Discuția despre analfabetismul funcțional al elevilor români se oprește prea des la procente și ratează întrebarea despre textele și sarcinile de lucru întâlnite efectiv de copii, susține cercetătoarea Mădălina Chitez, de la Universitatea de Vest din Timișoara. Într-o analiză publicată pe pagina sa, ea arată că manualele românești de Limba și literatura română de clasa a VIII-a privilegiază textele literare și interpretarea abstractă, în timp ce evaluările PISA testează mai ales folosirea informației, compararea surselor, distingerea faptelor de opinii și evaluarea credibilității.
La PISA 2025, 48% dintre elevii români de 15 ani nu au atins nivelul minim de competență la citire. În opinia cercetătoarei, această cifră trebuie citită dincolo de statistică.
„Procentele sunt reale și îngrijorătoare. Ca cercetătoare, observ însă că discuția publică se oprește aproape de fiecare dată în același loc: la statistică. Repetăm cifra, ne alarmăm, propunem încă un program și mergem mai departe fără să ne întrebăm de ce. Iar răspunsul nu se află doar în procente, ci în textele pe care le citesc, efectiv, copiii”, scrie Mădălina Chitez.
Potrivit autoarei, echipa Centrului de Cercetare CODHUS al Universității de Vest din Timișoara compară textele și sarcinile de lucru din manualele românești cu cele utilizate de PISA. Cercetarea a fost prezentată inițial la Conferința Națională de Cercetare în Educație, CERED 2024, și extinsă în august 2026, la European Conference on Educational Research, ECER, la Tampere, Finlanda.
73% dintre textele din manualele analizate sunt literare, arată cercetarea
În analiza prezentată la ECER 2026, cercetătorii au comparat manuale de Limba și literatura română de clasa a VIII-a, aprobate de Ministerul Educației, cu itemi de lectură PISA 2018.
Aproape trei sferturi dintre textele din manualele analizate, 73%, sunt literare: 42,85% narative, 18,37% lirice și 12,25% dramatice. Textele non-literare reprezintă 26,53%, iar unele dintre ele rămân legate de universul literaturii, precum recenziile, eseurile sau biografiile scriitorilor.
În schimb, PISA urmărește mai ales folosirea informației în contexte funcționale și lectura critică. În itemii analizați de echipă, 26% urmăreau integrarea informației și generarea de inferențe din surse multiple, 19% sensul literal și reflecția asupra conținutului și formei, 15% detectarea contradicțiilor între texte, 11% extragerea informației și 7% evaluarea calității și credibilității unei surse.
„Un item PISA, «Laptele de vacă», îi cere elevului să decidă dacă niște afirmații sunt fapt sau opinie, o competență de bază a lecturii critice. O sarcină de lectură dintr-un manual îi cere, în schimb, spre exemplu, să interpreteze «neliniștea ființei» și concordanța dintre cadrul marin și «suferința călătorului». Două tipuri complet diferite de gândire”, explică Mădălina Chitez.
Ea observă și o diferență de format: 70% dintre itemii PISA analizați au variante de răspuns, iar dificultatea este distribuită intenționat pe niveluri. În manuale, sarcinile sunt în principal cerințe deschise de interpretare literară. Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a consolidează, la rândul ei, preferința pentru scrierea narativă și descriptivă, susține cercetătoarea.
„Nu elevii sunt de vină”
Mădălina Chitez respinge atribuirea responsabilității pentru rezultate elevilor. „Nu este responsabilitatea lor pentru aceste rezultate. Este vorba despre un sistem care nu îi antrenează pentru tipul de gândire pe care îl cere PISA și, mai important, pentru viața de după școală”, scrie ea.
Autoarea amintește declarația coordonatoarei naționale PISA 2025, Gabriela Nausica Noveanu, potrivit căreia nu trebuie făcute „antrenamente” pentru test, ci trebuie dezvoltate strategii de predare, învățare și evaluare care cresc competențele elevilor.
„Dacă vrem ca elevii să aibă aceste competențe, nu testul trebuie «antrenat», ci felul în care sunt construite programele școlare, manualele, sarcinile și evaluările de zi cu zi”, argumentează cercetătoarea.
Ea susține că literația depășește performanța școlară și reprezintă o condiție a autonomiei în viața adultă: înțelegerea unui contract, a unor instrucțiuni medicale sau a unui document administrativ. „Miza reală este ca elevii să plece din școală nu doar cu lecturi parcurse și examene promovate, ci cu capacitatea de a înțelege, de a judeca și de a folosi informația în propria viață”, conchide autoarea.
- Mădălina Chitez este cercetător în lingvistică computațională aplicată, cu peste 15 ani de experiență în cercetare și predare universitară în România, Germania și Elveția. A obținut doctoratul la Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg și a efectuat stagii de cercetare la universitățile Oxford, Siena și Coventry. În prezent lucrează la Universitatea de Vest din Timișoara, unde conduce Centrul de Cercetare CODHUS, dedicat studiilor interdisciplinare din științele umaniste și aplicării metodelor digitale în educație și științele limbajului. Activitatea sa include analize lingvistice ale manualelor școlare și dezvoltarea unor resurse digitale pentru sprijinirea literației, scrierii academice și performanțelor educaționale ale elevilor și studenților.
Analiza integrală a Mădălinei Chitez, preluată cu acordul autoarei
„Despre analfabetismul funcțional, rezultatele PISA și ce ne scapă când citim doar procentele
De câteva zile, spațiul public discută din nou despre analfabetismul funcțional al elevilor români. Motivul: marți, 8 septembrie 2026, au fost publicate rezultatele PISA 2025, iar cifrele confirmă o tendință cunoscută de peste un deceniu. La lectură, aproape jumătate dintre elevii de 15 ani din România, 48%, nu reușesc să înțeleagă în profunzime un text și să lucreze cu informația din el. Acesta este, în forma cea mai simplă, înțelesul „analfabetismului funcțional”.
Procentele sunt reale și îngrijorătoare. Ca cercetătoare, observ însă că discuția publică se oprește aproape de fiecare dată în același loc: la statistică. Repetăm cifra, ne alarmăm, propunem încă un program și mergem mai departe fără să ne întrebăm de ce. Iar răspunsul nu se află doar în procente, ci în textele pe care le citesc, efectiv, copiii.
În cercetarea românească pe această temă există trei direcții.
- Direcția statistică analizează scorurile și variabilele care le influențează: mediul de proveniență, resursele familiale, pregătirea profesorilor sau diferențele dintre școli. Aceste date sunt esențiale pentru identificarea inegalităților și orientarea politicilor educaționale, dar nu explică întotdeauna ce anume întâmpină elevul atunci când citește un text sau rezolvă o sarcină. De aceea, perspectiva statistică trebuie completată de analiza proceselor de învățare și a materialelor cu care elevii lucrează efectiv.
- Cercetarea dezvoltării literației, inclusiv studiile coordonate de psihologul educațional Dacian Dolean, urmărește longitudinal și experimental cum se dezvoltă citirea și comprehensiunea la copiii din România și ce factori le influențează. Rezultatele evidențiază rolul competențelor lingvistice, al statutului socioeconomic și al experiențelor școlare în dezvoltarea citirii, precum și relația dintre dificultățile de lectură și anxietatea asociată acesteia. Este o perspectivă esențială asupra mecanismelor individuale și educaționale ale literației, dar nu are ca obiect principal comparația lingvistică dintre textele și sarcinile din manualele românești și cele utilizate de PISA.
- Direcția lingvistică, cea în care lucrează echipa noastră de la Centrul de Cercetare CODHUS, Universitatea de Vest din Timișoara, se uită efectiv la text: ce citesc și ce rezolvă elevii la PISA, față de ce citesc și rezolvă în manualele românești. Literația nu poate fi înțeleasă fără perspectiva lingvistului. Studiile despre gen și text arată că tipuri diferite de text antrenează competențe de lectură diferite, iar teoria literației critice arată că a citi înseamnă a evalua surse, credibilitate și perspectivă, adică exact ceea ce testează PISA.
Nu este o preocupare de conjunctură. Am prezentat pentru prima dată această analiză în 2024, la Conferința Națională de Cercetare în Educație, CERED, la Oradea, împreună cu Roxana Rogobete. Studiul arată că manualele românești, dar și examenele naționale, nu sunt aliniate cu cerințele PISA pentru evaluarea literației.
În timp ce PISA pune accent pe texte funcționale și gândire critică, manualele și examenele interne se concentrează pe analiza literară și pe gramatică abstractă, deseori fără relevanță pentru comunicarea reală.
Am reluat și extins subiectul la ECER 2026, European Conference on Educational Research, desfășurată la Tampere, în Finlanda, între 17 și 21 august 2026, într-o lucrare intitulată „Misaligned Literacies: A Linguistic Comparison of Romanian Textbooks and PISA Reading Assessments”, semnată împreună cu Velibor Mladenovici, Roxana Rogobete, Adela Chindriș și Ilinca Sas.
Am comparat manuale de Limba și literatura română de clasa a VIII-a, aprobate de minister, cu itemii de lectură PISA 2018.
Aproape trei sferturi dintre texte, 73%, sunt literare: 42,85% narative, 18,37% lirice și 12,25% dramatice. Doar 26,53% sunt texte non-literare, iar multe dintre ele rămân tot în orbita literaturii, precum recenzii, eseuri sau biografii ale unor scriitori. De pildă, într-un manual, la categoria „text informativ” figurează inclusiv descrierea unei mănăstiri, „Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi”, foarte departe de textele funcționale reale pe care elevul le întâlnește în viață.
PISA cere aproape invers. În itemii analizați, 26% urmăresc integrarea informației și generarea de inferențe din surse multiple, 19% sensul literal și reflecția asupra conținutului și formei, 15% detectarea și gestionarea contradicțiilor între texte, 11% accesarea și extragerea informației dintr-un text, iar 7% evaluarea calității și a credibilității unei surse.
Contrastul dintre sarcinile de lucru din manualele românești și PISA este edificator. Un item PISA, „Laptele de vacă”, îi cere elevului să decidă dacă anumite afirmații sunt fapt sau opinie, o competență de bază a lecturii critice. O sarcină de lectură dintr-un manual îi cere, în schimb, să interpreteze „neliniștea ființei” și concordanța dintre cadrul marin și „suferința călătorului”. Sunt două tipuri complet diferite de gândire.
Diferă și formatul. 70% dintre itemii PISA au variante de răspuns, 48% simple și 22% complexe, iar dificultatea este distribuită intenționat pe niveluri, astfel încât orice elev să poată rezolva măcar o parte. Sarcinile din manuale sunt aproape exclusiv de interpretare literară deschisă, fără trepte intermediare. Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a premiază, la rândul ei, scrierea narativă și descriptivă, întărind aceeași preferință pentru literar.
Miza depășește sala de clasă. Literația înseamnă, potrivit OCDE, capacitatea de a înțelege și utiliza texte pentru a participa în societate. Un adult care întâmpină dificultăți în înțelegerea informației poate avea probleme în interpretarea unui contract, a unor instrucțiuni medicale sau a unui document administrativ. Aceste dificultăți îi pot limita autonomia și oportunitățile profesionale, accentuând vulnerabilitatea economică. De aceea, literația nu este doar o competență școlară, ci o condiție importantă pentru participarea deplină la viața socială.
Și aici vreau să fiu clară: nu elevii sunt de vină.
Nu este responsabilitatea lor pentru aceste rezultate. Este vorba despre un sistem care nu îi antrenează pentru tipul de gândire pe care îl cere PISA și, mai important, pentru viața de după școală. Este un lucru pe care chiar coordonatoarea națională a PISA 2025, cercetătoarea Gabriela Noveanu, de la Institutul de Științe ale Educației, l-a spus explicit la lansarea rezultatelor: „Nu facem antrenamente ca să-i pregătim pentru PISA”, ci se propun strategii de predare, învățare și evaluare menite să dezvolte competențele.
Exact aici este miza întregii discuții: dacă vrem ca elevii să aibă aceste competențe, nu testul trebuie „antrenat”, ci felul în care sunt construite programele școlare, manualele, sarcinile și evaluările de zi cu zi.
Cum să dezvolte raționament și gândire critică un elev care întâlnește predominant texte literare și sarcini de interpretare abstractă? Analizele noastre arată că manualele actuale oferă prea puține ocazii de a lucra cu texte funcționale, de a compara surse, de a distinge faptele de opinii sau de a evalua credibilitatea informației. În plus, unele cerințe sunt formulate atât de complex încât elevul trebuie mai întâi să descifreze exercițiul, înainte de a putea demonstra ce a înțeles.
Soluția nu este să transformăm școala într-un antrenament pentru PISA. Soluția este să construim întregul sistem, conținut, metode și evaluare, în jurul judecății și al gândirii critice. Elevul are nevoie să citească mai mult, dar și să aibă timp să discute critic despre ce citește, nu să memoreze liste de lectură cu care nu rezonează și nici să se piardă în terminologie de teorie literară ruptă de orice miză reală. Are nevoie să întâlnească și texte cu adevărat funcționale, legate de viața lui.
Mai mult, este important să înțelegem că elevii din țările cu rezultate bune performează pentru că întregul lor sistem îi învață să judece, nu să reproducă. Estonia oferă un exemplu relevant: reformele curriculare din 2010 și 2014 au urmărit reducerea volumului de conținut și dezvoltarea competențelor, iar scorul la lectură a crescut de la 501 puncte în PISA 2006 la 523 în 2018. Deși progresul nu poate fi atribuit exclusiv curriculumului, el arată că schimbările coerente de sistem pot fi însoțite de îmbunătățiri măsurabile.
Aceste analize fac parte dintr-o serie mai amplă a echipei CODHUS, care a evaluat lingvistic manualele de gimnaziu și textele Evaluării Naționale și le-a raportat la cerințele PISA.
Următoarele rezultate PISA vor veni peste câțiva ani. Până atunci, întrebarea esențială nu este dacă vom reuși să urcăm câteva locuri în clasament, ci dacă vom schimba ceea ce se întâmplă zilnic în clasă. Dacă manualele și evaluările vor continua să privilegieze reproducerea în locul înțelegerii, vom continua să măsurăm aceeași problemă.
Miza reală este ca elevii să plece din școală nu doar cu lecturi parcurse și examene promovate, ci cu capacitatea de a înțelege, de a judeca și de a folosi informația în propria viață.
Este sistemul de învățământ românesc pregătit să își schimbe cu adevărat programa, manualele și metodele, astfel încât elevii să facă față nu doar viitoarelor testări PISA, ci și lumii de după școală?
Referințe indicate de autoare
Chitez, M., & Rogobete, R. (2024). Universalitatea testelor PISA și paradoxul materialelor didactice: un studiu lingvistic al testelor PISA pentru lectură folosite în România. Prezentare la Conferința Națională de Cercetare în Educație, CERED, 3–5 octombrie 2024, Oradea.
Chitez, M., Mladenovici, V., Rogobete, R., Chindriș, A., & Sas, I. (2026). Misaligned Literacies: A Linguistic Comparison of Romanian Textbooks and PISA Reading Assessments. Prezentare la European Conference on Educational Research, ECER 2026, 17–21 august 2026, Tampere, Finlanda.
Dolean, D., Melby-Lervåg, M., Tincas, I., Damsa, C., & Lervåg, A. (2019). Achievement gap: Socioeconomic status affects reading development beyond language and cognition in children facing poverty. Learning and Instruction, 63, 101218.
Dolean, D. D., Khanolainen, D., & Torppa, M. (2026). Reading and cognitive predictors of reading anxiety: An 8-year longitudinal study. Journal of Educational Psychology.
Halliday, M. A. K., & Hasan, R. (1989). Language, Context, and Text: Aspects of Language in a Social-Semiotic Perspective. Oxford University Press.
Luke, A. (2000). Critical literacy in Australia: A matter of context and standpoint. Journal of Adolescent & Adult Literacy, 43(5), 448–461.
Martin, J. R. (1992). English Text: System and Structure. John Benjamins.
Noveanu, G. (2026, 8 septembrie). Declarații la evenimentul național de lansare a rezultatelor PISA 2025. Institutul de Științe ale Educației / Ministerul Educației și Cercetării.
OECD. (2019). PISA 2018 Assessment and Analytical Framework. OECD Publishing.
World Literacy Foundation. (2015). The Economic & Social Cost of Illiteracy.”
