Noul ministru al Educației și Cercetării, Mihai Dimian, a folosit o intervenție online la Zilele Universității Ștefan cel Mare din Suceava, săptămâna trecută, pentru a se prezenta nu ca „un om al reformelor abrupte”, ci ca „un adept al îmbunătățirii continue”. El a folosit aceeași ocazie pentru a sugera ce va face în funcția de ministru, folosind în acest sens o „poveste” a unui om care întâlnește trei zidari, dintre care ultimul construiește o catedrală.
În pilda sa, un om întâlnește întâi un zidar care „pune cărămidă peste cărămidă” și cară cărămizi, altul construiește un zid și câștigă bine, iar ultimul construiește o catedrală.
- Concluzia ministrului: „este relevant pentru acest moment să ne gândim la rolul pe care fiecare dintre noi îl avem, la cărămizile pe care fiecare dintre noi le punem la această catedrală a educației românești, indiferent de locul unde ne aflăm, e că ne aflăm în zona rurală, fie că ne aflăm în zona urbană, fie că ne aflăm în învățământul preuniversar, fie că ne aflăm la universitar”.
În context, el a spus că va duce la minister „tot ce am învățat” la Universitatea din Suceava. „ (…) Și voi încerca să implementez și aici cele trei direcții: visează, creează, inovează. Și sper ca fiecare elev și student din România să aibă un vis pe care, cu o anumită creativitate, cu inovare, să-l ducă la îndeplinire”, a spus ministrul în intervenția sa, transmisă cu ocazia Zilelor Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Amintim că, la același eveniment, el s-a prezentat din nou ca un om care provine dintr-o familie săracă, iar șansa lui în viață a fost educația – detaliat aici.
Pilda catedralei, prezentată de Mihai Dimian la Zilele USV:
- „(…) Așa cum am prezentat și în programul de rector, nu sunt un om al reformelor abrupte, ci sunt un adept al îmbunătățirii continue. Și, repet, fiecare zi petrecută trebuie să însemne o cărămidă pusă la această construcție minunată a educației. Cred că este relevantă o poveste găsită în diverse moduri – Uni vorbesc despre zidari, alții vorbesc despre constructori ce foloseau, iată, nu cărămidă.
- Și era un călător care întâlnește de-a lungul drumului său trei zidari. Îl întreabă pe primul ce făcea acolo. Și [zidarul] spune că e o muncă foarte grea: pun cărămidă peste cărămidă, trebuie să car toate aceste cărămizi, afară este frig și este foarte greu. Merge mai departe, întâlnește un alt zidar și îl întreabă ce face acolo. Și [zidarul] spune: eu construiesc un zid, sunt plătit foarte mult cu un salariu îndeajuns de mare, dar îndeajuns cât să-mi întrețin familia și sunt liber. A mers mai departe, a întâlnit în al treilea zidar, a întrebat: dumneavoastră ce faceți aici? Și [zidarul] a răspuns că el construiește o catedrală.
- Știu că este relevant pentru acest moment să ne gândim la rolul pe care fiecare dintre noi îl avem, la cărămizile pe care fiecare dintre noi le punem la această catedrală a educației românești, indiferent de locul unde ne aflăm, e că ne aflăm în zona rurală, fie că ne aflăm în zona urbană, fie că ne aflăm în învățământul preuniversar, fie că ne aflăm la universitar. Pe de altă parte, voi duce cu mine, cu siguranță, tot ce am învățat la această universitate de la colegii mei, de la studenții mei și voi încerca să implementez și aici cele trei direcții: visează, creează, inovează. Și sper ca fiecare elev și student din România să aibă un vis pe care, cu o anumită creativitate, cu inovare, să-l ducă la îndeplinire. (…)”
I.N.
Mădălina Belu
3 comments
Distinse Domnule ministru, suntem sătui de pilde și de metafore. Precedentul dv., poate cel mai neinspirat ministru, ca mai totdeauna liberal, denumea învățământul preuniversitar că e afectat de „sindromul Frankenstein” (Raportul QX), monstroasă metaforă pentru un sistem ce implică jumătate din populația țării, elevi, părinți, bunici interesați de educație, care ei înșiși au parcurs un învățământ ce, cu toate neajunsurile sale, nu era atins de maladiile și fanteziile moderniste ale noului veac.
Dumneavoastră veniți acum cu pilda constructorului de catedrale, prea pretențioasă astăzi, în starea avansată a destructurării rapide a învățământului românesc din ultimul an. Dintr-un singur an, începând cu noile, fantezistele planuri-cadru, dezbătute și răsdezbătute și rămase tot așa, după gândirea limitată, rigidă a funcționarilor din minister.
Declinul emergent a continuat, chipurile pentru o pretinsă salvare bugetară, fără niciun beneficiu însă, de 0,00…%, prin mărirea normei didactice de la 16,18 la 20 de ore, prin restrângeri de activitate intenționat provocate, prin comasare de școli și un număr mai mare de elevi în clase, prin blocarea întrării în învățământ a tinerilor pe care dv. înșivă, profesorii din învățământul superior îi pregătiți degeaba, prin completarea catedrelor pentru titulari cu fel de fel de ore pentru care nu au specializare etc. etc.
Continuând așa, fără să repetați toate aceste malformații, veți edifica o catedrală goală și mai ales fără niciun sunet, fără nicio vibrație, fără muzica sferelor pe care o poate armoniza limba română, rămasă în liceu cu cele mai puține ore din toate sistemele de învățământ din lume, nu numai din cele europene, care își respectă limba și cultura națională. Este capodopera subalternilor dv. de matematică, din cauza cărora, pe un rând de clase IX-XII, vor studia limba și literatura română numai în 3, 3, 2, 2 ore pe săptămână, în timp ce în sistemele care se respectă sunt de regulă 4 sau 5 ore!
Domnule ministru, am înțeles că în România s-a ajuns să fie enorm de greu să se găsească un ministru al Educației. Aveți astfel ocazia, greutatea funcției de a reface ordinea în învățământul preuniversitar, repetând măsurile aberante luate în cascade, reechilibrând planurile-cadru și numărul de elevi din clase și mai ales restabilind statutul istoric al limbii române în învățământ.
Buna ziua. De ce nu va uitati pe declaratia lui de avere sa vedeti cat de ,,sarac,, este?
„Viseaza’ la cai verzi pe pereti, „creeaza” iluzii, „inoveaza” in spirit pro-european…..