Reacție dură a rectorului Marian Preda, la legile Deca: Vor face deservicii sistemului de învățământ. Ne vom trezi cu stegulețe și condiționalități europene privind educația. Anul viitor vom avea crize succesive la primele suspiciuni la admiterea în liceu, la angajările în universități sau în alegerile rectorilor

12.728 de vizualizări
Marian Preda / Foto: Universitatea din București
Reacție dură a rectorului Universității din București, sociologul Marian Preda, la proiectele legilor educației puse în dezbatere de ministrul Ligia Deca. Sunt „proiecte de legi care cred că vor face, pe termen mediu și lung, mai degrabă deservicii sistemului de învățământ românesc”, prin prevederile care adâncesc politizarea învățământului, care permit incompatibilitățile rector-parlamentar și rector-lider de partid politic, care acordă mandate de încă 10 ani rectorilor în funcții deja de 8 sau 12 ani, care adaugă un examen de admitere la liceu care deschide poarta inechităților. Într-o analiză pentru Edupedu.ro, Marian Preda atrage atenția că aprobarea legii în varianta în care ministrul a publicat-o în dezbatere ne va aduce „stegulețe și condiționalități și privind educația, așa cum avem acum privind pensiile speciale sau cum am avut în trecut în domeniul justiției“. Vezi mai jos soluțiile rectorului Universității din București.

„Sunt sigur că anul viitor vor apărea crize succesive generate de nemulțumirile la nivelul altor universități și la nivelul societății, atunci când vor apărea de exemplu primele suspiciuni de incorectitudine la admiterea în liceu, la angajările în universități, în alegerile rectorilor sau la numirile de decani, de prorectori și de alți responsabili în interiorul universității. Și mai ales cred că va fi foarte greu să explicăm la nivel european de ce unii rectori din România sunt de 12, 17 sau 22 de ani în funcție“, a declarat rectorul Universității din București, pentru EduPedu.ro.

Sociolog, rectorul Marian Preda a explicat pe larg de ce nu este bine ca rectorii să aibă un număr mare de mandate. „Legea vine cu o ipocrizie spunând că limitează numărul de mandate la două. Două de acum încolo, după ce sunt destui rectori cu trei mandate. Au fost 12 ani rectori, o să mai fie încă 10, deci în total vor fi la conducerea universităților 22 de ani. […] La rectorul în funcție, toți votanții îi sunt subordonați; așadar, se creează un avantaj competițional major, pentru că rectorul poate să influențeze salarizarea, angajarea, sancționarea, numirea în funcții și atunci toate acestea îi dau un control suplimentar asupra votanților și, implicit, asupra voturilor lor. Când lucrul acesta se perpetuează 22 de ani, este clar că nu mai există o libertate de opțiune și o egalitate de șanse între potențialii candidați la funcția de rector. Rectorul în funcție are un avantaj competițional aproape imbatabil“.

Analiza integrală a rectorului Universității din București, Marian Preda:

„Sunt schimbări punctuale, multe dintre ele benefice la nivel preuniversitar și universitar, dar în chestiunile curente nu putem spune că avem o schimbare fundamentală de paradigmă. În schimb, ce cred că s-a schimbat aici este o zonă care cel puțin pe mine mă nemulțumește: creșterea influenței politicului asupra educației, lucru care nu este deloc benefic și o să explic imediat, în special la nivel de principii.

Cred că intenția acestor legi ale educației a fost una bună, dorința de a schimba România prin educație a președintelui, a premierului, a ministrului Educației actual cred că este sinceră și este benefică. De asemenea, efortul pe care l-a făcut Ligia Deca în ultimele luni de a se consulta cu actori relevanți din sistem și de a implementa în proiectele de legi soluții tehnice punctuale a fost semnificativ, a fost benefic. 

Problema este că avem o chestiune de background, rămân pregnante ca elemente de schimbare și acele câteva idei și interese promovate de cel puțin două grupuri de interese care sunt legate de zona politică și care, paradoxal, au fost acceptate de cei 3 actori importanți: de președintele Klaus Iohannis, de Ligia Deca și de prim-ministru, în ciuda faptului că nimic nu ne indică vreun interes personal al celor trei pentru a le promova. De aceea, cred că este un compromis politic cu aceste grupuri de interese. Și mă refer aici, pe de o parte, în învățământul superior la un grup destul de mare rectori conectați politic direct, în sensul că sunt membri cu funcții importante în partidele politice guvernamentale, în PSD și în PNL, și sunt unii dintre ei parlamentari, de asemenea sunt alții care au fost parlamentari sau sunt membri de partid sau, pur și simplu, nu sunt membri de partid și nu sunt sau nu au fost parlamentari, dar au la nivelul județului, municipiului, reședinței de județ unde funcționează universitățile lor, au acolo o colaborare strânsă cu partidele politice și cu reprezentanții lor.

Acest lobby al rectorilor conectați politic a avut interesul la un număr de mandate pentru rectorii care deja sunt la al doilea sau al treilea mandat și să perpetueze cumva un anumit control asupra universităților, nu al tuturor, dar al multor universități din partea rectorilor conectați politic și pentru următorii 10 ani. 

Iar celălalt lobby a fost al directorilor de licee bune, liceele centenare în general, care au cerut și au reușit să obțină procentul acela de 60% din locurile la liceu care să fie acordate pe baza unor examene organizate în licee, examene care să fie sub controlul conducerii liceului, care la rândul ei este susținută, numită și influențată de inspectorul, de inspectoratul școlar județean, unde controlul politic este evident. În felul acesta, de unde până acum aveam o admitere la liceu eminamente națională cu subiecte naționale, cu o corectură în alt județ, deci fără controlul inspectoratului județean care la rândul lui este controlat politic, de data aceasta vom avea 60% din locuri distribuite pe baza unor examene pe care putem să suspectăm că cel puțin în anumite județe directorii numiți politic și inspectorii le vor putea adapta la interesele locale. Eu nu văd de ce lobby-ul acesta al directorilor și al meditațiilor, lobby-ul meditatorilor pentru admiterea în licee nu ar favoriza discret sau direct pe copiii oamenilor politici, pe cei care pot plăti meditații cu profesorii de la licee, cu cei care gândesc subiecte și fac ulterior corectura. Dacă la nivel național aveam un singur set de subiecte și trebuia controlat un singur lot de persoane care făceau subiectele și generau procesul, dintr-o dată vom avea 300 de licee la nivel național care vor deveni ținte pentru interesele politice locale. De aici un pericol de reducere a echității, a șanselor de acces a celor care nu au conexiuni politice, care nu au bani și cred că nu vor mai avea șanse egale de acces în liceu.

Iar liceele sunt treapta primă și cea mai importantă spre facultate. Ești la un liceu bun, șansele tale de a lua Bacalaureatul sau de a lua o notă bună la Bacalaureat și de a intra la o facultate bună cresc.

Dar să înțelegem de ce influența politică nu este bună? 

Nu este bună pentru că logica politică, mai ales din politica românească, dar și în general, este a selectării colaboratorilor, a subalternilor, pe bază de loialitate. În timp ce într-o zonă în care competiția trebuie să primeze și dorința de performanță trebuie să fie prioritară, competența ar trebui să primeze în recrutarea și selecția decidenților. Imaginați-vă o firmă privată, chiar un liceu din Occident; cei care și-au investit resurse în această instituție vor dori cei mai buni directori, cei mai buni profesori, pentru că așa funcționează bine instituția și vor avea un profit semnificativ pentru investiția lor, dacă este un demers for profit, iar dacă este un demers public, atunci nu vor avea constrângeri politice partizane care să determine alegerile lor. 

În momentul, însă, în care în România numești sau susții în funcție pe criterii politice pe cineva, se transmite mai departe principiul loialității: îmi pun omul meu pentru că va face ce îi spun eu în numele partidului, chiar dacă nu va face ceea ce reprezintă binele general pentru instituție, comunitate sau țară. Un om pus politic sau la o universitate îi va alege mai departe prorectori, decani etc. pe cei care sunt oamenii lui și nu pe cei mai buni și competitivi pentru instituție. 

Cum credeți că va proceda în România un director de liceu sau un rector la o universitate locală, dacă i se spune de la partid că trebuie să angajeze în funcție un membru de partid marcant sau soția sau copilul unuia, știind că partidul l-a numit acolo? De altfel, vedem ce se întâmplă în restul administrației publice, unde oamenii sunt numiți până jos, la portar, pe criteriul recomandării politice și nu pe competență.

Lucrul acesta se vede în administrația românească peste tot, de aceea logica aceasta a administrației ar trebui să fie diferită: să avem doar ministru și secretari de stat numiți politic, după care funcționarii ar trebui să fie selectați pe bază de concurs corect, fără niciun fel de implicare politică. 

Zona conflictului de roluri este o altă problemă majoră. Este vorba despre faptul că nu este bine să aibă afiliere politică o persoană dintr-o instituție eminamente publică și care trebuie să promoveze interesul public colectiv. 

Partidul politic se numește partid pentru că reprezintă o ideologie, un grup de interese. Este implicit partizan, în timp ce o instituție publică trebuie să reprezinte interesul colectiv, o universitate trebuie să fie autonomă. În orice cartă a unei universități decente o să găsiți principiile de funcționare ce țin de autonomie, de independența față de ideologii, față de orice tip de orientare partizană. 

Păi ce face atunci un rector care este și membru la vârf al unui partid, când trebuie să ia o decizie în interesul universității, dar împotriva intereselor partidului? Ce interes o să promoveze? Pe cel al Universității sau pe cel al partidului, mai ales când este membru în Parlament și partidul îi spune cum să voteze în Parlament? 

Trei rectori-politicieni de la PNL și PSD au fost anunțați ca negociatori privind legile educației [Nota Redacției: este vorba despre Sorin Cîmpeanu, Marilen Pirtea și Mihnea Costoiu]. Ce interese au reprezentat ei în timpul negocierilor, pe cele politice, ale partidului, sau pe cele apolitice, ale Universității pe care o conduc?

O să spuneți că rectorii, cu câteva excepții, nu sunt membri ai partidelor sau că există incompatibilități în proiectele de lege, clar definite. Da, dacă ești ministru sau secretar de stat nu poți să fii rector, trebuie să te suspenzi. Dar același lucru nu s-a precizat pentru un membru al Parlamentului. De altfel, avem rectori parlamentari. 

Rectorii adesea s-au comparat cu președintele României, în discuțiile despre numărul de ani al unui mandat (spunând că au nevoie de mandate de 5 ani, în loc de 4 ani cât este în prezent durata unui mandat de rector), și cu primarii spunând că aceștia au un număr nelimitat de mandate de care au și ei nevoie pentru a administra universitatea. Dar nici unii, nici alții nu au voie să fie și membri ai Parlamentului, pentru că fac administrație. Și cum poate un rector să conducă o universitate, în calitate de ordonator de credite, și să fie în același timp în Parlament? Dacă Parlamentul îi cere ceva și universitatea are o urgență care necesită prezența rectorului, unde va merge rectorul? Dacă universitatea are un interes și dorește un amendament la lege, el va reprezenta interesul particular al universității sau interesul general, în votul din Parlament?

Mie mi se pare evident că avem niște conflicte de interese aici, care nu susțin ideea că rectorii trebuie să fie membri ai Parlamentului și că ar trebui să presupună o incompatibilitate clară. Asta nu înseamnă că rectorii nu sunt foarte competenți pentru a fi parlamentari, dar trebuie să aleagă: vor să conducă o universitate și atunci reprezintă interesele acelei comunități academice sau vor să reprezinte interesele generale ale României și atunci vor fi membri în Parlament?

Ajungem și la numărul de mandate, pentru că am spus că este una dintre problemele majore care schimbă evaluarea proiectelor de legi, pentru mine. De unde ar fi fost niște schimbări benefice, prin problema legată de numărul de mandate, prin modalitatea de admitere la liceu și alte câteva modificări precum prelungirea vârstei de pensionare la profesorii universitari, pur și simplu schimbă evaluarea pe care eu o pot da acestor proiecte de legi: și anume de proiecte de legi care cred că vor face, pe termen mediu și lung, mai degrabă deservicii sistemului de învățământ românesc, decât servicii.

De ce să nu aibă rectorii un număr oricât de mare de mandate?

Pentru că legea vine cu o ipocrizie spunând că limitează numărul de mandate la două. Două de acum încolo, după ce sunt destui rectori cu trei mandate. Au fost 12 ani rectori, o să mai fie încă 10, deci în total vor fi la conducerea universităților 22 de ani. Este enorm pentru o instituție care ar trebui să fie dinamică, să încurajeze schimbarea, adaptarea, să îi motiveze pe decani sau prorectori să candideze la funcția de rector și să vină cu proiecte noi de orientare strategică a unei universități. Așa, numărul mare de mandate transformă universitățile în instituții conservatoare și autoritare. 

De ce rectorul să nu aibă mai multe mandate? O contradicție la nivel de principii, pe lângă ce ne spune democrația. În cazul particular al democrației academice, o contradicție majoră este aceea că toți votanții unui candidat la funcția de rector îi sunt subordonați rectorului în funcție. Cu alte cuvinte, la alegeri, dacă avem doi sau mai mulți candidați aflați la primul mandat, niciunul dintre ei nu îi are subordonați pe profesorii și cercetătorii din universitate care îi vor vota și nici pe reprezentanții studenților. De aceea, de exemplu, în Italia avem un singur mandat; o persoană poate candida pentru un singur mandat, de 7 ani, după care nu mai poate candida. 

Nici măcar primarii nu sunt votați numai de către subordonați de-ai lor, ci au câteva zeci, maximum câteva sute de subordonați care sunt cetățeni și care vor vota, restul cetățenilor sunt autonomi față de cel pe care îl vor vota. 

La rectorul în funcție, toți votanții îi sunt subordonați; așadar, se creează un avantaj competițional major, pentru că rectorul poate să influențeze salarizarea, angajarea, sancționarea, numirea în funcții și atunci toate acestea îi dau un control suplimentar asupra votanților și, implicit, asupra voturilor lor. Când lucrul acesta se perpetuează 22 de ani, este clar că nu mai există o libertate de opțiune și o egalitate de șanse între potențialii candidați la funcția de rector. Rectorul în funcție are un avantaj competițional aproape imbatabil. 

Aceasta este o contradicție la nivel de principiu. Asta nu înseamnă că mulți dintre rectorii actuali nu sunt buni administratori, buni profesori, dar la fel sunt și mulți alții din universități. De ce ceilalți să nu aibă o șansă corectă de a candida, fără să aibă handicapul de a-l contracandida pe un rector în funcție timp de mai multe mandate, care a avut grijă să își angajeze oarecum politic oameni loiali, să pună în funcție oameni loiali și, într-un fel sau altul, să condiționeze direct, dar mai ales indirect, votul în alegeri? 

Cred că este un argument foarte important pentru care numărul de mandate trebuie drastic limitat și numărul de ani în funcție trebuie drastic limitat, în învățământul superior, în orice tip de democrație din aceasta în care resursele publice sunt încredințate în mâna cuiva care ar putea să aibă apoi un control prea mare și ar putea să reducă mecanismele de limitare a puterii și de control al utilizării resurselor. 

Un alt argument pentru care nu înțeleg motivul pentru care li se dă o șansă mare rectorilor care sunt la al doilea sau la al treilea mandat de a candida din nou pentru următorii 10 ani este faptul că, în ultimii 10 ani, putem spune că universitățile românești au regresat în topurile internaționale. Dacă cele mai bune erau în zona 500-1000 în unele topuri, acum cam toate au trecut în zona 1000+ în rankingurile internaționale. 

În primul rând pentru că finanțarea în învățământul românesc este egalitară și nu avem niciun fel de program semnificativ de concentrare a resurselor pe criteriul meritului și rezultatelor către instituțiile cele mai performante; dar, în același timp, eu nu înțeleg: dacă un număr semnificativ de rectori care au fost până acum la putere nu au reușit în condițiile date, nu tocmai propice performanței, să ridice universitățile în rankingurile internaționale, ce ne așteptăm noi să se întâmple dacă vom continua cu aceiași rectori încă 10 ani? 

Și degeaba venim cu schimbări în diverse alte zone ale învățământului, dacă în zonele strategice cum ar fi finanțarea lucrurile probabil vor merge pe aceeași direcție, pentru că așa au fost decise de majoritățile formate de actuala configurație a rectorilor, care va fi perpetuată pentru încă 10 ani prin proiectul de lege a educației. 

Uitați-vă la criteriile de finanțare din CNFIS (Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior) și o să vedeți că lucrează în favoarea establishment-ului din învățământul superior românesc. Și până acum, prin intermediul criteriilor votate desigur de aceleași majorități în Consiliul Național al Rectorilor (CNR) și din instituțiile cu reprezentare dinspre CNR și universități, jocurile au fost făcute astfel încât criteriile să „echilibreze“ performanța. Chiar dacă la finanțarea suplimentară avem o serie de criterii ce țin de performanța în cercetare – număr de publicații, de citări etc – avem și alte criterii care pur și simplu le „echilibrează“ și care țin de elemente fără nicio relevanță pentru performanță, pentru managementul academic și pentru schimbarea organizațională, și anume: număr de locuri în cămine, raportat la numărul de studenți. Dacă ai moștenit cămine din perioada comunistă, sunt sau nu modernizate, ocupate, primești punctaj. Un alt criteriu: numărul de scaune la cantină. Ai un număr de locuri în cantină, adică de scaune, se consideră că ai calitate. Sau și mai grav: raportul dintre numărul de studenți și numărul de cadre didactice. Cu cât este mai mic, deci ai mai puțini studenți, cu atât se consideră că ai calitate mai bună. Cu alte cuvinte, universitățile fără studenți sunt premiate. În aceste condiții, criteriile conduc la o finanțare suplimentară aproape egalitară. 

Aceștia sunt indicatorii propuși de Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior, indicatori pe care eu, în numele Universității din București, dar și al Consorțiului Universitaria, am solicitat în scris să fie schimbați, dar majoritatea din Consiliul CNFIS nu a considerat potrivit acest lucru. Vă imaginați că în noile condiții se vor menține aceste majorități și în CNFIS, și în CNR, și în toate instituțiile care guvernează învățământul superior. 

Care sunt soluțiile?

Cea mai simplă soluție, care ar schimba dintr-odată orientarea legilor educației și evaluarea pe care eu și mulți alții le-ar face-o acestor proiecte de legi, ar fi ca în Parlament să fie corectate tocmai aceste câteva elemente despre care am vorbit. Adică să se menționeze, ca în Legea Funeriu, că numărul de mandate și numărul de ani rămân eu aș fi spus 8, dar să fie 10 ani, deși nu am înțeles logica majorării, indiferent de perioada în care au fost exercitate. Pentru că, în felul acesta, cine a candidat și este deja la al treilea mandat are 12 ani în funcție și nu mai poate candida. 

De asemenea, se poate elimina prevederea aceasta de la licee, cu 60% dintre locuri acordate în baza examenului; să îmbunătățească Evaluarea Națională, dar să lase accesul echitabil, cu șanse egale pentru cei care dau examenul de admitere, Evaluarea Națională fiind de fapt un tip de examen de admitere. 

Să se introducă incompatibilitatea între calitatea de parlamentar și funcția de rector. 

Să se acorde prelungiri peste vârsta de pensionare doar pe baza unor evaluări anuale ale statului de titular, la nivelul profesorilor universitari, pe bază de criterii, și nu o singură dată pentru o perioadă de 5 ani. Și această modificare ar asigura un echilibru echitabil între menținerea în activitate ca titulari a celor cu performanțe evidente și șansele tinerilor de a intra și în următorii 5 ani în învățământul superior. 

Din punctul meu de vedere, acestea sunt cele câteva probleme esențiale pe care Parlamentul ar putea să le corecteze la proiectele de legi ale educației. 

În cazul în care vor fi votate aceste forme ale legilor, consecințele negative directe pentru Universitatea din București cred că vor fi minore și controlabile, la fel pentru alte câteva universități. Adică noi vom păstra în Carta universitară restricții privind numărul de mandate și, de asemenea, vom încerca să promovăm în interior criterii de performanță și să nu lăsăm influența politică să penetreze universitatea. 

Dar sunt sigur că anul viitor vor apărea crize succesive generate de nemulțumirile la nivelul altor universități și la nivelul societății, atunci când vor apărea de exemplu primele suspiciuni de incorectitudine la admiterea în liceu, la angajările în universități, în alegerile rectorilor sau la numirile de decani, de prorectori și de alți responsabili în interiorul universității. 

Și mai ales cred că va fi foarte greu să explicăm la nivel european de ce unii rectori din România sunt de 12, 17 sau 22 de ani în funcție și tare mi-e teamă că, pe termen mediu și lung, ne vom trezi cu stegulețe și condiționalități și privind educația, așa cum avem acum privind pensiile speciale sau cum am avut în trecut în domeniul justiției și în alte domenii. Pentru că nu poți să păstrezi forme de democrație originale în sisteme europene cu democrații reale. 

Să nu ne surprindă dacă universitățile romanești vor continua declinul în topurile internaționale, iar tinerii noștri vor continua să plece la universități din străinătate, în care democrațiile academice sunt funcționale. 

Cu siguranță nu vom avea nici o redresare imediată a declinului demografic. De ce credeți că un tânăr profesor sau cercetător, performant într-o universitate din România, ar rămâne în continuare aici, când vede că rectorul este aproape pe viață și că, implicit, cei care sunt în sistemul intern care îl susține pe rector sunt de neclintit? Unde își mai găsește el locul?“.

Citește și:
Mircea Miclea: O scurtă analiză a legilor emanate
BREAKING Csaba Asztalos, președintele CNCD, despre examenul suplimentar de admitere la liceu: Principiul egalității nu este respectat, iar școala trebuie să ridice toți elevii la un anumit standard, nu să polarizeze / Pentru ceilalți 40% dintre elevi nu ne interesează dacă urmează specializarea care li se potrivește, ei sunt second-hand?
Fostul ministru Funeriu, despre legile promovate de ministra Deca: Merge mult pe soft skills, nu așază educația pe o cale corectă, nu propune o educație bazată pe exigență / O admitere separată la liceu este o greșeală
Daniel David, rectorul Universității Babeș Bolyai, despre proiectul legii învățământului universitar, varianta Deca: Lucrurile arată bine, acceptabil, legea este bine conectată cu reformele europene / Cere Parlamentului decuplarea legilor și adoptarea mai rapidă a celei pentru universități
Birocratizarea educației: Peste 20 de instituții, comisii, consilii, centre naționale vor fi înființate prin proiectul legii învățământului preuniversitar lansat de Ligia Deca
Asociația cercetătorilor români “Ad Astra” cere ministrei Ligia Deca retragerea proiectului învățământului superior
Verificarea plagiatelor: Declarația privind originalitatea lucrărilor devine instrument-cheie, pentru CNATDCU, în procedurile administrative introduse prin proiectul noii legi a învățământului superior / Ce se întâmplă în prezent? Declarația privind originalitatea în cazul Bode-UBB / CNATDCU e păstrată ca structură subordonată unei direcții din Minister
Politizarea educației, la loc comanda. Ligia Deca a cedat presiunii partidelor și a șters de pe lista incompatibilităților pentru directorii și inspectorii școlari funcțiile de consilieri locali sau județeni, în proiectul legii învățământului preuniversitar
Sebastian Burduja: Ne uităm pe legile educaţiei şi vom avea un set de amendamente, o parte vizează zona de securitate cibernetică
Incompatibilitățile rector-parlamentar și rector-lider de partid nu există în noul proiect al Legii învățământului superior, în pofida apelurilor de a fi reintroduse în legislație / Proiectul Deca propune incompatibilitate cu unele funcții în admnistrație, dar menține limitele politice propuse de predecesorul Sorin Cîmpeanu, rector, lider politic și parlamentar
Mandatele rectorilor să rămână de 4 ani și să fie luate în considerare și cele de până acum în calculul limitei maxime de două mandate – cererile ANOSR pentru proiectul Legii Învățământului Superior
Eliminarea examenului de admitere la liceu din proiectul de lege a Educației, cerută de Consiliul Național al Elevilor și Federația Națională a Părinților
Admiterea separată la liceu va fi pilotată după ce va fi aprobată prin lege, anunță Ligia Deca. Ministrul Educației susține că elevii care doresc să dea examen de admitere s-ar putea pregăti prin programul „Școală după școală”
Elevii capabili de performanță vor fi evaluați de echipe de psihologi și profesori prin teste de aptitudini, ca să poată participa la pregătirea din centrele de excelență – proiectul legii învățământului preuniversitar, varianta Deca
Cei care vor să devină profesori de gimnaziu și liceu vor avea nevoie de un masterat didactic cu durata de un an sau un an și jumătate, pentru a putea preda elevilor, prevede proiectul legii Deca
Elevii navetiști care nu au asigurat transport public nu vor avea gratuitate, ci vor primi o sumă forfetară, în baza unui Card național de elev, potrivit proiectului legii Învățământului Preuniversitar, prezentat de Ligia Deca
USR cere o perioadă mai mare de dezbatere publică de 10 zile, pentru legile Educației / Vom susţine în Parlament amendamentele preluate de la societatea civilă, părinţi, elevi şi studenţi, spune senatorul Ștefan Pălărie
Gerontocrația amenință universitățile, prin securizarea posturilor de conducere pentru „dinozauri“: Orice grad universitar va putea rămâne titular în facultăți până la 70 de ani, după care cu prelungire anuală poate preda „fără limită de vârstă“, prevede proiectul Legii educației Deca
BREAKING Ligia Deca, dedicație pentru Klaus Iohannis în proiectul legii educației: Îi legalizează rezervarea postului de profesor titular la Colegiul Brukenthal din Sibiu
Resetarea mandatelor de rector la viitoarele alegeri universitare / Rectorii primesc posibilitatea a încă două mandate de câte 5 ani, indiferent de numărul de ani de când conduc deja universitățile. Ligia Deca: Juriștii mi-au spus că legea nu retroactivează
Liceele pedagogice vor putea forma învățători, dar vor fi angajați pe perioadă determinată. Pentru a se titulariza, aceștia trebuie să termine o facultate de profil – proiectul legii Deca
Am ajuns într-un punct în care a face educație a devenit aproape imposibil, spune directorul Colegiului Caragiale din București, Andreia Bodea: Pot fi trei examene, pot fi cinci evaluări, dacă ele nu au în spate un sistem de învățământ care să ofere șanse egale, care să ofere pregătire, care să ofere educație, degeaba facem această admitere la liceu
Generalizarea masteratului didactic, titularizarea pe jumătate de normă, eliminarea definitivatului și înlocuirea lui cu licențierea în carierea didactică, anunțate de ministrul Educației, Ligia Deca, în proiectul Legii învățământului preuniversitar
BREAKING Proiectele legilor Educației au fost publicate de ministra Ligia Deca / Vor sta în dezbatere publică timp de 10 zile


7 comments
  1. Si pe rectorul Preda tot loialitatea l-a interesat cand si-a ales oamenii din UB care-l lingusesc si i-a numit in unele functii, nu valoarea lor!
    Altfel, recunoaste si el cat de incorect joaca un rector in functie si ce putere nejustificata are.

  2. Daca parintii raman indiferenti putem sa avem 1 milion de reactii dure. Aceste legi au fost facute fara consultari, nu ne mai mira nimic.

  3. Despre ce Educatie vorbim cand “EUROSTAT, 2023: Cei mai mulți copii săraci, din UE, trăiesc în România.
    Aproape un sfert din copiii din UE sunt expuși riscului de sărăcie și, implicit, de excluziune socială, iar România se afla în 2020 pe primul loc în topul făcut de Oficiul European de statistică, cu 1 din 3 copii expuși acestui risc.
    Copiii au fost mai vulnerabili la efectele crizei, iar cei care se aflau în această situație fie din cauza sărăciei, a stării de sănătate sau a marginalizării în educație, au devenit și mai vulnerabili în pandemie, o spun experții în domeniu care au comentat pentru Europa Liberă studiul Eurostat.
    „Pandemia nu a făcut decât să adâncească inegalitățile deja existente, atât la nivelul societății, cât mai ales în rândul copiilor. O putem observa atât în ceea ce privește riscul de sărăcie sau de excluziune socială cât și în ceea ce privește dificultățile în accesul la educație de calitate și la servicii de sănătate”, spune Roxana Paraschiv, coordonator la Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului, de la organizația Salvați Copiii.
    Dacă statul nu intervine mai repede, prin pârghiile pe care le are, atunci sărăcia va fi lăsată moștenire, de copilul sărac de astăzi, generațiilor viitoare, pentru că sărăcia este strâns legată de educație, iar un copil sărac are puțin șanse să performeze, spun experții în domeniu.”

    Despre aceasta adevarata drama nationala vorbesc doar ONGurile precum “Salvati copiii” sau “World Vision Romania”, NU am auzit vreodata vreun inalt reprezentant al statului roman vorbind si FACAND ceva pe subiect!
    Sute de pagini de promisiuni pe subiect in Programe de guvernare din 4 in 4 Ani, sute de Programe in Educatie toate ramase pe hartie si rezultatul e acelasi, poate chiar mai rau dupa 33 de ANI: cu o alocare de sub 3% din PIB, Educaţia din România rămâne Cenuşăreasa UE….

  4. “ne vom trezi cu stegulețe și condiționalități și privind educația, așa cum avem acum privind pensiile speciale sau cum am avut în trecut în domeniul justiției și în alte domenii. Pentru că nu poți să păstrezi forme de democrație originale în sisteme europene cu democrații reale.”
    Ba poti in Romania!
    Iar “steguletele” se ridica, cum au ridicat si MCVul, desi e jale in Justitie!
    Politrucii forteaza, daca le merge, merge!
    Si “merge” in “democratia originala” din Romania lor!!!!

  5. Eu chiar ma indoiesc ca exista vreun roman care a sperat ca va iesi ceva bun pentru Romania din Legile Educatiei sau din PNRR, ceva care sa insemne DEZVOLTARE!
    NIMIC nu se va schimba in bine in sensul ca Educatia va deveni o prioritate reala, asa cum e doar pe hartiile politrucilor, care ne aburesc de 33 de ANI!!
    Abureli, incompetenta, interese si o Romanie subdezvoltata, depopulata si parasita de mintile tinere educate!!!
    Pariez ca anul viitor Educatia NU va primi nici macar 3% din PIB, anul asta are alocata suma de 32.5 miliarde de lei(~6,5 Miliarde Euro!), reprezentand 2,1% din PIB, adica cel mai mic procent din PIB din ultimii 10 ani!
    Legea Educatiei nationale din 2010 prevede 6% din PIB pentru Educatie!!!
    Simion Hăncescu, președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ: „Suntem sub nivelul multor țări subdezvoltate din Africa”.

    Stiti cat a cheltuit statul roman in 2022 pentru Pensiile speciale?!
    „Luna iunie 2022 este o lună istorică pentru pensiile speciale în România. Este prima lună, în ultimii 32 de ani, când statul român a cheltuit PESTE 1 Miliard de lei într-o singură LUNA pentru plata pensiilor speciale. Banii românilor luați prin taxe și impozite. Și asta fără pensiile speciale ale parlamentarilor care vor reintra în plată după decizia CCR. Și fără pensiile speciale ale primarilor care vor intra în plată de la anul”, a precizat Claudiu Năsui.
    Deci, pe anul 2022 rezulta o suma de ~12 Miliarde Euro pentru Pensiile speciale platite de stat!!
    Comparati cu cele 6,5 Miliarde de Euro, alocati Educatiei(de fapt, lipsei de educatie!)!!

    1. Atat de mult “bun simt” are M. Preda, incat conducea fara probleme fundatia Miscarea Populara a lui Basescu, in timp ce erau taiate cu 25% salariile. Si tot plin de “bun simt” se lasa fotografiat stand relaxat intre Coldea (SRI) si G. Maior (SIE).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Profesorul Radu Gramatovici: Un copil mediu nu o să scape fără meditații la Matematică, pentru că așa cum e făcut sistemul, ca să beneficieze de școli bune, va trebui să intre în acest sistem de dopaj. Pentru un copil peste medie meditațiile nu mai sunt ore remediale, ci ajung să fie sisteme de dopaj

Un copil de nivel mediu „nu o să scape” fără meditații la Matematică, pentru că „așa cum e făcut sistemul, ca să beneficieze de școli bune, trebuie să intre în…
Vezi articolul

“Obiectivele” presupus politice ale acuzațiilor de plagiat – noua eschivă a ministrului Educației Sorin Cîmpeanu, devenit la rândul său subiectul unei anchete de presă. În cazul Ciucă, el trecuse de la argumentul irelevanței la cel al “coincidențelor” politice. Cum s-au schimbat pozițiile PNL și ale președintelui Iohannis pe tema plagiatelor

Bagatelizarea acuzațiilor de plagiat ca simple instrumente de atac politic este linia la care apelează ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, pentru a se apăra în fața acuzației că el însuși a…
Vezi articolul

Elevii români susțin democrația și spun că vor să voteze, dar au rezultate sub medie în ceea ce privește cunoștințele civice și au mai puțină încredere în autorități decât colegii lor din alte țări – studiu internațional în care România a participat în premieră

Elevii români de clasa a VIII-a, participanți la un studiu internațional privind educația civică și pentru cetățenie, au obținut un scor sub media celor peste 20 de țări care au…
Vezi articolul