Vreau să devin profesor, dar sunt singurul – Ștefan Lefter, serie de articole despre meseria de profesor

6602 citiri
Foto: © Anastassiya Bezhekeneva | Dreamstime.com

Analiza este semnată de Ștefan Lefter, elev în clasa a XI-a la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia, județul Prahova:

Cine mai vrea să se facă profesor? Cum arată azi profesia de profesor? De ce este sau de ce nu este o meserie sau o profesie frecventabilă? Personal, cunosc doar un singur elev în afară de mine, din generația mea, care vrea să fie profesor. Ceea ce mă face să îmi pun o mulțime de semne de întrebare la care sper să aflu și răspunsuri în seria de articole pe care le dedic profesiei de profesor.

Diferențele mari de vârstă între generații, contextele sociale actuale și interesul scăzut al elevilor de a se implica în comunitate trag un semnal de alarmă, o situație ce indică numărul din ce în ce mai mic al tinerilor care doresc, vor și reușesc să urmeze calea celor care i-au instruit și i-au sprijinit prin educația pe care le-au oferit-o.

Dacă ne uităm la statistică, în ultimii 5 ani în care există date la Institutul Național de Statistică specializarea Științele educației e domeniul de studii principal (conform clasificării europene) care în România e cel mai puțin frecventat dintre toate.

Imaginea pe care profesorii o proiectează în mintea fiecărui elev nu e doar despre materia pe care o predau, ci și despre meseria sau mai bine spus profesia pe care o practică. Iar cea mai bună oglindă, sau dacă nu cea mai bună, măcar cea mai importantă, suntem noi, elevii. Am întrebat 10 elevi de liceu, fete și băieți, cum văd meseria de profesor, dacă îi atrage sau nu și care sunt argumentele lor pentru părerea pe care o au? Iar răspunsurile sunt următoarele:

  1. Din câte știu, salariul este destul de mic la început și sigur nu m-ar ajuta o sumă atât de mică de bani, mai ales că la 25-27 de ani aș dori să îmi cumpăr o casă sau o nouă mașină și nu voi avea din ce. Cam slăbuț pentru un om din linia întâi a societății.
  2. Cred că salariul e mic și mi se pare paradoxal să câștigi 4.000-4.500 de lei pe lună abia atunci când mai ai vreo 4 ani și ieși la pensie. Plus că nu merită stresul și bătaia de cap. Elevii – eu sunt, cred, conștiincioasă și nu fac probleme – sunt din ce în ce mai plictisiți și trebuie să tragi tare de ei.
  3. Pot lucra foarte bine și frumos în IT sau cibernetică. Profesor de informatică (și nu numai) nu m-aș vedea pentru că, mai mult ca sigur, în alt loc de muncă aș fi mai respectat decât cel care, de exemplu, mi-a pus fundamentul în știința calculatorului. Mă întristează, sincer.
  4. S-ar pune prea multă presiune pe mine și simt că aș fi într-o continuă „alergătură” pentru lucruri mărunte și inutile (mă refer, de exemplu, la rapoartele cu care îl ajutăm pe dl. diriginte la final de semestru: foarte încurcate și habar nu am cu ce ajută pe cineva; plus ceea ce trebuie să mai completeze dumnealui după ore, în pauze etc.).
  5. Răspunsul la mine e simplu: dacă vrem calitate în educație, în arta de a deveni, totuși, oameni cu o cultură notabilă după ce ieșim de pe băncile școlii, ne trebuie profesori de calitate. Iar mie îmi lipsește tactul acela pedagogic, care te învață cum și ce să înveți eficient. Asta am descoperit-o prin faptul că nu îmi e la îndemână să explic unui coleg, de exemplu, ceea ce nu ar înțelege dintr-o lecție. Nu oricine poate și nu oricine are această chemare.
  6. Mă bucur că m-ai ales să îți răspund, mai ales pentru că mama este profesoară de limba română și mai știu câte ceva din munca ei. Scurt: ziua și decizia/propunerea. Nu e ambiguu, explic imediat: mă refer la deciziile dinspre minister. Nu e tocmai favorabil să știi sau să te trezești că de pe o zi pe alta se schimbă regulile jocului (începem sau nu începem scoala tradițională, se evaluează prin nu știu ce hârtii activitatea on-line sau nu?). E o continuă lipsă de respect față de propriii angajați, o tensiune deloc ușor de suportat.
  7. O văd grea. Asta fiindcă am norocul să am oameni de calitate și buni la clasă. Nu pentru că s-ar vedea acea oboseală la final de semestru, după ultimele teste, după ce ai împins de la spate elevul de 4 și l-ai ascultat dintr-o temă la alegere numai ca să îi ușurezi puțin viața de acasă ci, ba din contră, pentru că nu observăm nicio întrerupere dintre a fi cel din februarie și cel din iunie. N-aș putea să mă dedic egal de la clasă la clasă, cu aceeași față optimistă. (Iar aici intervine și abilitatea de a fi un actor care se detașează de viața proprie și care își gestionează exemplar relațiile extrem de diferite cu oricine din jurul lui).
  8. Nu m-aș vedea niciodată în postura de profesor, deoarece nu mă atrage ideea de a avea o așa mare responsabilitate fața de un număr atât de mare de indivizi la o clasă. Ideea de a ajuta copiii să evolueze pe baza unui sistem de învățământ, din punctul meu de vedere, nepotrivit, care limitează viața la prea puține subiecte și chestiuni de viață importante, mi‐ar tăia creativitatea și libertatea pe care mi-aș dori-o ca îndrumător spre oameni frumoși cu țeluri bune. În plus, banii sunt un reper important în alegerea meseriei, iar salariul de început de drum, și nu numai, al unui profesor, raportat la efortul care trebuie depus în această meserie, mi se pare nesatisfăcător.
  9. Treaba, treabă, dar lucrul cu oameni și elevi buni, foarte buni, mediocri care au nevoie de ajutor și atenție poate separate, cu diferite etnii și diferite temperamente, cu adolescenți emo sau hiperactivi, rușinoși sau prea vocali, mi se pare infernal. Să-mi țipe cineva în ureche fără încetare „doamna, doamna, nu am înțeles aici”, „doamna, doamna, mi-a pus creionul în coșul de gunoi” , sau să trag cuvinte cu patentul din gura fiecăruia – nu aș rezista. Și nici nu prea suport prin firea mea durerile de cap.
  10. Nu mă atrage pentru că e de modă veche. De ce e de modă veche? Informația se găsește peste tot: fie în articole și documente on-line românești sau din alte site-uri, e acolo, accesibilă și nu pleacă. Poate că m-ar atrage dacă cineva îmi garantează că voi putea la oră să mă axez nu pe turnarea materiei pe elevi, ci pe a-i face să gândească și să înțeleagă (de ce nu, cu legături între discipline – e mai logic și ușor, îți spun din experiența de elev) conceptele din acea lecție. Dar tare frică mi-e că îmi va fi greu să fac asta din moment ce puțini domni profesori de la clasă reușesc.

Vă întreb și pe voi, puteți răspunde în comentarii:

Cum vedeți meseria de profesor, vă atrage sau nu și care sunt argumentele voastre pentru părerea pe care o aveți?

____

Despre autor: 

Ștefan Lefter este elev în clasa a XI-a la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia, județul Prahova.

Foto: © Anastassiya Bezhekeneva | Dreamstime.com

Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Citește și:

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

4 comentarii
  1. Se spune ca educatia eprioritate nationala, iar meseria de programator nu este, nici cea de judecator nu este. Sa vedem ce inseamn asta in salarii… ca altfel cum sa vezi ce este si ce nu este prioritar pentru societate. Declaratiile am inteles ca tineau de epoca comunista (care apropo isi platea relativ bine dascalii), dar in ziua de azi e altfel?

  2. Profesia de dascăl e foarte frumoasa dar locuri de munca nu prea exista. Cunosc tineri foarte mulți care dau examenul de titularizare ani la rand, obțin note mari, dar nu sunt titulari. Sa dai anual examen de titularizare, e o povara.

    1. Te uzează, demotiveaza si demoralizeaza.Plus ca posturile de suplinire sunt asa cum sunt:masluite,furate si incorect repartizate.Desi normal ar fi ca legea sa fie lege peste tot.Cine se vede cu pâinea si cuțitul în mână uita de ce e acolo.Mai trebuie schimbați cu oameni care stiu sa respecte regulile si banii publici din care sunt plătiți.

  3. Nu pot să îl contrazic cu nimic dar a fi profesor e mai presus de greutăți. Este despre a fi mereu prezent în viața școlii, să încerci să schimbi ceva acolo unde ești, să-ți fie drag să mergi la școală (nu la serviciu). E o meserie atât de interesantă, tot mereu se întâmplă ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recomandate

Scriitoarea Ioana Nicolaie, profesor de Limba română, despre predarea online: „Un profesor trebuie să fie un fel de magician în contextul acesta, să găsească o cale să transmită informația virtual, să inventeze un alt mod de a preda”

Mutarea orelor din sala de clasă, în online a fost cea mai abruptă măsură luată în ultimii ani în sistemele de învățământ din toată lumea, cu atât mai mult în…
Vezi articolul

DOCUMENT Ministerul Educației obligă școlile să comande manuale pentru anul viitor, majoritatea tot de la Editura Didactică și Pedagogică. Asta deși a anunțat că va cumpăra noi manuale prin licitație

De astăzi, toate școlile sunt obligate să-și comande manuale școlare pentru clasele I-VI, pentru anul școlar 2019-2020. Anunțul apare într-o notă trimisă tuturor școlilor din țară de către Centrul Național…
Vezi articolul