Ministra Deca susține că nu a văzut în Legea Miclea-Funeriu, din care a preluat masiv articole în propria Lege a învățământului, prevederea care oprește rectorii cu zeci de ani de șefie să mai candideze

Ministra Educației, Ligia Deca, susține că nu a găsit încă soluția juridică pentru a-i opri să mai candideze la șefia universităților pe rectorii care sunt în funcții de 12 ani. Soluția este însă chiar în Legea Miclea-Funeriu din care Ligia Deca s-a inspirat masiv, preluând zeci de articole și prevederi în propriile proiecte de Legi ale învățământului. „Dacă se va găsi o soluție juridică, sigur o vom lua în considerare. Sunt convinsă că Ministerul Justiției ne va putea consilia în acest sens“, a declarat Ligia Deca astăzi, 9 martie 2023, la Guvern, întrebată cum le răspunde universitarilor care o critică pentru perspectiva de 22 de ani în funcția de rector pe care le-o deschide celor ce conduc universitățile deja de 3 mandate.

Întrebată în briefingul de la Guvern care este opinia sa cu privire la criticile aduse rectorii Universității din București și Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca referitor la faptul că limitarea la două a mandatelor de rectori nu retroactivează, ci îi lasă pe rectorii care au deja 12 ani de șefie în universități să le mai conducă încă 10 ani, după cum este scris articolul din legea învățământului superior inițiat în mandatul său, Ligia Deca a răspuns:

• „Am văzut și eu reacțiile din spațiul public, atât pro, cât și contra.
• În ceea ce privește mandatele rectorilor, ele sunt foarte clar definite în legile învățământului superior. Este vorba de două mandate de 5 fără niciun fel de întreruperi, deci nu se mai pot prelungi, nu se mai poate prelungi acest număr indiferent de ce variație există pe perioada celor două mandate.
• Așa cum știți, legea nu retroactivează, dar dacă se va găsi o soluție juridică, sigur o vom lua în considerare. Sunt convinsă că Ministerul Justiției ne va putea consilia în acest sens“.

Care este soluția legislativă prin care Legea educației nr. 1/2011 aplicată de ministrul Daniel Funeriu a oprit rectorii cu ani de șefie să mai candideze:

Articolul 213 – (7) Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul poate fi înnoit cel mult o dată, în urma unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare. O persoană nu poate fi rector al aceleiași instituții de învățământ superior pentru mai mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele și de întreruperile acestora.

Cum și-a construit Ligia Deca articolele în propria lege, cu privire la mandatele de rector, eludând prevederea din Legea 1/2011 care stopa mandatele de 22 de ani:

Articolul 137 – (5) Durata mandatului de rector este de 5 ani. O persoană nu poate ocupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate.

Art. 260 – (1) Senatele universitare sunt obligate ca, în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să definitiveze noua cartă universitară, regulamentele și metodologiile de organizare și funcționare a instituțiilor de învățământ superior, în conformitate cu prezenta lege.

(2) La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale instituțiilor de învățământ superior se vor stabili în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.

Reacția dură a rectorului Marian Preda, la legile Deca: Legea vine cu o ipocrizie spunând că limitează numărul de mandate la două. Două de acum încolo, după ce sunt destui rectori cu trei mandate

Amintim că rectorul Universității din București, Marian Preda, a criticat dur într-o analiză pentru Edupedu.ro tocmai prevederea din Legile educației Deca ce le acordă rectorilor cu două sau trei mandate posibilitatea de a mai candida pentru încă 10 ani.

“[…] Legea vine cu o ipocrizie spunând că limitează numărul de mandate la două. Două de acum încolo, după ce sunt destui rectori cu trei mandate. Au fost 12 ani rectori, o să mai fie încă 10, deci în total vor fi la conducerea universităților 22 de ani. Este enorm pentru o instituție care ar trebui să fie dinamică, să încurajeze schimbarea, adaptarea, să îi motiveze pe decani sau prorectori să candideze la funcția de rector și să vină cu proiecte noi de orientare strategică a unei universități. Așa, numărul mare de mandate transformă universitățile în instituții conservatoare și autoritare.

De ce rectorul să nu aibă mai multe mandate? O contradicție la nivel de principii, pe lângă ce ne spune democrația. În cazul particular al democrației academice, o contradicție majoră este aceea că toți votanții unui candidat la funcția de rector îi sunt subordonați rectorului în funcție. Cu alte cuvinte, la alegeri, dacă avem doi sau mai mulți candidați aflați la primul mandat, niciunul dintre ei nu îi are subordonați pe profesorii și cercetătorii din universitate care îi vor vota și nici pe reprezentanții studenților. De aceea, de exemplu, în Italia avem un singur mandat; o persoană poate candida pentru un singur mandat, de 7 ani, după care nu mai poate candida. 

Nici măcar primarii nu sunt votați numai de către subordonați de-ai lor, ci au câteva zeci, maximum câteva sute de subordonați care sunt cetățeni și care vor vota, restul cetățenilor sunt autonomi față de cel pe care îl vor vota. 

La rectorul în funcție, toți votanții îi sunt subordonați; așadar, se creează un avantaj competițional major, pentru că rectorul poate să influențeze salarizarea, angajarea, sancționarea, numirea în funcții și atunci toate acestea îi dau un control suplimentar asupra votanților și, implicit, asupra voturilor lor. Când lucrul acesta se perpetuează 22 de ani, este clar că nu mai există o libertate de opțiune și o egalitate de șanse între potențialii candidați la funcția de rector. Rectorul în funcție are un avantaj competițional aproape imbatabil. 

Aceasta este o contradicție la nivel de principiu. Asta nu înseamnă că mulți dintre rectorii actuali nu sunt buni administratori, buni profesori, dar la fel sunt și mulți alții din universități. De ce ceilalți să nu aibă o șansă corectă de a candida, fără să aibă handicapul de a-l contracandida pe un rector în funcție timp de mai multe mandate, care a avut grijă să își angajeze oarecum politic oameni loiali, să pună în funcție oameni loiali și, într-un fel sau altul, să condiționeze direct, dar mai ales indirect, votul în alegeri? 

Cred că este un argument foarte important pentru care numărul de mandate trebuie drastic limitat și numărul de ani în funcție trebuie drastic limitat, în învățământul superior, în orice tip de democrație din aceasta în care resursele publice sunt încredințate în mâna cuiva care ar putea să aibă apoi un control prea mare și ar putea să reducă mecanismele de limitare a puterii și de control al utilizării resurselor. 

Un alt argument pentru care nu înțeleg motivul pentru care li se dă o șansă mare rectorilor care sunt la al doilea sau la al treilea mandat de a candida din nou pentru următorii 10 ani este faptul că, în ultimii 10 ani, putem spune că universitățile românești au regresat în topurile internaționale. Dacă cele mai bune erau în zona 500-1000 în unele topuri, acum cam toate au trecut în zona 1000+ în rankingurile internaționale. 

În primul rând pentru că finanțarea în învățământul românesc este egalitară și nu avem niciun fel de program semnificativ de concentrare a resurselor pe criteriul meritului și rezultatelor către instituțiile cele mai performante; dar, în același timp, eu nu înțeleg: dacă un număr semnificativ de rectori care au fost până acum la putere nu au reușit în condițiile date, nu tocmai propice performanței, să ridice universitățile în rankingurile internaționale, ce ne așteptăm noi să se întâmple dacă vom continua cu aceiași rectori încă 10 ani? 

Și degeaba venim cu schimbări în diverse alte zone ale învățământului, dacă în zonele strategice cum ar fi finanțarea lucrurile probabil vor merge pe aceeași direcție, pentru că așa au fost decise de majoritățile formate de actuala configurație a rectorilor, care va fi perpetuată pentru încă 10 ani prin proiectul de lege a educației. 

Uitați-vă la criteriile de finanțare din CNFIS (Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior) și o să vedeți că lucrează în favoarea establishment-ului din învățământul superior românesc. Și până acum, prin intermediul criteriilor votate desigur de aceleași majorități în Consiliul Național al Rectorilor (CNR) și din instituțiile cu reprezentare dinspre CNR și universități, jocurile au fost făcute astfel încât criteriile să „echilibreze“ performanța. Chiar dacă la finanțarea suplimentară avem o serie de criterii ce țin de performanța în cercetare – număr de publicații, de citări etc – avem și alte criterii care pur și simplu le „echilibrează“ și care țin de elemente fără nicio relevanță pentru performanță, pentru managementul academic și pentru schimbarea organizațională, și anume: număr de locuri în cămine, raportat la numărul de studenți. Dacă ai moștenit cămine din perioada comunistă, sunt sau nu modernizate, ocupate, primești punctaj. Un alt criteriu: numărul de scaune la cantină. Ai un număr de locuri în cantină, adică de scaune, se consideră că ai calitate. Sau și mai grav: raportul dintre numărul de studenți și numărul de cadre didactice. Cu cât este mai mic, deci ai mai puțini studenți, cu atât se consideră că ai calitate mai bună. Cu alte cuvinte, universitățile fără studenți sunt premiate. În aceste condiții, criteriile conduc la o finanțare suplimentară aproape egalitară. 

Aceștia sunt indicatorii propuși de Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior, indicatori pe care eu, în numele Universității din București, dar și al Consorțiului Universitaria, am solicitat în scris să fie schimbați, dar majoritatea din Consiliul CNFIS nu a considerat potrivit acest lucru. Vă imaginați că în noile condiții se vor menține aceste majorități și în CNFIS, și în CNR, și în toate instituțiile care guvernează învățământul superior. 

Care sunt soluțiile?

Cea mai simplă soluție, care ar schimba dintr-odată orientarea legilor educației și evaluarea pe care eu și mulți alții le-ar face-o acestor proiecte de legi, ar fi ca în Parlament să fie corectate tocmai aceste câteva elemente despre care am vorbit. Adică să se menționeze, ca în Legea Funeriu, că numărul de mandate și numărul de ani rămân eu aș fi spus 8, dar să fie 10 ani, deși nu am înțeles logica majorării, indiferent de perioada în care au fost exercitate. Pentru că, în felul acesta, cine a candidat și este deja la al treilea mandat are 12 ani în funcție și nu mai poate candida.“ 

Cine sunt rectorii aflați la al 3-lea mandat în fruntea universităților, cărora Ligia Deca le lasă posibilitatea de a candida încă 10 ani (sursa):

• Sorin Cîmpeanu – rector aflat la al 3-lea mandat la conducerea Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, fost ministru al Educației, președinte al Consiliului Național al Rectorilor, senator PNL;
• Mihnea Costoiu – rectorul Universității Politehnica din București, fost ministru al Învățământului Superior în guvernul Ponta, în mandatul căruia Executivul a schimbat legea educației permițând cel de-al treilea mandat;
• Remus Pricopie – rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), fost ministru al Educației în guvernul Ponta, în mandatul căruia Executivul a schimbat legea educației permițând cel de-al treilea mandat.
• Marilen Pirtea – rectorul Universității de Vest din Timișoara, deputat PNL;
• Ioan Abrudan – rectorul Universității Transilvania din Brașov;
• Valentin Popa – rector al Universității Ștefan cel Mare din Suceava, fost ministru al Educației în Guvernul Dăncilă;
• Daniel Breaz – rectorul Universității “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, fost ministru PSD al Culturii, fost ministru interimar al Educației, senator PSD până în septembrie 2020 când a demisionat din partid;
• Leonard Azamfirei – rectorul Universității de Medicină și Farmacie de la Târgu Mureș. În cazul său, cel de-al treilea mandat este de fapt primul în fruntea Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș (UMFST), creată prin fuziunea Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș cu Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș, în 2018;
• Ramona Lile – rectorul Universității Aurel Vlaicu din Arad, sancționată pentru plagiat și fostă secretară a universității pe care acum o conduce, potrivit Revista 22.
• Cătălin Bălescu – rectorul Universității Naționale de Arte din București

Citește și:

Reacție dură a rectorului Marian Preda, la legile Deca: Vor face deservicii sistemului de învățământ. Ne vom trezi cu stegulețe și condiționalități europene privind educația. Anul viitor vom avea crize succesive la primele suspiciuni la admiterea în liceu, la angajările în universități sau în alegerile rectorilor

SURSE Rectori timp de 20 de ani. Legea Educației Deca le deschide rectorilor calea pentru încă 2 mandate în fruntea universităților, indiferent de câte au avut până acum: Proiectul resetează numărătoarea mandatelor pentru actualii rectori