INTERVIU Mircea Miclea, despre crearea de universități metropolitane: Comasarea începe de la nivelul masterat, care e mai flexibil. Poți să și premiezi universitățile care-și comasează masteratele. Abia după se trece la comasarea programelor de licență / „Nu aș vedea o comasare între o universitate generalistă și o universitate medicină. Cred că este contraproductivă”

Comasarea și crearea de universități metropolitane este un proces cu reguli documentate în literatura de specialitate și cu etape similare fuziunilor dintre unitățile economice. Într-un interviu acordat Edupedu.ro cu privire la efectele comasării de universități, în contextul în care surse guvernamentale au declarat pentru Edupedu.ro că executivul are în vedere demararea unor astfel de comasări pentru a obține economii la buget, fostul ministru Mircea Miclea a declarat că potrivit studiilor pe care le-a realizat comasările întorc economii de aproximativ 20% în ceea ce privește cheltuielile cu universitățile. Însă banii economisiți nu trebuie luați de la educație, ci relocați în universitățile și programele de studii care fac performanță.

Potrivit surselor Edupedu.ro, comasarea de universități a fost luată în calcul în repetate rânduri de premierul Ilie Bolojan, pentru a reduce deficitul bugetar lăsat de Guvernarea Ciolacu.

Autor al studiului „Consorții și universități metropolitane”, Mircea Miclea a declarat pentru Edupedu.ro că aceste comasări ale universităților trebuie înțeles „ca un proces, nu ca o decizie așa peste noapte”. Comasările – pentru a fi de succes – trebuie să țină cont „de afinitatea dintre universitățile care se comasează”, trebuie începută de la nivel de masterat și abia apoi se trece la comasarea programelor de licență, „care implică infrastructuri foarte diferite, un număr foarte mare de studenți, o grămadă de proceduri extrem de eterogene”.

„Și atunci când au loc fuziuni în mediul economic – și aceste lucruri sunt foarte documentate prin numeroase studii, Harvard Business Review de fiecare dată publică analize pe această temă – și atunci când se face fuziunea între unități economice, într-o primă fază valoarea acțiunilor scade după fuziune, pentru că apar foarte multe probleme. E un clash între culturile din cele două firme, în procedurile lor diferite, relațiile umane care trebuie luate în calcul, pentru că în final oamenii sunt cei care produc valoarea adăugată. Și abia după o vreme, de regulă după un an, un an jumate, începe iar să crească valoarea acțiunilor acestei noi firme”, a explicat Mircea Miclea, pentru Edupedu.ro.

Fondator al școlii cognitive în psihologia românească, Mircea Miclea are un masterat în administrarea afacerilor, este doctor în psihologie și fondatorul unui institut de cercetare care dezvoltă produse la intersecția dintre psihologie si tehnologie.

Declarațiile acordate de Mircea Miclea pentru Edupedu.ro, pe subiectul comasării universităților:

Rep: Având în vedere că anul 2026 este anunțat a fi unul al tăierilor aplicate în universitar, care e opinia dumneavoastră cu privire la ideea comasării de universități?
Mircea Miclea: Aș spune câteva lucruri. Întâi, ideea de comasare a universităților și de formare de consorții universitare e o preocupare veche, nu e nouă. Eu am scris un studiu pe chestiunea asta prin 2003 sau 2004, se numește „Consorții și universități metropolitane”. A fost publicată în „Actualitate academică”, revista Universității din București. În baza acelui text în mare măsură, profesorul Mihăilescu a elaborat un proiect de lege care a fost aprobat ca Legea consorțiilor universitare în 2004. Prin urmare, preocuparea de-a face consorții și universități metropolitane este veche, adică ideea comasării de universități din același oraș nu e nouă și trebuie luată ca atare. În momentul în care eu am făcut analiza, comasarea aducea, în medie, o economie cam de aproximativ 20% în ceea ce privește cheltuielile cu universitățile. Deci, preocuparea este veche.

Al doilea lucru pe care aș vrea să-l spun este că eu nu văd că trebuie făcută o tăiere a fondurilor pentru învățământul superior, ci trebuie făcută o relocare a fondurilor pentru învățământul superior. Când spun că nu trebuie făcută o tăiere, spun lucrul acesta raportându-mă la cheltuielile publice pe care le au cu învățământul superior țările din jur.

Pentru România, cheltuielile cu învățământul superior sunt de aproximativ 2 miliarde de euro pe an. În Ungaria, o țară de 8 milioane de locuitori, cheltuielile sunt de 1,6 miliarde pe an, iar în Polonia, o țară un pic mai mare decât noi, cheltuielile cu învățământul superior sunt de 7 miliarde de dolari, aproape de trei ori și ceva mai mult decât în România. Clar că aceste finanțări suplimentare se văd și în performanța universităților. Prin urmare, la o finanțare proastă, cum este a educației în general în România și a învățământului superior, nu cred că se pune problema tăierilor, decât dacă venim cu o ideologie contabilicească. 

Nu cred că trebuie să facem tăieri sau comasări de universități înainte de a face evaluarea lor.

Pe de altă parte, și comasarea universităților trebuie înțeleasă ca un proces, nu ca o decizie așa peste noapte. Comasarea trebuie să țină cont de mai multe lucruri: 

1. de afinitatea dintre universitățile care se comasează. Nu poți să faci o universitate tip „ghiveci”, în care ai tot felul de componente, total eterogen. Trebuie să ții cont de compatibilități. 
2. trebuie începută comasarea de la nivel de masterat, unde comasarea este mai ușor de făcut pentru că sunt mai puține orgolii în joc, pentru că masteratele sunt mai flexibile. Este mai ușor să comasezi mai multe universități pentru a face un număr de masterate. Poți să și premiezi această comasare a masteratelor, dând o finanțare, de exemplu, mai mare pentru acele universități care își comasează masteratele .
3. abia după aceea trebuie să treci la comasarea programelor de licență, care implică infrastructuri foarte diferite, un număr foarte mare de studenți, o grămadă de proceduri extrem de eterogene. 

Adică dacă cineva crede că eficiența sau calitatea universităților românești va crește brusc pentru că se comasează, până luna viitoare, toate universitățile, trebuie să fie ori naiv ori tâmp. Nu se poate crește calitatea peste noapte. E un proces de crește a calității, un proces care merită făcut, dar care trebuie luat ca un proces. 

În plus, să nu uităm că sunt bariere legislative: universitățile au în spate câte o lege de înființare. De aceea, cred că ar trebui reluată legea consorțiilor universitare, clar upgradată în raport cu realitățile actuale și creată o astfel de lege în baza căreia să se poată face, legal vorbind, comasările. Nu poți să faci comasări între universități care au în spate legi, mai puțin comasările pe care le faci prin fuziune, în care o universitate mai mare fuzionează cu o universitate mai mică, cu acordul ambelor universități. 

O comasare are nevoie de o reluare a legii consorțiilor universitare, pentru a o face posibilă, precum și de înțelegerea faptului că o comasare este un proces cu mai multe etape, ținând cont de constrângerile contextuale. 

Rep: Vă referiți aici la posibilitatea de a avea comasări, de exemplu, între o universitate generalistă și o universitate de medicină? Acestea au fost cele mai vehiculate în ultima perioadă, ca o potențială țintă guvernamentală.
Mircea Miclea: Eu nu aș vedea o comasare între o universitate generalistă și o universitate medicină. Cred că este contraproductivă. Eventual, aș vedea o comasare între universitatea de medicină și o universitate de medicină veterinară sau între anumite segmente dintr-o universitate tehnică cu o universitate de medicină. 

Trebuie să ne gândim care sunt comasările cele mai eficiente, care aduc valoare adăugată. Cred că ar aduce valoare adăugată dacă studenții de la medicină umană ar intra în contact cu cei de la medicină veterinară și invers. Sau dacă medicina, care este din ce în ce mai tehnologizată, face parte din aceeași universitate cu cei de la o universitate tehnică. Și invers, tehnica are mult de câștigat acum prin aplicațiile de medicină, uitați-vă ce se întâmplă în momentul de față. 

Deci cred că ar trebui gândită chestiunea asta, nu făcută administrativ și nu pe bază de orgolii și de egouri. 

Rep: O comasare care generează proteste și care repetă tiparul asupra căruia ați atras acum atenția, cu programe eterogene puse laolaltă, este absorbirea Universității de la Cahul de către o universitate tehnică din Chișinău.
Mircea Miclea: Nimănui nu-i folosește astfel de tensiuni. Se deteriorează performanța academică, calitatea vieții academice. Nu folosește nimănui o fuziune rapidă, care e făcută fără a ține cont de context și de constrângeri. 

De aceea trebuie începută comasarea universităților și fuziunea, de la acele componente care ridică cele mai puține probleme: de exemplu, programele masterale ridică mai puține probleme pentru a fi comasate, decât programele de licență care sunt mult mai complexe, cu o infrastructură mult mai complexă, cu un număr mai mare de studenți, cu tot felul de proceduri de studii, de credite și așa mai departe, care va vor fi mai dificil de comasat. 

Rep: Pe de altă parte, rectorul Universității din București anunța că Universitatea nu vrea să facă fuziuni, înțelegând comasările prin preluări de către universitățile mari a unor universități mici, care nu sunt viabile economic în acest moment. 
Mircea Miclea: Nu cred că trebuie înțeleasă comasarea în felul acesta. Dacă comasarea se face doar așa, că se preia o universitate de o altă universitate, cu forța, prin Hotărâre de Guvern sau prin Ordonanță de Urgență, atunci e greșit și atunci îi dau toată dreptatea rectorului de la Universitatea din București. Dar nu cred că așa trebuie făcută comasarea universităților. Cred că trebuie făcută comasarea, crearea de universități metropolitane ca un proces care e început cu acele componente care pot fi integrate și atunci când apare un avantaj, o valoare adăugată clară. De exemplu, infrastructura comună pus la dispoziție aduce valoare adăugată față de infrastructura pe care o are fiecare universitate în parte. Biblioteca se poate dota mai bine dacă se face o singură universitate, în loc să fie finanțate două biblioteci și să se distribuie fondurile pe două biblioteci; terenurile de sport, laboratoarele de cercetare etc. Trebuie să vedem: dacă o o fuziune sau o comasare aduce valoare adăugată, atunci merită făcută. 

Universitățile foarte mari nu știu dacă vor accepta să fie comasate, că ele deja sunt foarte mari și greu de gestionat. Pe de altă parte, faptul ești universitate mică nu înseamnă că trebuie să te comasezi cu alte universități, vă dau exemplul Caltech-ului [California Institute of Technology] din Statele Unite, care e o universitate mică, dar care este de vârf. Cum să se comaseze? Ea are identitatea proprie, nu are nevoie de o comasare ca să aibă o identitate ștearsă din cauza comasării. E o legislație, e libertatea academică, e autonomia universitară, în spatele fiecărei universități e o lege, nu se poate trece cu tancul rusesc sau ce fel de tanc doriți dumneavoastră peste aceste prevederi care sunt nu numai în legislația românească, ci în toate legislațiile. 

De aceea cred următoarele: 

1. Este demn de luat în seamă procesul de a constitui universități metropolitane sau de a constitui universități comasate. 
2. El trebuie înțeles ca un proces, nu ca o decizie administrativă. 
3. Procesul trebuie început de acolo unde problemele pe care le produce această fuziune sunt mici, deci să fie făcute la masterate înainte de a comasa nivelul de licență. 
4. Comasările trebuie făcute acolo unde aduc valoare adăugată, adică unde rezultă un învățământ de mai bună calitate prin comasare, decât prin funcționarea independentă. 

Eu vă reamintesc că și atunci când au loc fuziuni în mediul economic – și aceste lucruri sunt foarte documentate prin numeroase studii, Harvard Business Review de fiecare dată publică analize pe această temă – și atunci când se face fuziunea între unități economice, într-o primă fază valoarea acțiunilor scade după fuziune, pentru că apar foarte multe probleme. E un clash între culturile din cele două firme, în procedurile lor diferite, relațiile umane care trebuie luate în calcul, pentru că în final oamenii sunt cei care produc valoarea adăugată. Și abia după o vreme, de regulă după un an, un an jumate, începe iar să crească valoarea acțiunilor acestei noi firme care a rezultat din fuziunea celor două firme anterioare. Deci sunt documentate lucrurile acestea, lumea trebuie doar să le citească, să se uite la ele și abia după aceea să gândească un proces viabil, nu heirupist, de a face comasarea universităților. 

Citește aici interviul integral acordat de Mircea Miclea pentru Edupedu.ro

Citește și:

EXCLUSIV Comasările de universități ar fi o reformă reală în România. Și suntem pe un model destul de comunist de finanțare în universitar: dăm cam la fel tuturor și nu obținem performanță – anunță consilierul prezidențial Sorin Costreie: Ca să-și asume cineva toate lucrurile acestea, trebuie să știe că stă ministru 2-4 ani

EXCLUSIV Universitatea din București nu vrea să facă fuziuni, anunță rectorul Marian Preda: De ce o universitate serioasă să-și ia anexă una care nu e viabilă, făcută după ’89 pentru a avea autoritățile locale universitate? Ideea comasării universităților este proastă!