În fața votului esențial de duminică, 18 mai 2025, în care românii își aleg președintele țării pentru următorii 5 ani, și pe fondul unei prezențe de doar 53% în primul tur, Edupedu.ro a încercat să afle de ce oamenii încă mai au idei preconcepute, de neclintit: «votul meu nu contează», «nu mă implic în politică», «nu mă afectează politica și alegerile», «n-am cu cine vota» sau că «ultima oară am votat o schimbare și am fost dezamăgit, de ce să îi mai cred?», «indiferent cine vine nu poate fi mai rău». Într-un interviu acordat Edupedu.ro, sociologul Paul Acatrini afirmă că „trebuie să facem o alegere în orice moment al vieții, că orice acțiune a noastră e o alegere”. L-am rugat pe Acatrini să ne detalieze cum îi afectează viața politică pe români în funcție de câteva meserii: profesor, educator, îngrijitor și altele.
Sociologul Paul Acatrini a explicat, într-un interviu pentru Edupedu.ro, că în viață facem zilnic alegeri, iar «a alege» e acțiunea principală a democrației. „Trebuie să facem o alegere în orice moment al vieții, orice acțiune a noastră e o alegere”, a spus el, în contextul alegerilor prezidențiale din 18 mai, cruciale pentru direcția pe care o va urma România: pro-europeană sau una care va aluneca în extremism.
- Amintim că la primul tur, în 4 mai, doar 53% dintre alegători s-au prezentat la urne.
L-am întrebat pe sociologul Paul Acatrini de ce oamenii consideră că politica nu le afectează viața: „Nu putem spune că nu ne interesează decât traiul de zi cu zi și că nu ne interesează partea politică, decât dacă trăim într-o zonă complet izolată. În realitatea noastră, facem parte integrantă dintr-un sistem, dintr-o societate. Copiii noștri frecventează școala, avem nevoie de servicii medicale, ne deplasăm pe drumuri, facem cumpărături și depindem de un venit pentru a ne satisface necesitățile. Toate acestea sunt asigurate prin intermediul unui sistem social, economic și politic pe care îl validăm prin vot.”
L-am rugat pe Paul Acatrini să ne dea câteva exemple, cum ne afectează viața votul în funcție de meserie. De exemplu, profesorii au avut proiecte cu fonduri europene care au dezvoltat școlile, au avut schimburi de experiență cu țări din vestul Europei.
„Să ne amintim de viziunea unui candidat privind sistemul educațional al lui Spiru Haret de la începutul secolului XX. Într-o societate închisă, în care am fi limitați să urmăm instrucțiuni, progresul resimțit de profesorii implicați în proiecte moderne ar fi, în mod firesc, anulat. Profesorii optează pentru o educație modernă, europeană, asumându-și riscurile și provocările inerente”, a spus Paul Acatrini.
Sociologul a combătut falsa idee de „anti-sistem” care se propagă în spațiul public.
„Ideea de «sistem» – alegi sistemul sau te opui sistemului? – reprezintă mai degrabă o falsă dihotomie, deoarece fiecare individ definește «sistemul» în mod diferit. Este doar o noțiune aruncată în discuție, un vinovat invizibil, fabricat, pe care, să spunem, curentul suveranist îl identifică și îl demonizează pentru a atrage atenția oamenilor asupra lui. Dar, în esență, ce este «sistemul»? Vorbim despre sistemul politic, sistemul economic sau sistemul juridic? Sistemul este parte integrantă a vieții noastre. Societatea este structurată pe sisteme. Teoria sociologică ne arată că există sisteme la diverse niveluri, de la microsisteme precum familia, până la organizații și la nivel macro: sistemul economic, social, cultural, medical – toate acestea sunt sisteme prin care sunt organizate activitățile sociale.”
Sociologul a spus că oamenii sunt foarte atrași de mesaje simple care duc foarte ușor către emoție, suprimând raționalul.
„Mesajele promovate de curentele extremiste sau populiste sunt adesea simple, cuvinte de bază precum: apă, energie, hrană – elemente fundamentale, ușor de urmărit și de înțeles. Mai mult, mesajele emoționale nu necesită un proces rațional complex; emoția poate eclipsa rațiunea. Dacă un mesaj rezonează emoțional cu un individ, analiza rațională devine chiar contraproductivă uneori.”
Redăm interviul integral acordat Edupedu.ro de sociologul Paul Acatrini:
Edupedu.ro: În pragul acestor alegeri cruciale care au dezbinat societatea, mulți consideră că nu îi afectează politica. Există vreo categorie de oameni despre care putem spune că nu este afectată de alegeri?
Paul Acatrini, sociolog: Bineînțeles că răspunsul scurt este negativ. În mod firesc, dacă au loc alegeri pentru președinția țării, pentru a stabili destinul națiunii în următorii cinci ani, este evident că, într-o măsură mai mare sau mai mică, fiecare persoană este influențată de rezultatul acestora. Aș dori să adaug o observație legată de sensul cuvântului „alegere” și de importanța implicării în procesul electoral, a participării la vot. Acest lucru este esențial deoarece trebuie să facem alegeri în orice moment al vieții, orice acțiune a noastră implică o alegere. Mai mult, actul de a alege reprezintă acțiunea fundamentală a democrației, principiul său de bază. Democrația există tocmai pentru că cetățenii au posibilitatea de a alege. Dacă această capacitate de a alege dispare, nu doar în contextul alegerilor politice sau prezidențiale, ci și în viața personală, atunci este evident că nu mai trăim într-o democrație, ci într-un regim autoritar, sau chiar într-o structură familială similară. Prin urmare, bazându-ne pe această teorie a alegerii, orice acțiune, orice decizie pe care o luăm ne influențează existența. Astfel, și alegerile politice, cele prezidențiale, ne afectează pe toți, chiar și prin simplul fapt că avem de ales între varianta unei democrații de cinci ani, în care vom putea continua să facem alegeri în diverse aspecte ale vieții, și cealaltă variantă, în care libertatea de a alege pare a fi pusă sub semnul întrebării, existând perspectiva limitării opțiunilor, sub pretextul că anumite decizii sunt mai potrivite pentru noi.
Pare să existe perspectiva limitării alegerilor, pentru că ni se va spune să facem într-un anumit fel sau în alt fel, pentru că așa e mai bine să facem.
Edupedu.ro: Una dintre ideile care se propagă mereu în România în pragul alegerilor este că: «votul meu nu contează”, «jocurile sunt făcute deja», «oricum nu iese cine vreau eu» etc..
Paul Acatrini, sociolog: Da, există multiple teorii, valuri și curente de opinie, culturi și contra-culturi. În special în mediul online și pe rețelele sociale se formează comunități de opinii. Într-adevăr, există și această percepție, deși poate este mai puțin vizibilă, tocmai pentru că neparticiparea, neimplicarea și rolul de spectator al evenimentelor sociale sunt mai puțin expuse în spațiul public și în social media. Cei care nu se implică în sfera publică tind să creadă că opinia lor nu contează, aducând diverse argumente: „oricum alții decid”, „ultima dată nu a ieșit candidatul meu”, sau, dimpotrivă, „a ieșit, am avut încredere, dar am fost dezamăgit și așteptările nu mi s-au îndeplinit”. Astfel, gândirea este: „decât să fiu din nou dezamăgit, mai bine nu votez”. Însă aici se află capcana. Dacă nu alegi, similar cu situațiile din viața personală în care lași destinul sau pe alții să hotărască pentru tine, riscul de a fi frustrat este destul de mare, deoarece noi toți avem nevoi, iar nimeni nu ne cunoaște mai bine aceste nevoi decât noi înșine. Dacă nu încercăm să ne atingem și să ne împlinim aceste nevoi, viața, mediul sau ceilalți nu vor face acest lucru în locul nostru. Prin urmare, măcar sensul acțiunii noastre este acela de a lupta pentru a ne satisface cât mai multe dintre nevoi, asumându-ne și riscul, care face parte din teoria alegerii, de a pierde sau de a câștiga.
Și atunci măcar sensul acțiunii noastre este acesta de a lupta să ne atingem cât mai mult dintre nevoi și bineînțeles și cu riscul care face parte din teoria alegerii, de a pierde: ai o șansă să câștigi și o șansă să pierzi.
Edupedu.ro: Așadar, decizia de a vota sau nu trebuie să fie una asumată? Cum?
Paul Acatrini: Teama de asumare, frica de a ne asuma responsabilitatea, este una dintre fricile noastre naturale. Ne este teamă să ne asumăm răspunderea pentru noi în primul rând, pentru deciziile noastre de multe ori, poate pentru că nu ne considerăm competenți și nu ne pricepem la politică. Democrația afirmă că orice cetățean are competența minimă de a face o alegere politică, o alegere democratică, astfel încât cei care câștigă alegerile, președintele în acest caz, să reprezinte emanația majorității cetățenilor dintr-o țară.
Edupedu.ro: Într-o democrație avem acest instrument, această posibilitate și putere de a schimba la 4 sau 5 ani pe cei care ne conduc.
Paul Acatrini: Da, alegem pentru a putea alege din nou peste cinci ani, și încă o dată, și așa mai departe. Alternativa pare să fie: alegem o dată, și apoi vom fi conduși de cel mai bun, fără a mai fi nevoiți să gândim sau să alegem noi. Cei care ne vor conduce vor ști ei cel mai bine cum să acționeze. Și deja ne spun cum să gândim, cum să facem și cum va fi bine, fără ca noi să depunem niciun efort. Această alternativă se conturează astfel: pe de o parte, responsabilitatea – alegem, și apoi vom vedea, vom munci, vom face sacrificii pentru a reuși; pe de altă parte, soluția pare mult mai simplă și mai facilă – alegi, și după aceea nu mai trebuie să faci nimic, ne ocupăm noi de restul.
Edupedu.ro: O altă idee vehiculată des chiar și în contextul alegerilor: nouă nu ni se întâmplă asta. Chiar dacă iese X președinte n-are cum să ni se întâmple ceva rău. Și românii gândesc astfel în multe alte contexte, de exemplu: nu-mi pun centura că merg până la colț, nu mi se poate întâmpla nimic.
Paul Acatrini: Comparația cu centura de siguranță este foarte relevantă. Exact despre asta este vorba, despre alegerea pe care o avem de făcut acum: vrem să ne punem centura, să fim cumva asigurați, să avem niște garanții, niște elemente de siguranță că mergem în direcția dorită, sau vrem să ne asumăm un risc? Să spunem: „da, nu ni se întâmplă”, dar dorim ceva diferit, ceva nou, pentru că este la modă, sau pur și simplu nu alegem, pentru că spunem că nu există niciun pericol, indiferent cine iese, asta este. Nu, nu se întâmplă ceva rău, pentru că oricum lucrurile se vor aranja de la sine. Uneori însă, realitatea este alta, vedem în jurul nostru: Rusia, Turcia, Ungaria, Serbia. Sunt țări în care astfel de lucruri se întâmplă. Și, în fine, există și argumente tehnice, financiare, economice, care ajung mai greu la cetățeni și sunt mai dificil de înțeles și de argumentat: scăderea economiei, lipsa investițiilor străine, sistarea fondurilor europene. Oricum, și în cazul nostru există acest risc, nu doar dacă ajungem într-o situație similară, ci chiar și în contextul actual. Cu siguranță, discuția legată de fondurile europene va fi diferită și nu foarte plăcută. De aceea, afirmația „nu se întâmplă” este eronată, deoarece suntem conectați la celelalte țări, la economie, la politica internațională. Clar, și noi vom fi afectați.
Edupedu.ro: Oamenii spun că își doresc un trai mai bun dar în același timp spun că nu îi interesează politica fiind preocupați doar de problemele din viața lor. Se exclud aceste două afirmații?
Paul Acatrini: Dacă nu trăim într-o societate sau într-o zonă complet izolată și suntem total autonomi și independenți din punct de vedere energetic, alimentar și al oricăror alte nevoi, atunci poate am putea spune că ne interesează doar traiul de zi cu zi și nu partea politică. Dar în realitatea în care trăim, facem parte dintr-un sistem, dintr-o societate, avem copii care merg la școală, avem nevoie să mergem la spital când suntem bolnavi, circulăm pe drumuri, mergem la magazin, avem nevoie să câștigăm bani pentru a-i cheltui și, implicit, avem nevoie de locuri de muncă. Toate aceste aspecte sunt asigurate pe baza unui sistem social, economic și politic pe care noi îl validăm prin vot. Bineînțeles, rezultatul nu este niciodată exact așa cum alegem, deoarece există o confluență de forțe, de energii, de curente, alianțe politice care, de cele mai multe ori, conduc în România în ultimii ani, fiind alianțe mai mult sau mai puțin naturale în aceeași direcție sau contradictorii între partide opuse. Cu toate acestea, ceea ce am avut până acum ca rezultat a fost tocmai această alternanță la guvernare, această schimbare. De aceea, și ideea de „sistem” – alegi sistemul sau împotriva sistemului? – este mai degrabă o falsă discuție, pentru că fiecare definește sistemul în mod diferit. Este doar o minge aruncată, un vinovat invizibil, mai degrabă inventat, pe care, să zicem, curentul suveranist îl identifică și îl încarcă negativ, pentru a focaliza atenția oamenilor asupra acelui personaj. Dar până la urmă, ce este sistemul? Sistemul politic, sistemul economic, sistemul juridic? Sistemul face parte din viața noastră. Așa este construită societatea, pe sisteme. Adică asta spune teoria sociologică: există sisteme, microsisteme – de la familie, care este un sistem, la organizații – și la nivel macro: sistemul economic, social, cultural, medical – sunt sisteme, așa sunt organizate activitățile sociale.
Edupedu.ro: Un om care nu-și poate îndeplini nevoile de bază, despre care vorbeați nevoile din piramida lui Maslow despre care elevii învață încă de la liceu la psihologie – nevoia de hrane și supraviețuire – este acest om mai vulnerabil acestui tip de discurs extremist?
Paul Acatrini: Bineînțeles. La Cult Research observăm că vulnerabilitatea, determinată într-adevăr de nivelul de educație și de venituri, este în mare parte corelată chiar și cu vârsta, deoarece vedem că generațiile tinere sunt mai vulnerabile decât persoanele adulte la acest gen de informații, și din cauza expunerii la o multitudine de informații. Chiar discutam zilele trecute în companie despre un fenomen – infoxicația – astfel încât avem multe informații, o aglomerație de informații din surse și forme diferite, pe care nu suntem pregătiți să le gestionăm, nu avem instrumentele necesare. (n. red. un termen care descrie supraîncărcarea cu informații cu care se confruntă oamenii în era digitală. Termenul, o combinație de „informație” și „intoxicație”, a fost inventat de sociologul spaniol Alfons Cornellà în anii 1990). Și atunci, normal, cei care au mai puțină educație și care sunt preocupați pur și simplu de a câștiga bani pentru ziua respectivă sau de a se gândi ce vor mânca a doua zi, în mod firesc neglijează următoarele elemente din piramida lui Maslow: cele de recunoaștere, cele de stimă de sine, culturale și așa mai departe. Mesajele din zona extremistă sau populistă sunt mesaje simple, cuvinte simple: apă, energie, hrană – lucruri foarte de bază, sunt mai ușor de urmărit și de înțeles.
Și încă ceva: mesajele emoționale, pentru că în cazul acestora nu este nevoie de foarte multă rațiune, sau rațiunea de obicei este învinsă de emoție. Dacă te identifici, dacă rezonezi cu mesajul respectiv din punct de vedere emoțional, nici nu mai este nevoie și nici nu te mai ajută rațiunea. Ba chiar uneori te încurcă.
Edupedu.ro: Există de altfel, în ultima vreme, în această campanie electorală, pagini de Facebook cu mesaje scrise de AI, cu poze cât se poate de reale, la care sute de mii de oameni dau like-uri și comentează și se identifică cu personaje postărilor: vezi cazul Mihăiță. Este și acolo capitalizare a emoției, spre un plan politic? O manipulare?
Paul Acatrini: Da, exact pe emoțiile simple, emoții de bază, de la frică la bucurie, la atractivitate, care nu necesită prea multe explicații. Acolo nici nu există argumente prea raționale. Pe lângă faptul că, cu un ochi mai avizat – dar deocamdată prea puțini oameni sunt avizați să aibă instrumentele necesare pentru a identifica știrile false de lucrurile create cu inteligența artificială – cel mai ușor este să te uiți, să te bucuri, eventual să dai like sau chiar share. Și atunci genul acesta de informație se răspândește foarte ușor.
Edupedu.ro: Să luăm pe rând câteva exemple de meserii sau categorii sociale, indiferent de venituri. Cum îi poate afecta rezultatul alegerilor? De exemplu, pe un profesor care este învățător sau educator, care se gândește doar că are foarte mult de muncă, că leargă de la o școală la alta ca să își facă normele, că are foarte multă birocrație pe cap, că nu mai are respectul elevilor? Acestea sunt problemele lui reale. Cum îl afectează pe el dacă merge sau nu la vot sau politica în general?
Paul Acatrini: Da. Într-adevăr, am realizat numeroase studii pe educație în ultimii ani și am discutat cu mulți profesori. Înțelegem că există într-adevăr multe provocări și cadrele didactice au multe nevoi, dincolo de educație și de activitatea lor la catedră cu copiii. Au și relația cu părinții, cu copiii, birocrația și o mulțime de documente și hârtii de completat. Dar ei, pe de altă parte, observă și progresul muncii lor și standardul lor de viață în ultimii ani, datorită fondurilor europene care au ajuns în școli și le-au îmbunătățit condițiile. Și aici există categorii: cei care s-au implicat, cei care au fost deschiși la aceste proiecte. Cunoaștem un proiect al Fundației Orange, Digitaliada, în care se implică mulți profesori din țară și care contribuie cu materiale, dezvoltă, se implică, interacționează între ei, comunică pentru a-și îmbunătăți atât activitatea profesională, cât și viața personală. Toate aceste lucruri, într-o societate în care lucrurile s-ar închide, în care am fi lăsați doar să facem ce ni se spune – să ne întoarcem la ce spunea un candidat: sistemul de educație al lui Spiru Haret de la începutul secolului XX – ar duce în mod firesc la pierderea progresului simțit de acești profesori implicați. Profesorii aleg pentru o educație modernă, europeană, cu toate riscurile și provocările – ecrane, tablete, telefoane, copii poate mai puțin ascultători – dar aleg pentru această evoluție în care avem și fonduri europene, și perspectiva schimburilor de experiență între profesori. Sunt mulți profesori care participă la schimburi de experiență cu țări din vestul Europei, diverse alte proiecte foarte interesante, pe care în alte circumstanțe nu le-ar fi avut. Deci ei sunt clar motivați, fără a mai menționa aspectele financiare, care, de asemenea, sunt influențate pozitiv prin implicarea în aceste proiecte extrașcolare.
Edupedu.ro: O îngrijitoare de creșă sau grădiniță de ce ar vota? Cum o afectează votul?
Paul Acatrini: Și în cazul lor, fondurile europene au avut un impact indirect pozitiv. Dezvoltarea infrastructurii, deși recunoaștem că nu la nivelul dorit și că multe locuri necesită încă investiții, a fost posibilă datorită implicării directorilor și managerilor de școli, grădinițe și creșe care au atras aceste fonduri. Astfel, s-au creat spații mai plăcute și mai primitoare atât pentru elevi și copii, cât și pentru profesori, inclusiv pentru îngrijitoare și supraveghetoare, care beneficiază de condiții de muncă îmbunătățite. Aceste aspecte sunt, bineînțeles, corelate și cu un anumit nivel al veniturilor, care, evident, depinde de economie. Dacă există fonduri pentru educație, implicit și veniturile personalului din acest sector sunt influențate pozitiv.
Edupedu.ro: Cum îl afectează votul și politica pe un vânzător ?
Paul Acatrini: Meseria de vânzător este într-adevăr răspândită, dar devine din ce în ce mai puțin atractivă pentru români, ceea ce duce la creșterea numărului de vânzători imigranți. Aceasta ar putea fi percepută ca un argument pro sau contra implicării electorale. Unii ar putea gândi: „oricum nu mai am oportunități, vin imigranții și ne iau locurile de muncă sau salariile scad”. Însă realitatea este că această muncă este din ce în ce mai puțin căutată de români, acesta fiind motivul pentru care vin imigranți. Pe de altă parte, și veniturile vânzătorilor români au crescut în ultimii ani, iar disponibilitatea locurilor de muncă a crescut odată cu dezvoltarea economiei și cu venirea companiilor multinaționale. Aici apare o discuție: ar trebui să vină sau să plece multinaționalele, ar trebui să realizeze profit în România? Indiferent de opinie, printre cei mai mari angajatori din România se numără companiile multinaționale din sectorul de retail și comercial, unde majoritatea angajaților sunt vânzători și lucrători comerciali. Dacă aceste companii ar pleca, câte mii, zeci de mii de locuri de muncă ar dispărea?
Edupedu.ro: Pe un angajat într-o corporație, cum îl afectează votul de duminică?
Paul Acatrini: Companiile multinaționale aduc cu ele standarde, metode și practici testate de-a lungul a zeci de ani. Toate aceste informații și cunoștințe rămân aici. Companiile mai mici învață de la ele, ceea ce poate contribui la dezvoltarea economiei românești. Nu se poate afirma că economia românească se poate dezvolta doar pe baza experienței și tradiției autohtone. Interacțiunea economică este globală; în acest moment, nu mai putem vorbi despre a fi doar producători și consumatori de produse românești. Nu funcționează așa. Lucrurile se schimbă, există schimburi comerciale, anumite componente sunt produse mai ieftin sau mai bine într-o anumită țară și pot fi comercializate mai avantajos în alta. Aceasta este logica economiei globale.
Edupedu.ro: Un pensionar cum este afectat de vot?
Paul: În această perioadă, pensiile sunt strâns legate de fondurile de pensii naționale, de buget și de contribuțiile la buget. Pensionarii nu ar trebui să fie într-o competiție cu angajații sau cu alte categorii sociale, deoarece plata și ajustarea pensiilor lor depind de valoarea muncii și de contribuțiile angajaților, angajatorilor și companiilor la bugetul de stat. Mai mult, pensiile depind din ce în ce mai mult de fondurile de pensii și de investițiile financiare. Dacă lucrurile evoluează într-o direcție izolaționistă, este evident că și fondurile financiare și fondurile de pensii vor scădea, ceea ce, cu siguranță, dacă nu imediat, în câțiva ani, poate afecta inclusiv plata pensiilor. Iar acest lucru îi afectează atât pe actualii pensionari, cât mai ales pe viitorii pensionari.
Raluca Pantazi
Redacția
Oana Rogojanu
Matei Pop
Marius Andruh