcabil pe plan național si mondial ! (Aici nu putem include sportul 😉)
    Prin prisma celor de mai sus spuse, este evident ca nivelul asimilarilor intelectuale sa fie ridicat intr-un context in care se punea accent pe acest aspect dar capacitatea individuală de succes fiind in mod evident redusă.
    Deci, ce vrem? Vrem stimulare intelectuala dar succes ZERO ??

    1. Inteligenta (IQ-ul…sai mai bine zis potentialul IQ) este determinata genetic. Corect. Doar ca este foarte usor sa faci un om desptept sa devina ”prost” si aproape imposibil un om ”prost” sa devina destept.
      Cu alte cuvinte, conditiile sociale, alimentatia, educatia, etc, contrubuie la dezvoltarea IQ-ul. Daca cineva nu beneficiaza de toate conditiile necesare sunt foarte mari sanse sa nu-si dezvolte iq-ul la potentialul maxim.

    2. Inteligența este o aptitudine cu caracter general ȘI NU ESTE DETERMINATĂ GENETIC. Genetic sunt transmise doar niște potențialități referitoare la funcționarea creierului, care pot fi valorificate de mediu și educație. Dacă un copil are potențialități pentru a fi inteligent, dar nu este stimulat corespunzător de mediul natural, social și cultural poate rămâne un submediocru.

      1. Imi pare rău pt Dvs dar daca nu va pricepeți la subiect, nu demonstrați efectul Dunning-Kruger.
        “Cercetarea” political correctness, nu are baze științifice reale, prin care se promovează ca inteligenta, iq-ul fiind o urmare a influentelor socio-culturale si nu a unei predispoziții genetice.

        Ori poate, pur si simplu faceți o confuzie … caci “capacitatea” (atât ca volum cât si ca viteza de asimilare si procesare informație, presupus măsurabilă la ora actuala (iq) ) este una singura pentru tot restul vieții, ba inca ea scade odata cu pierderea neuronilor ( o celula care nu se reproduce ci este înlocuită cu un simulacru) , cred ca va referiți la cumulul de informații asimilate de-a lungul vieții si modul in care individul este stimulat sa le conecteze si mai ales sa le folosească, zona in care educația are rolul primordial in a crea pattern-uri “fericite” pentru societate.

        Nu am chef sa va dau articole științifice , ele folosesc un limbaj mai puțin literar-artistic, asa ca va dau link la un articol jurnalistic profesional.

        https://www.psychologies.ro/dezvoltare-personala-cunoaste-te-2/cunoaste-te/cum-se-transmite-genetic-inteligenta-2160601

    3. Testele nu pot releva un factor genetic. Ele relevă niște aptitudini cognitive ale unor oameni maturi. Nu se poate decela factorul ereditar de cel dobândit la o persoană matură. aceste teste relevă capacități cognitive de recunoaște re și rezolvare a unor sarcini, care solicită funcții complexe fundamentale ale sistemului de gândire.

  2. Interesant articolul, iar Dragoș este un om, profesor, cercetător extraordinar. Ca să-i faceți cinste, corectați erorile gramaticale și nu numai din text.

  3. Suntem mediocrii pentru ca interesul si concentrarea majoritatii este pe mancare si distractie. Cea mai mare realizare la roman e familia, asta-i scopul principal in viata, nu sa-si dezvolte intelectul, sa acumuleze cunostinte, sa aiba ambitii profesionale; romanul cand aude de carte, de studiu, isi da ochii peste cap si se plictiseste repede, mai si rade de cel care invata si citeste. Majoritatea este interesata de barfe (familie, prieteni, colegi), cancan, si sporturile pe care le practica altii si in care exceleaza altii, nu si el, deci un soi de comoditate intelectuala si fizica. Multi nu citesc nici in timpul scolii, nici macar cei cu studii superioare, dupa studii, cu atat mai putin, nu au curiozitati intelectuale. Discutiile si dezbaterile in “mediul inconjurator” sunt tot despre mancare, distractie, calatorii care urmaresc tot aceste interese. Modelele sociale? vedetele media-cancan; sportivii.

  4. Opiniile celor de mai sus sunt absolut lămuritoare asupra societății românești ! Pe cât suntem de inteligenti în particular pe atât suntem de divergenți si incapabili de acțiune coeziva ca națiune! Aceasta ar fi una dintre diferențele majore dintre noi și japonezi sau germani ( spre exemplu ). Pe de altă parte această inteligenta imaginativ-emotionala ne oferă un avantaj major în unele domenii ce implică efortul si rezultatele personale in diverse domenii , mai ales cele ale cercetării !

  5. nu pot sa cred….ca intodeauna preocuparea cea mai importanta a romanilor este sa se critice intre ei…Dragilor, hai sa schimbam focusul!E un articol excelent, hai sa incurajam autorul sa mai scrie-hrana pentru mintile si sufletele noastre.Lasati critica si grija de nivelul de inteligenta al celuilalt, ca asta ne trage inapoia tarilor europene.

  6. In prezent este mult mai rau…Si vorbim in primul rand de educatie, nu de inteligenta (care este in primul rand determinata genetic). Prof. Patrick J. Deenen : „Sistemul educațional urmărește să producă amnezie culturală, lipsă de curiozitate generalizată și obiective educaționale compuse din procese fără conținut și expresii preluate pe nemestecate, cum ar fi « gândirea critică », « diversitatea », « dreptate socială » și « competență culturală » […] e un angajament sistemic de a produce indivizi fără trecut. […] Studenții mei nu știu nimic. Ei sunt extrem de drăguți, agreabili, demni de încredere, în general onești, bine intenționați și cât se poate de cuviincioși. Dar creierul lor este în mare parte gol, lipsit de cunoștințe substanțiale care ar putea fi rodul unei educații moștenite sau un dar al generației anterioare. Ei sunt culminarea civilizației occidentale, o civilizație care a uitat aproape totul despre sine și care, în consecință, a ajuns la o indiferență aproape perfectă față de propria sa cultură. […] Ignoranța generalizată a studenților noștri nu este un simplu accident sau un rezultat nefericit, dar remediabil dacă angajăm profesori mai buni sau ameliorăm listele de lectură din liceu. Este consecința unui angajament al civilizației noastre de a se sinucide”

  7. Pacat ca studiul nu zice nimic de diferente dintre zonele geografice, fiindca stim ca nivelul educational de unde a pornit Romania dupa primul razboi mondial a fost cu diferente mari. Scolarizarea in Transilvania era mult mai mare decat in vechiul regat si diferenta asta probabil si azi are efectele ei care fac diferenta. Asta ar fi important pentru a explica o parte din diferentele de mentalitate din zilele noastre.

      1. Nu e nevoie sa vii din Ardeal, ca sa iti amintesti ca limba romana, in forma ei moderna, s-a dezvoltat in scolile ardelene, de exemplu… literatura de liceu, chiar si la real.

        1. Particularitatea Ungariei și Transilvaniei consta într-o burghezie redusă numeric, comparativ cu Austria. La 1787, după conscripția iozefină, populația orășenească a Ungariei și Transilvaniei abia trecea de 6%. Din punct de vedere etnic orășenimea era alcătuită în mod covârșitor din germani.[4]

          În călătoriile sale prin Marele Principat al Transilvaniei împăratul Iosif al II-lea a fost mereu izbit de mizeria și ignoranta românilor:

          „Acești bieți supuși români, care sunt fără îndoială cei mai vechi și mai numeroși locuitori ai Transilvaniei, sunt atât de chinuiți și încărcați de nedreptăți de oricine, fie ei unguri sau sași, că soarta lor într-adevăr, dacă o cercetezi, este cu adevărat de plâns (…). Nu mă mir că pământurile lor sunt rău lucrate, căci doar cum ar putea fi altfel când omul de la o zi la alta nu e sigur de posesiunea sa și trebuie să fie zi de zi și poate în fiecare ceas la lucrul domnului său. Altfel, națiunea are într-adevăr spirit; neașezarea ei vine desigur din nenorocirea ei.[5]”. Sursa: Scoala Ardeleana-Wikipedia…etc. Vasile Stoica, sibian in lucrarile sale prezinta viata extrem de grea din Ardeal. Se poate discuta mult pe tema aceasta. A incerca sa-ti justifici nereusitele pe seama altora este o eroare. In alta ordine de idei sa lasam pe cei din jurul nostru sa remarce inteligenta . Chiar trebuie sa fim trasi de maneca sa remarcam superioritatea cuiva … daca exista ?

  8. Japonia…cred ca e unicat, e greu sa incerci explicatii…
    Am citit mai demult articolul de mai jos despre Copiii japonezi si cred ca o posibila explicatie pentru Japonia ar fi: Tara superdezvoltata, Japonia ofera copiilor toata LIBERTATEA de a se dezvolta: Sistem educational performant, Educatie de mici ca “buni cetateni”, exemplu personal in familie si in jur, rezultatul final fiind un COPIL inteligent(cu Inteligenta Intelectuala si Emotionala inalte), generatii din ce in ce mai inteligente.
    Cred ca Inteligenta unui popor e legata si de Dezvoltarea Economiei si de Sistemul Educational performant!
    Japonia, Coreea de sud NU ar fi devenit marile puteri Economice de azi, aflate si in TOPuri de acest gen, FARA obsesia, as spune, pentru Educatie, pentru Reguli, pentru Tara, pentru RESPECT si RESPONSABILITATE.
    Noi, Romanii, ca popor, NU avem mai nimic din toate astea…
    Spunea un japonez, incercand sa “explice” fenomenul japonez: “Unul dintre motivele pentru care companiile japoneze sunt capabile să proiecteze și să producă astfel de produse de înaltă calitate este faptul că profesioniștii implicați în acest proces își dedică tot efortul și competența pentru a produce ceva ieșit din comun. Este vorba de o mândrie excepțională, un respect față de sine și un spirit de cooperare și colaborare înrădăcinat în istoria multor companii japoneze.”
    Copiii japonezi sunt formati in acest spirit de mici….fiind mereu in CENTRUL Universului japonez, orice copil are aceeasi sansa.
    A-propos, in Japonia rata absenteismului este aproape inexistenta….

    https://republica.ro/copiii-japonezi-fac-curat-in-scoli-sunt-imuni-la-deochi-si-nu-fac-tumbe-cand-vine-cineva-de-la-partid

    1. 25% dintre tinerii japonezi de lînă la 30 ani au păpuși gonflabila în loc de soție (foarte educați!!!). La un concurs de frumusețe toate coreencele arătau la fel după operațiile estetice, unde-i inteligenta aici

      1. Mircea…. Din păcate așa este și mai mult decât atât par fenomene în continuă creștere în Japonia și Coreea de Sud… o consecință a trăirii în lumea virtuală în deficitul socializării reale și sănătoase!

      2. Sunt aproape un dezastru viața de familie și căsătoria în Japonia. Parcă majoritatea japonezilor ar iubi cariera și succesul profesional.
        Este foarte bine să muncești de calitate, dar fără să iubești pe cineva ani de zile, este tragic, viața nu este plăcută.

  9. Interesant articol. Am sa spun parerea mea, fara sa am pretentii de cunoscator si fara extrapolare la nivel social – imposibil de facut.
    Facand matematica cu copilul meu pot spune ca abstractizarea azi are cu totul alte forme decat in anii 80, cei in care eu am mers la scoala.
    Matematica nu mai e asa de adanc studiata, iar gradul de dificultate a scazut extrem de mult. In sprijinul afirmatiei mele puteti consulta site-ul profesorului Sorin Borodi – are o analiza comparata a subiectelor de admitere la liceu din 1950-pana in zilele noastre.
    In schimb a crescut mult informatica, matc-ul si algoritmica iar accesul la bibiliotecile cu carti in limbi straine a deschis un orizont nou pentru cei care inteleg engleza.
    Eu la varsta copilului meu eu citeam cartile lui taica-miu despre WW2, iar el citeste carti de business, start-up-uri, dezvoltare tehnologica, idei de business revolutionare, introducere in economie, computer science, etc. – toate in engleza. Stiinta azi e pragmatic aplicata, nu de dragul pur al teoriei ca in trecut.
    Daca esti interesat de admiterea in universitati din strainatate, nu cred ca se poate altfel. De aici poate veni surge-ul capacitatilor intelectuale, din schimbarea telului paradigmei educationale. Si tot de aici refuzul mocnit al programei anacronice romanesti in special la limba romana.

  10. Cred ca e bine sa citim si Dementa digitala a scriitorului german Manfred Spitzer.
    Cercetatori , cadre didactice si parinti.O carte foarte buna.O sa gasim acolo multe raspunsuri.

  11. Draga Lia,
    Chiar e pacat ca doar pana acolo ai reusit sa citesti, zau… 🙂
    Articolul e foarte interesant iar faptul ca tu te-ai blocat intr-un “termen nefericit” ales chiar de generatia parintilor nostrii la momentul respectiv (vezi si linkul din DEX postat mai jos) spune destul de multe despre tine 🙂
    https://dexonline.ro/definitie/decre%C8%9Bel
    Ne-am obisnuit sa ne “trigar-uim” isteric in momentul in care cineva indrazneste sa utilizeze un cuvant considerat politically incorrect fara sa tinem cont de contextul in care a fost folosit. (e ca si cand n-ar mai trebui sa folosim cuvantul “sclavi” atunci cand vorbim despre practicile sclavagiste din trecut doar pt ca nu este etic…. Pai chiar nu este etic – dar chiar asa a fost)

  12. În luptele mele (destul de dese) cu ”factorii” educaționali locali – în fapt niște căței ordinari de partid, limitați și cu gândul doar după banii altora, le-am exemplificat modul în care au viciat învățământul și au consolidat șpaga și promovarea indivizilor limitați, chiar mediocrii. Docimologic, mafia de partid este cauza dezastrului. Analfabeții au diplome, și ocupă funcții de conducere, ori de decizie. Și sunt peste tot.
    Forțând convocarea la școală a două femei, inspectori ai ISJ, în calitatea mea de părinte, dar și pentru că era traumatizat copilul meu, urmare a refuzului meu de a da șpagă cățeilor de partid din școală, am constatat că sistemul jegos, consolidat de pesedeu, nu urmărea altceva decât să prostească proștii în continuare, să ascundă realitatea complicităților mizerabile dintre UNII profesori și conducerile politrucilor din instituțiile de învățământ politizate definitiv. Nu mai vorbesc despre faptul că directorul este un semianalfabet cu diplomă și tupeu.
    La invocarea faptului că prin viciarea învățământului sunt create prăpăstii insurmontabile pentru viitorul copiilor și al țării, inspectoarele zâmbeau tâmp, grăbindu-se să mă trimită la plimbare…
    Așadar, vinovăția exclusivă pentru dezastrul (și) din învățământ este al mafiei politice; care a reușit să distrugă totul, prin politizarea tuturor instituțiilor, dar și prin angajarea tuturor cățelușilor de partid. Toate angajările se fac pe bază de carnet de partid, iar performanța nu poate să existe în acest sistem mizerabil, jegos, puturos…

  13. Am putut sa citesc pana la “decretei” !
    Acest termen mi se pare descalificant, profund jignitor si umilitor !!!
    Sunt nascuta in ’74 si stiu sigur ca mama m-a dorit si m-a iubit ! Nu toti cei nascuti atunci am fost salvati si traim datorita decretului lui Ceasca !
    Cum ar fi sa-i numim pe cei ce se nasc in perioada asta si in cea urmatoare “covidei” ?!
    Rusine !

    1. Pacat ca ati putut sa cititi pana la “decretei”. Articolul este exceptional, poate reusiti sa cititi pana la capat.

    2. Draga Lia si eu sunt decretel si nu ma simt jignit de eticheta asta. Te sfatuiesc sa iei o gura de umor si sa citesti mai departe.

    3. Of! Si eu sunt decretel. 1968 Si mama chiar nu m-a vrut si totusi…sunt aici. Pentru ca, odata nascuta, a uitat ca nu m-a vrut. .. Asta era eticheta noastra. Uneori spusa cu tristete, alteori cu umor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

EXCLUSIV Digitalizarea în școală – exemplul suedez. Ministrul Educației, Lotta Edholm, despre amplele consultări privind adoptarea tehnologiilor la clasă: Dacă ecranele sunt folosite în școli, acest lucru să fie făcut cu atenție și fără să contrazică ce spun cercetătorii în neuroștiințe și medicii pediatri

Digitalizarea în școli a declanșat, în ultimul an, o amplă dezbatere în Suedia, una dintre țările care au introdus intensiv tehnologiile în școli încă de la începutul deceniului trecut. Zeci…
Vezi articolul

BREAKING Peste 27 de mii de contestații depuse la Evaluarea Națională de clasa a VIII-a, cel mai mare număr de nemulțumiri din ultimii 8 ani. Peste 24 de mii de note erau greșite și au fost modificate după reevaluare

Ministerul Educației a anunțat marți rezultatele finale de la Evaluarea Națională pentru clasa a VIII-a 2023, iar conform datelor publicate anul acesta au fost peste 27 de mii de evaluări…
Vezi articolul

Teoriile conspirației sunt alimentate de ”Paradoxul succesului” și de modelul militarizat-autoritar de comunicare în pandemie. INTERVIU cu sociologul Dan Petre

Sociologul Dan Petre, specialist în ştiinţele comunicării și conferenţiar universitar, spune că polarizarea extremă a societății românești, dar și ”paradoxul succesului” gestionării pandemiei de coronavirus au contribuit la răspândirea teoriilor…
Vezi articolul