Gabriel Barbu, profesor de istorie, despre importanța profesiei: Suntem responsabili de viitorul acestei țări. Noi îi formăm pe cei care mâine vor avea un cuvânt de decizie

2.916 vizualizări
Foto: arhiva personala
Contextul titularizării ne permite să reluăm discuția despre intrarea în sistemul celui mai mare angajator la nivel național: sistemul de învățământ. An de an, în acest concurs al titularizării se înscriu circa 30 de mii de cadre didactice, iar pentru majoritatea dintre ele, această oportunitate de a ocupa un loc de muncă stabil se transformă într-un carusel continuu care durează ani, chiar zeci de ani.

Interviul este realizat de Ștefan Lefter, elev în clasa a XI-a la Colegiul “Mihail Cantacuzino” din Sinaia, și face parte dintr-o serie de articole prin care Ștefan explorează profesia de profesor, pe care vrea să o urmeze. 

Despre frecventabilitatea și accesibilitatea profesiei de profesor 10 elevi și-au spus deja punctul de vedere. Am plecat de la premisa că vreau să mă fac profesor, iar în acest moment doar eu și cu încă un coleg din generația mea vrem asta. Așa că sunt curios ce spun profesorii care abia au intrat în sistem. Care este motivația lor, esența practicării profesoratului sau, deopotrivă, motivele pentru care din ce în ce mai puțini elevi vor să urmeze această carieră.

Profesorul de istorie Gabriel Barbu are 26 de ani.

Ștefan Lefter: Sunteți un cadru didactic tânăr, ați intrat de curând în sistemul de învățământ ca profesor. Ce v-a determinat să urmați această carieră?

Gabriel Barbu, profesor: “În primul rând, de când eram elev apreciam munca profesorilor care, cu adevărat, erau alături de noi prin atitudinea lor. Erau acei profesori care ne disciplinau gândirea prin provocări. Mereu am crezut faptul că profesorii care ne provocau, aveau scopul de a dezvolta fiecare elev în parte. Și, într-adevăr, așa este. De ce apreciam acest fapt? Pentru că nu e ușor să îi provoci pe oameni să gândească, să reușești prin provocarea pe care ai gândit-o să îl faci pe elev să construiască, să elaboreze, să proiecteze un fenomen, o idee, un motiv, pentru care să aprofundeze o problematică, o dezbatere etc.

În al doilea rând, mereu am fost fascinat de ideea de a încerca prin ceea ce gândesc și prin munca pe care o depun, să le ofer celor din fața mea noi perspective și provocări care să ducă la o societate sănătoasă în care valorile și principiile să redevină părțile primordiale ale motorului care ne definește viața.

Ștefan Lefter: Ați avut și un model care v-a făcut să vă alegeți disciplina (istorie) sau chiar această profesie?

Gabriel Barbu, profesor: Da, am avut un model. În ceea ce privește alegerea specializării, l-am avut drept model pe profesorul de istorie din liceu, care m-a inspirat, deoarece mereu scotea în evidență importanța gândirii în orice fenomen social. Toate evenimentele istorice, sociale, prezentate la clasă erau nelipsite de întrebări precum De ce?, Din ce cauză?, Care au fost urmările? etc., iar astfel de lucruri te incită și mereu vrei mai mult. Vrei să afli mai mult, să mergi mai departe, să ai contribuția ta în aproape orice se întâmplă în jurul tău, să îți depășești orice limite ai gândit vreodată. Bineînțeles, este o chestiune subiectivă, deoarece pentru mine istoria a avut acest efect, dar poate pentru alte persoane există alte subiecte ce pot duce la dorința de a te autodepăși. Important este să te facă cineva să vrei, să simți că acel lucru e pentru tine, să te identifici. Până la urmă, dacă extrapolăm, ne putem gândi și la o relație interumană care se stabilește în urma unor idei comune, gânduri comune, obiective comune, dar și o parte misterioasă care te va face curios să ai răbdare și să faci parte din acel fenomen pentru că îți place să descoperi tot mai mult părți din mister.

Pe de altă parte, cu profesia este simplu. Mi-am dorit să devin profesor, deoarece am simțit această vocație. Mă identific cu această profesie, face parte din mine, din ceea ce consider că este bun pentru societate și poate aduce plusuri oamenilor. Îmi place să îi respect pe cei din fața mea, iar în cadrul acestei profesii ai ocazia să respecți mereu. Provocările sunt mari, responsabilitățile sunt mari și multe, iar aceste lucruri m-au definit mereu, deoarece am fost și sunt adeptul ideii de noutate. Noutatea ne face să fim mai buni, ne dezvoltă și ne încurajează să fim mai buni pentru a ne putea ridica la un nivel cât mai adecvat profesiei noastre.

Ștefan Lefter: Și acum că ați ajuns profesor după ce v-ați dorit asta, cum e? Cum e viața de profesor la început de drum? Sunt piedici, dacă da, care? Sunt și împliniri?

Gabriel Barbu, profesor: Știți cum e, când îți dorești ceva cu adevărat, atunci totul devine simplu. Pentru mine nu a fost dificil, iar procedura înscrierii este simplă: depunerea unui dosar pentru înscrierea la concursul de titularizare, proba practică (inspecție la clasă), iar în final examenul scris. Este important să te concentrezi și să înveți, pentru a putea promova examenul cu brio. Până la urmă, vrei să devii profesor și nu este normal să iei la examen o notă sub un anumit nivel. Nu judec pe nimeni, fiecare muncește atât cât consideră, dar dacă de exemplu la examenul de Titularizare obțin nota 3, cu ce drept moral voi merge la clasă să judec dacă un elev merită 8, 9 sau 10? De aceea, cred cu tărie că atunci când decizi să intri în sistemul educațional este necesar să îți asumi niște responsabilități. Asta dacă vrei să fii profesor, dacă nu…

Lin Yutang (filolog chinez) afirma că „Speranța este ca un drum de țară; nu a existat nici un drum la început, dar când oamenii au mers pe el drumul a devenit realitate.” Așadar, la început efectiv ești cuprins de emoții, de noutățile specifice și de „cunoștința” pe care o vei face cu sistemul. Nu este ușor, dar dacă ai ambiția de a învăța și vei fi interesat să te apropii de oamenii valoroși, atunci vei fi îndrumat și învățat astfel încât să ai o conduită morală corectă și adecvată. De asemenea, ai foarte multe de învățat din punct de vedere legislativ, deoarece ești obligat să cunoști Legea Educației, pentru a fi la curent cu drepturile și obligațiile pe care le ai. Mai ales obligații. Spun asta pentru că mai nou am observat că oamenii știu că au drepturi, iar de obligații au cam uitat. În ceea ce privește piedicile, pot spune că este foarte important modul în care fiecare alege să treacă peste acestea. De pildă, într-o școală pot exista anumite tensiuni între colegii de cancelarie sau chiar și legate de conducere și administrare, dar fundamental este să îți faci treaba corect, să nu ai derapaje grave de la conduită și să faci performanță. Până la urmă, o școală nu înseamnă doar conducerea sau profesorii, ci mult mai mult. Așa că foarte mult contează să te concentrezi pe ce ai de făcut pentru a fi un bun profesionist.

Și pentru a răspunde la următoarea întrebare, îl voi cita pe William Shakespeare care ne aducea în atenție faptul că „Obstacolele ce-mpiedică dorința, devin elanuri ce te-mping spre împlinire. Atunci nu rămâne decât să pui accent pe dezvoltarea elevilor (să nu uităm, elevii – cei care în teorie sunt beneficiarii sistemului de învățământ și foarte puțin beneficiari ai acestuia în practică, din păcate) și astfel vei avea parte de cele mai frumoase momente de glorie, în care te vei simți foarte împlinit. Te simți excepțional când vezi că munca ta dă roade, pentru că se vede. Mai ales când preiei o clasă la început de ciclu. Ai început munca în clasa a IX-a când erau niște boboci, iar în clasa a XI-a stai de vorbă cu niște oameni maturi care au crescut lângă tine și cu tine. Prin urmare, afirm că sunt foarte multe împliniri și momente de fericire care construiesc această profesie frumoasă și interesantă.

Ștefan Lefter: Credeți că la rândul dvs. veți deveni model pentru elevi, că îi veți determina să se facă și ei profesori? V-ați gândit că prin ce faceți îi inspirați și pe alții să aleagă această profesie?

Gabriel Barbu, profesor: Din informațiile pe care le dețin, știu că sunt trei elevi în liceu care doresc să devină profesori, spunând că admiră modul în care îmi fac treaba și că i-am inspirat deseori atunci când s-au gândit la posibilele alegeri pentru facultate. Trebuie să vă spun faptul că nu am căutat niciodată să îi inspir pe elevi pentru a alege această profesie. Am căutat să îi inspir să facă lucruri constructive și să le facă bine. Totodată, am căutat să îi fac să conștientizeze că omul face și greșeli. Nu ai cum să faci totul perfect și să te placă toată lumea. Acestea sunt doar niște aspirații utopice. Important este ca fiecare să își dorească să devină un profesionist, iar atunci în mod sigur va avea parte de foarte multe rezultate bune și foarte bune. Cred că în orice profesie, dar mai ales în cele de medic și profesor, se poate vedea foarte ușor dacă ești profesionist sau nu. Dacă ești profesionist, oamenii te vor admira și aplauda, pentru că vei face performanță, ceea ce înseamnă automat că aduci plusvaloare acolo unde muncești. Îmi doresc să inspir cât mai mulți oameni să fie buni și să creeze pentru țara noastră, așa cum e ea, cu bune și cu rele.

Ștefan Lefter: În final, vă rog să îmi spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră și despre activitatea pe care știu că elevii și comunitatea din jurul dumneavoastră o apreciază.

Gabriel Barbu, profesor: Despre mine, ar fi multe spus, bineînțeles bune și rele. Ca orice om, sunt construit din calități și defecte, însă încerc mereu să îndepărtez ce e rău pentru a putea ajunge la o variantă cât mai bună care să mă definească. În ceea ce privește profesia, sunt sigur că sunt colegi, elevi și părinți care mă apreciază, cum de asemenea există și o parte care consideră că nu sunt un profesionist. După cum am spus, contează să fii profesionist. Acest lucru iese în evidență prin fapte, nu prin vorbe. De când am început să activez în cadrul acestei profesii, am făcut și greșeli din care am învățat, astfel reușind să dobândesc din ce în ce mai multă experiență. Mereu încerc să mă adaptez situațiilor cu care mă confrunt și să mă implic în așa fel încât să rezolv într-un mod benefic problemele. Școala nu este o simplă construcție în care au loc diverse activități. Școala este un sentiment care, exact ca în dragoste, trebuie întreținut prin fapte și gânduri frumoase. Învățământul trebuie să fie un deziderat pentru fiecare persoană care face parte din acest sistem. Suntem responsabili de viitorul acestei țări, deoarece noi suntem cei care îi formăm pe cei care mâine vor avea un cuvânt de decizie în această țară. Dacă ne neglijăm profesia, atunci ne neglijăm pe noi și pe cei care fac parte din acest întreg numit educație.

De aceea, este nevoie de curaj, curajul de a fi mai bun, de a fi convins că tu, profesorul ai puterea de a forma oameni. Oameni care atunci când vor acționa își vor aduce aminte de tine, cel care i-a învățat ce înseamnă educația și profesionalismul. Cred cu tărie că dacă profesorii ar gândi într-un mod profesionist și ar acționa în consecință, atunci am produce valori cu adevărat. Educația românească are nevoie de oameni buni, serioși și perseverenți.

Le doresc succes tuturor celor care s-au înscris la concurs!”

Citește și:

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

1 comment
  1. …dar, când nu iei 3 la titularizare, ci destul de mult încât să te titularizezi… dar nu ai ,,dreptul moral” să evaluezi copilul directoarei care seamănă cu mama lui? Adică…nu știe nici să scrie românește, dar e copil de directoare. Atunci de ce să te mai titularizezi?…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Ce este inteligența emoțională? Dragoș Iliescu, specialist în psihologie organizațională și măsurare psihologică, în conferințele “Știința pe înțelesul tuturor”

Ce înseamnă să fii inteligent emoțional? Dragoș Iliescu, specialist în psihologie organizațională și măsurare psihologică, va vorbi pe larg despre inteligența emoțională, în cadrul unei conferințe organizate de Universitatea din…
Vezi articolul

OPINIE Schimbarea îngrijorător de frecventă a subiectelor de Bacalaureat, a punctajului, chiar a conținuturilor evaluate reflectă, de fapt, norul de ceață care acoperă învățământul românesc

Subiectele noi, cele din 2018 și cele anunțate deja pentru Bacalaureat 2019 sunt mai adaptate prezentului, față de subiectele date la Bacalaureat în trecut, a declarat pentru Edupedu.ro Carmen Borza,…
Vezi articolul