EXCLUSIV Viitorii profesori de Limba română să facă 4 ani de facultate la ciclul licență, în loc de 3 – i-au propus oficial ministrei educației decanele Facultăților de Litere și de Limbi Străine. Oana Fotache Dubălaru, decan: Propunerea are adeziunea studenților. Impactul bugetar ar fi maximum 6 milioane de euro

11.275 de vizualizări
Oana Fotache Dubalaru / Foto: Facebook.com – Facultatea de Litere
Viitorii profesori de limba și literatura română, actuali studenți formați de facultățile de litere și de limbi străine, să facă 4 ani de licență, așa cum era tradiția filologică înainte de introducerea sistemului Bologna. Extinderea duratei studiilor față de cei 3 ani urmați de studenți în prezent este propunerea oficială pe care Oana Fotache Dubălaru și Laura Sitaru, decanele Facultății de Litere și a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din Universitatea din București (UB) au înaintat-o ministrului Educației, Ligia Deca, după cum a declarat Oana Fotache Dubălaru în exclusivitate într-un interviu pentru Edupedu.ro.

Decana Facultății de Litere spune într-un interviu pentru Edupedu.ro, a cărui primă parte o publicăm integral mai jos, că propunerea vine în contextul în care este nevoie de o reformă reală a formării inițiale a profesorilor. Trei ani de pregătire sunt insuficienți, consideră Fotache Dubălaru, care susține că „un student la filologie este pus în situația unui personaj de basm, doar că fără glorie și fără garanția unui final fericit. În trei ani trebuie să învețe cât alții în șase, pentru că se pregătește, de fapt, pentru două specializări” – limba română și o limbă modernă.

Oana Fotache Dubălaru spune că deja a avut o întâlnire cu ministrul Educației, Ligia Deca, și face totodată un apel la colegii din conducerile facultăților de litere din țară: „Ne-am bucurat că am putut demara discuțiile pe această temă și că propunerile noastre au fost ascultate. E doar începutul unei dezbateri în care trebuie să intervină și studenții, și colegii din alte universități românești, reprezentanții ARACIS, factorii de decizie politică. Și ar fi bine să ascultăm și punctele de vedere ale profesorilor care au absolvit în varianta de 3 ani de licență: experiența lor ar putea fi utilă”.

„Ideea nu e să adăugăm încă 3-4 cursuri în fiecare semestru ca să ajungem la un anumit număr de ore și de credite, nici să rarefiem în 4 ani ce se studiază acum în 3, ci să regândim tot parcursul, poate să-l deschidem mai mult spre domenii înrudite: filosofie, istorie, arte… Să lăsăm timp ca informațiile să se așeze și să avem mai multă grijă la ceea ce rămâne în mintea absolventului de facultate”, spune decana Facultății de Litere.

Printre avantaje, pe care le vede evidente, se numără mai mult timp pentru asimilarea informației, pentru o cultură filologică solidă, pentru o cunoaștere aprofundată a limbii străine, dar și posibilitatea pentru studenți să nu mai aibă „sentimentul unei aglomerări și alergări prin materia cursurilor, la care nu mai ajung să reflecteze cu adevărat”.

  • Extinderea s-ar aplica la toate programele de licență în filologie finanțate de la bugetul de stat, 20 la număr în toată țara, cu un impact bugetar al unei asemenea prelungiri de cel mult 6 milioane de euro, potrivit Oanei Fotache Dubălaru.
Interviul cu Oana Fotache Dubălaru, decana Facultății de Litere a Universității din București (UB), redat mai jos în articol – prima parte:

Edupedu.ro: Ați spus recent într-o emisiune TVR Cultural că este greu să produci ca facultate absolvenți performanți, viitori profesori de limba română ori cercetători filologi, după doar 3 ani de licență. Luați în calcul să extindeți programul de licență? Dacă da, în ce condiții puteți face acest lucru și care ar fi avantajele – cu ce ar influența formarea unui viitor profesor?

Oana Fotache Dubălaru: Simt nevoia unor precizări de context, pentru cei care sunt mai puțin familiarizați cu profilul Facultății de Litere. Într-adevăr, să formezi absolvenți bine pregătiți e mai greu ca în cazul oricărei alte specializări, pentru că un student la filologie este pus în situația unui personaj de basm, doar că fără glorie și fără garanția unui final fericit. În 3 ani trebuie să învețe cât alții în 6, pentru că se pregătește, de fapt, pentru două specializări: studiază limba și literatura română la un nivel de complexitate și detaliu incomparabil cu ceea ce se întâmplă la nivelul liceului, la care se adaugă o limbă și o literatură modernă (sau, în câteva cazuri – foarte puține, din păcate –, limba latină).

În cazul Facultății de Litere a Universității din București, studenții pot opta pentru engleză (pe care o aleg cei mai mulți dintre ei), franceză, germană, spaniolă, portugheză, italiană sau rusă, și poate că lista ar trebui să fie mai lungă, să le oferim mai multe opțiuni pentru specializările secundare. Două limbi, două literaturi, alte discipline complementare, dar indispensabile pentru ceea ce ar trebui să fie formarea adecvată a unui filolog, a unui viitor profesor. Cei mai mulți dintre studenții facultății noastre urmează și cursurile modulului psihopedagogic pentru a avea acces la o carieră în învățământ, tot în acești 3 ani, firește. Iar ei vor putea fi, în egală măsură, profesori de limba și literatura română și de limbi străine.

În 1995, când generația mea a ajuns în anul IV de facultate, a fost silită să accepte reducerea programului de licență de la 5 la 4 ani, „din mers”, fără să existe o consultare propriu-zisă. Am simțit această reducere a duratei studiilor ca pe o nedreptate care ni se făcea și am protestat, dar nu am avut câștig de cauză. Cu atât mai mult acum (de fapt, de 20 de ani încoace), graba de a produce pe bandă rulantă absolvenți – pentru că, nu-i așa, e deficit de profesori la scară națională, iar profesorii dedicați și competenți nu sunt motivați suficient – duce la simplificare și compromis, dar cei sacrificați sunt, de fapt, elevii.

Cred că e absolut necesară și benefică o extindere a programului de Limba și literatura română – limbă și literatură străină la 4 ani, iar această propunere a noastră întrunește și adeziunea studenților actuali. Cu riscul de a-i contraria pe matematicieni, 3 ani de licență plus 2 de masterat nu înseamnă 5 ani de pregătire coerentă, ci doar 3 ani de licență, adică prea puțin pentru un profesor de limba și literatura română cu orizont intelectual și deschidere spre alte culturi. Extinderea s-ar aplica, desigur, la toate programele de licență în filologie finanțate de la bugetul de stat. Sunt 20 în toată țara, iar impactul bugetar al unei asemenea prelungiri s-ar situa în jurul a 6 milioane de euro, cel mult.

Avantajele sunt evidente, aproape că nici nu mai e nevoie de argumente: s-ar câștiga mai mult timp pentru asimilarea informației, pentru o cultură filologică solidă, pentru o cunoaștere aprofundată a limbii străine, s-ar putea ajunge și la perioada contemporană a literaturii române, studenții n-ar mai avea sentimentul unei aglomerări și alergări prin materia cursurilor, la care nu mai ajung să reflecteze cu adevărat sau să facă legături cu alte discipline.

Edupedu.ro: I-ați înaintat ministrului educației propunerea ca viitorii profesori de Limba română de gimnaziu și liceu, pregătiți de Universitatea din București, să parcurgă 4 ani de studiu de licență? 

Oana Fotache Dubălaru: Da, am avut o primă întâlnire cu doamna ministru Ligia Deca, la care am mers împreună cu doamna conf. dr. Laura Sitaru, decana Facultății de Limbi și Literaturi Străine din universitatea noastră. Ne-am bucurat că am putut demara discuțiile pe această temă și că propunerile noastre au fost ascultate. E doar începutul unei dezbateri în care trebuie să intervină și studenții, și colegii din alte universități românești, reprezentanții ARACIS, factorii de decizie politică. Și ar fi bine să ascultăm și punctele de vedere ale profesorilor care au absolvit în varianta de 3 ani de licență: experiența lor ar putea fi utilă.

Sperăm ca această dezbatere să se încheie în sensul dorit de noi, cât mai curând. Nu e o chestiune de orgoliu sau vreun imperativ financiar la mijloc, ci una de intervenție urgentă, în sensul profesionalizării adecvate momentului în care ne aflăm. Să nu uităm că mulți dintre absolvenții programului de română – limbă străină de la Litere ajung în învățământ (public sau privat). E de datoria noastră să le oferim calitate și flexibilitate.

Edupedu.ro: Dacă propunerea dvs va fi acceptată, ce anume ar urma să studieze în plus sau aprofundat studenții dvs, față de ceea ce fac ei astăzi?

Oana Fotache Dubălaru: Cred că răspunsul la această întrebare ar trebui să urmeze unui proces de reflecție pe care deja l-am inițiat, într-un cerc mai restrâns. Pentru că ideea nu e să adăugăm încă 3-4 cursuri în fiecare semestru ca să ajungem la un anumit număr de ore și de credite, nici să rarefiem în 4 ani ce se studiază acum în 3, ci să regândim tot parcursul, poate să-l deschidem mai mult spre domenii înrudite: filosofie, istorie, arte… Să lăsăm timp ca informațiile să se așeze și să avem mai multă grijă la ceea ce rămâne în mintea absolventului de facultate, la măsura în care cunoștințele pe care sperăm să le transmitem azi vor mai fi relevante peste 5, 10 sau 15 ani.

Edupedu.ro: Care sunt pierderile/realitățile care v-au determinat să vă gândiți la revenirea la licența de 4 ani în pregătirea viitorilor profesori? 

Oana Fotache Dubălaru: Realitatea vine peste noi ciclic, la fiecare dată semnificativă din calendarul anului școlar: evaluarea națională și admiterea la liceu, examenul de bacalaureat, testele PISA, titularizarea în învățământ, înscrierile la facultate (nu întâmplător, concurență adevărată nu e decât la facultățile unde durata studiilor depășește 3 ani!). Brusc, ne amintim cu toții că avem copii, că am trecut prin școală, că învățământul ar trebui să fie o prioritate națională, după care uităm cu grație, până anul viitor.

Mediile de comunicare popularizează știri îngrozitoare despre nivelul precar al unor profesori, despre situații terifiante de bullying și violență fizică în școală, despre altele, cel puțin grotești, cum e cazul tezelor de doctorat copiate cu nerușinare… S-ar putea răspunde că nu e nicio legătură între toate acestea și numărul de ani în care un student învață pentru a deveni profesor de limba și literatura română; de fapt, nu vrem s-o observăm, pentru că ar însemna să recunoaștem eșecul unui sistem (nu doar cel românesc) care a abandonat disciplinele umaniste și rolul lor esențial pentru o educație armonioasă, intelectuală și morală, deopotrivă.

Nu-mi place să dau citate, dar l-aș invoca aici pe Bertrand Russell, care scria acum aproape un secol, în Despre educație (1926): „Problema reală este: trebuie oare, în procesul educației, să urmărim umplerea creierului cu cunoștințe ce au utilitate practică directă, sau trebuie să încercăm să le oferim elevilor noștri bogății mentale care sunt intrinsec bune?”. E limpede ce răspuns aștepta Russell la o astfel de întrebare.

Edupedu.ro: Sunt generațiile de studenți de astăzi diferite de cele de acum 10 ani și asta este unul dintre motivele pentru care susțineți revenirea la 4 ani? 

Oana Fotache Dubălaru: Fiecare generație e diferită, și e bine că lucrurile se întâmplă așa. Însă natura acestor diferențe ar trebuie să ne preocupe. Odată cu generația Z, vorbim de competențe digitale aproape înnăscute, așadar, raportul între textul scris și imagine se schimbă, poate pentru totdeauna. A crescut masiv numărul studenților și tot suntem pe ultimele locuri în Uniunea Europeană. Odată cu introducerea sistemului Bologna, ceea ce era perceput drept un parcurs educațional continuu s-a fragmentat într-o ecuație de forma 3+2+(eventual) 3, iar de anul trecut, +4, la capătul studiilor doctorale (o măsură ale cărei logică și utilitate nu le putem sublinia îndeajuns!).

Între timp, față de 2014, să spunem, am trecut printr-o pandemie fără precedent și trăim într-o lume unde războaiele sunt tot mai frecvente și mai brutale. Fascinația banului câștigat peste noapte, a influenței sociale fără consistență, a imaginii de sine lipsite de autenticitate sunt foarte greu de contracarat. E de așteptat ca toate acestea să-i afecteze pe copii și tineri mai mult decât pe cei mai în vârstă. Nu înseamnă că nu ajung în facultate tineri excepționali și acum, dar nu e meritul nostru, căci ei vin deja cu pasiunea pentru citit sădită din familie ori de un profesor din gimnaziu sau liceu. Mi-e teamă că nu facem prea mult pentru ei. Și nici pentru cei care ajung să abandoneze studiile, din varii motive. 4 ani le-ar da și ne-ar da o șansă. Nu cerem un an în plus, ci revenirea la normalitate, căci acum avem, dacă ne raportăm la tradiția filologiei românești, un an în minus.

Edupedu.ro: Nivelul educațional al studenților pe care îi primiți în amfiteatre este afectat de fenomenul de brain-drain? Din experiența dumneavoastră cu studenții și liceenii, pleacă astăzi să studieze la universități în străinătate numai cei mai buni dintre cei mai buni liceeni sau avem de-a face și cu o „scurgere” a creierelor care fac parte din pătura de nivel mediu? 

Oana Fotache Dubălaru: E firesc ca liceenii să-și dorească să continue studiile în străinătate, nu trebuie să-i învinovățim pentru asta. Mi se pare îngrijorător însă când ei ajung să nu mai ia deloc în calcul anumite facultăți și anumite specializări. Unii dintre ei își schimbă la un moment dat traseul și realizează că nu se simt cu adevărat împliniți urmând opțiunile pe care părinții sau profesorii le-au făcut pentru ei.

Alții ajung să se întoarcă în România după ce obțin diplome strălucitoare la universități la care au muncit mult să fie admiși (am astfel de studenți la masterat sau doctorat, e un fenomen mai larg). Cred că aici există o zonă problematică, și anume felul în care se petrece orientarea spre un domeniu și o carieră și poate că e nevoie să ne gândim atent la ce ar trebui să se schimbe în această privință. Problematic e uneori și modul în care comunicăm (sau nu o facem îndeajuns) cu liceenii și studenții, ca profesori.

Edupedu.ro: Sunteți creatori de profesori, iar în acești ani post-pandemici școala a fost zguduită de scandaluri de violență fără precedent și de strigăte de disperare lansate de profesori și de școli întregi cu privire la presiuni făcute de părinți asupra școlii. Profesorii vorbesc despre faptul că și-au pierdut autoritatea în fața elevilor, „autoritatea” formatoare, în sensul ei bun, în vreme ce părinții acuză școala că nu schimbă cadrele didactice care nu performează și a căror prestație la clasă a putut-o vedea toată lumea, în pandemie. Care este, din perspectiva dvs, cea mai mare problemă cu care se confruntă acum foștii dvs studenți, astăzi profesori?

Oana Fotache Dubălaru: De-ar fi numai una! Absolvenții de filologie ajung în școli ca profesori suplinitori și/sau în centre de meditații, încă din perioada facultății. După ce dau examenul de titularizare de câteva ori, se resemnează că nu vor „prinde” un post stabil și își caută de lucru în învățământul privat. Acolo sunt deseori supra-calificați, încep de jos, de la grădiniță sau ca asistent/ă a învățătorului sau profesorului, la gimnaziu. Presiunile asupra lor sunt multe: dinspre părinții elevilor, bântuiți și ei de anxietate pe diverse teme (că nu fac destul pentru copiii lor, că nu au parte de „cel mai bun” învățător/profesor, că succesul în viață al copilului depinde strict de școala și clasa în care intră ș.a.m.d.).

Din partea conducerii școlii, sufocată de birocrație și de schimbările zăpăcitoare, dar adesea fără sens; sunt bulversați financiar și psihologic. Treptat, dezvoltă strategii de adaptare, dar rămâne, cred, o nemulțumire de fundal generată de lipsa orizontului, de circularitatea sistemului, de birocrația căreia ei nu-i văd rostul. Cei care iau decizia radicală de a renunța la învățământ se simt brusc eliberați de toate aceste poveri, dar e regretabil că printre ei sunt profesori deja foarte buni și care ar fi putut face diferența, dacă ar fi continuat.

Edupedu.ro: Ce ați schimba în modul de funcționare și de organizare a școlii, pentru ca profesorii buni să fie protejați în a-i învăța pe elevi?

Oana Fotache Dubălaru: Avem destule modele în acest sens, iar învățământul românesc nu mai e rupt de lume, sunt multe ocazii în care conducerea școlii, profesorii, cei care au putere de decizie pot vedea cum se petrec lucrurile în sisteme de învățământ mai bine așezate. Trebuie nu doar să existe regulamente, metodologii, proceduri, ci ele să fie înțelese și aplicate, deopotrivă în litera și în spiritul lor. Aș schimba multe lucruri, dar evident că nu stă în puterea unui singur om să le schimbe: instaurarea predictibilității, măcar la nivelul unui ciclu de studii; atenuarea distincției (informale, dar puternice) între școli „de elită” și școala de tip gară sau hol de trecere; crearea unei atmosfere de civilitate și respect, încât importanța educației să fie cu adevărat percepută de toți cei care fac parte din comunitatea școlii.

Edupedu.ro: Din perspectiva Facultății de Litere, cum ar trebui să arate noile planuri-cadru de liceu care acum sunt în lucru față de actualele planuri-cadru de la începutul anilor 2000?

Oana Fotache Dubălaru: Nu înțeleg de ce discuția despre planurile-cadru a durat atât de mult și a generat atâtea întârzieri în cascadă. E o discuție de ordin tehnic, care a dus la inflamări și a ajuns într-un punct de blocaj. Ar fi mai important, după părerea mea, să se pornească de la un profil al absolventului de liceu (deloc unitar) și apoi să se ajungă la planuri, decât să se consume atâta energie în discuții care nu duc nicăieri. Pare că distribuția orelor e decisă de capacitatea de a face lobby a unui grup sau altuia, nu de interesele elevilor. Numărul de ore alocat unei discipline (câtă vreme s-au stabilit corect prioritățile) este, desigur, important, dar nu mai important decât ce se întâmplă, de fapt, în acele ore, modul în care e gândită programa, nivelul manualelor, și tot așa. S-a făcut educație de calitate și în condiții extreme, e ridicol să ne împiedicăm ani de zile într-un element de parcurs, totuși.

Edupedu.ro: Potrivit informațiilor Edupedu.ro și procesului de reformă curriculară – deja amânată în acest an de două ori -, lucrul la programele școlare noi pentru elevii de liceu va începe după ce vor fi publicate planurile-cadru. În acest timp, până la anunțurile Ministerului Educației, pregătiți ca instituție formatoare de profesori propuneri pentru noile programe? Dacă da, care sunt acestea și sub ce formă vă/le organizați?

Oana Fotache Dubălaru: Resimțim de mai multă vreme o ruptură între predarea limbii și a literaturii române în ciclurile învățământului preuniversitar și curricula acestor discipline din facultate. Tocmai în sensul unui dialog necesar, în beneficiul tuturor, am demarat o serie de consultări cu profesori din liceele bucureștene, pe care dorim să le extindem la nivelul întregii țări. Suntem direct interesați să existe continuitate și coerență între liceu și facultate, altfel riscăm să funcționăm doar în cadrele unor presupuneri fără temei real („studenții din anul I ar trebui să fi aflat despre…”, versus „profesorii n-ar trebui să se aștepte ca noi să știm deja asta din liceu…”).

Sigur că sarcina elaborării noilor programe de liceu revine unor grupuri de lucru convocate de către Ministerul Educației; dar cu cât sunt mai mulți cei implicați în acest efort de gândire, cu cât există mai multe idei și puncte de vedere în dezbatere, cu atât sunt mai mari șansele ca schimbarea să fie una substanțială și însușită pe scară largă.

Edupedu.ro: Profesorii de limba și literatura română – și nu numai – nu au fost consultați până acum de autoritățile din Educație pe marginea noilor programe școlare pentru propuneri și idei, în timp ce planurile-cadru de liceu ar fi acum în lucru. Păstrați în vreo formă legătura cu profesorii din preuniversitar?

Oana Fotache Dubălaru: Da, în multe feluri, dar nu încă suficient de consistent și frecvent. Profesorii de limba și literatura română revin în facultate pentru gradele didactice, uneori se înscriu la masteratele de profil (de pildă, „Didactici ale disciplinelor filologice”) sau la școala doctorală. Organizăm conferințe, cluburi de lectură, dezbateri sau ateliere deschise în mod special colegilor din preuniversitar.

Am avut ocazia să interacționez cu mulți colegi de excepție din toată țara la faza națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață (OLAV). De aceea cred că e momentul să avem un dialog sistematic, orientat spre ceea ce ne preocupă pe toți – exprimarea corectă și nuanțată în limba română, atragerea elevilor spre lectură și spre înțelegerea literaturii ca formă de cunoaștere a lumii din jurul lor, deschiderea către alte culturi și tipuri de mentalitate.

Edupedu.ro: Studenții care termină ciclul de licență în acest an la specializarea Comunicare și Relații Publice (CRP) de la Facultatea de Litere vor susține examen scris în locul prezentarea lucrării de licență, după cum au fost anunțați în decembrie 2023. Luați în calcul introducerea de examene și pentru studenții de la alte specializări? Dacă da, de când, din ce motive și cum ar arăta o astfel de examinare finală mai complexă decât în prezent?

Oana Fotache Dubălaru: În perioada pandemiei, când accesul în biblioteci și la sursele de documentarea fost o vreme îngreunat, am renunțat la probele scrise ale examenului de licență pentru unele specializări, între care s-a aflat și programul principal, Limba și literatura română – limbă și literatură străină. Colegii noștri de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine au renunțat la lucrarea de licență și au păstrat, în schimb, probele scrise.

Sunt însă studenți care își doresc să urmeze un masterat de la specializarea B și să scrie lucrarea de licență într-o limbă străină. Tocmai pentru a evita astfel de situații și a transmite un semnal de coerență și predictibilitate, intenționăm să ajungem la o formă comună a examenului de licență, aplicabilă pentru promoția admisă în facultate în toamna acestui an, deci din 2027”.

  • A doua parte a interviului cu Oana Fotache Dubălaru va fi publicată peste câteva zile.

19 comments
  1. Sistemul Bologna diminueaza volumul de cunoștințe asimilat în cadru organizat , și implicit valoarea absolventului. Sunt puțini cei care au “după ” forța și condițiile pentru a completa ceace nu a reușit să le asigure facultatea. Un an în plus înseamnă 30% mai mult în fiecare absolvent, în orice domeniu.
    Sistemul Bolognia este pt cei interesați să aibă cât mai repede o diplomă, nu cunoștințe solide în domeniu.

  2. mai simplu: daca tot e vorba de formare profesori, de ce nu specializare separata de la inceput cu o curicula adaptata? sa mai scoata din umplutura si sa se concentreze pe ce are nevoie sa stapaneasca cu adevart un viitor profesor

  3. In sistemul romanesc oricati ani ai face tot nimic nu vei stii.
    De data aceasta este vorba de interesele castelor universitare.

  4. Stimate doamne, ați greșit “andrisantul” pe scrisoarea asta despre limba română. Ligia Deca este autoarea anonimă a proiectului “România Educată”. În cele 137 de pagini despre reeducarea României, sintagma “limba română” apare doar de două ori: o dată pe ultimul loc într-o enumerare (după engleză) și a doua oară la categoria “nu doar”.
    Iată cele două contexte:
    1.
    Profilul copilului la finalizarea educației timpurii este caracterizat de o capacitate de …
    De asemenea, are următoarele abilități și competențe:
    ……..
    • să folosească cuvinte de bază în limba engleză sau într-o altă limbă de circulație internațională și să vorbească corect limba română, la nivel de bază (specific vârstei);
    …….

    2.
    În învățământul superior, este stimulată predarea programelor de masterat nu doar în limba română, ci și într-o limbă de circulație internațională.

  5. Deci în anul în care Galaxy AI a arătat că poți avea o conversație în limba ta maternă și interlocutorul să audă traducerea live în limba sa, se vrea mărirea numărului de ani studiați la o facultate ai cărei absolvenți nu vor mai avea loc de muncă în maxim 5 ani?

    E foame de norme didactice, este?

      1. Cu siguranță este posibil, dar măcar nu lucrez la McDonald’s ca o bună parte din absolvenții de litere.

  6. Daca s-ar învăța la Limba Română si analiza pe imagine ar fi foarte bine. Elevii stau mult cu ochii in ecrane și vad o mulțime de imagini pe care nu stiu sa le înțeleagă și nu stiu sa le evalueze calitatea. Imaginile ar putea ajuta mult la dezvoltarea vorbirii încă din primele clase de scoală, s-ar putea îmbogății mult mai repede limbajul și exprimarea ar fi mai ușoară discutând pe imagini de tot felul, inclusiv pe opere de artă.

  7. Cred ca e un basm ce zice aceasta doamna. Dupa 3 ani de facultate ajungi cercetator? Noaptea mintii :))

    Formarea unui profesor ar trebui regandita intr-un context mai larg. Stimata doamna nu sufla vreun cuvant despre pregatirea pedagogica. Sau pregatirea pedagogica e altceva?Vreun master de didactici (sic!) sau grad didactic(i). Pregatirea pedagogica ar trebui sa inceapa din anul I si sa aiba multa practica. Practica ii omoara pe profi, nu cunostintele.

    Trebuie sa ai mult curaj sa-i spui habarnistei, implicit, ca de fapt nu a facut nicio reforma si ca Romania Educata a fost o gargara de 2 lei la o cafea, un pateu si un suc natural. Dar la cat de habarnista e Deca s-ar putea sa nu inteleaga mesajul implicit lol.

  8. Aceasta a fost opțiunea de a trece la sistemul Bolonia. După licență urmează și masterul.
    Argumentele prezentate sunt cele care fac diferența între sistemul care a fost și Bolonia (pentru care am optat și ne-am integrat în Europa).

    1. Prost sistem de altfel, cu 3 ani nu iesi nici cal nici magar ca sa zicem asa; inainte era suficient timp si pentru a studia generalitati si pentru specializare, acum dupa 3 ani ce stii de fapt???
      In Ro s-au impartit practic cei 4 – 5 ani in 3+, fara a regandi efectiv si materia, am observat asta la multe facultati. S-a tras linie dupa 3 ani pur si simplu, atat ca inainte cei 3 ani erau ganditi ca baza pentru ultimii ani de studiu in care iti alegeai o specializare.
      Asta e, Romanica lui Andronescu & Co

  9. Eu cred că are dreptate, dar cine mai merge azi la facultate din pasiune sau pentru a acumula informații. tinerii (și nu numai, sunt persoane de 30+ care își continuă studiile, dar nu pentru că își doresc să își extindă orizonturile, să se reprofileze cu adevărat, ci din motive strict pecuniare) merg ca să bifeze aspectul și apoi, să curgă banii, că asta e unica valoare azi, nu? :).
    și cred că unii merg(eau) la Litere ca să își continue parcursul început pe filologie (extrem de multe licee sunt pe acest profil și atunci opțiunile pentru facultate sunt la rândul lor limitate), fără să vrea în mod special să se facă profesori, dar se pot decide în timpul facultății. Dacă nu prea ești sigură ce vrei să te faci, profesoară, traducătoare, PR istă, content writer (sau cum se numesc azi jurnaliștii :)), îți încerci norocul la Litere și vezi și tu pe parcurs. acum, dacă afli că la Litere trebuie să faci 4 ani, iar la Comunicare/Jurnalism/relații cu clienții/relații internaționale doar 3, cred că este un criteriu care te poate face să alegi altceva decât Litere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Profesoara Lidia Ristea își invită colegii la Săptămâna programării în UE: Elevii își vor dezvolta abilitățile de vorbire în limba engleză, gândirea critică, algoritmică și vor învăța câteva limbaje de programare (P)

Ediția din acest an a Săptămânii UE a programării are loc în perioada 7-22 octombrie. Aruncăm o privire asupra impactului inițiativei în România, prin ochii profesorului îndrumător al Săptămânii UE a…
Vezi articolul

Premierul Orban, despre eventuala închidere a şcolilor: Puneţi-vă întrebarea ce fac copiii care nu se mai duc la şcoală? Există în fiecare familie un bunic sau o bunică sau un membru al familiei – mama sau tata – care nu lucrează?

Premierul Ludovic orban a dat de înţeles că nu este de acord cu o eventuală închidere a şcolilor ca măsură de prevenire a răspândirii infecţiilor cu coronavirus. Orban a spus…
Vezi articolul

Universitatea din București cumpără cu aproape 6,5 milioane de euro clădirea istorică din centrul Capitalei unde se află Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, clădire ce fusese retrocedată

Universitatea din București a încheiat, săptămâna aceasta, un contract cu organizația Congregatio Jesu prin care a cumpărat, cu 6,45 milioane de euro, imobilul din centrul Capitalei unde se află Facultatea…
Vezi articolul