Ministerul Educației a confirmat pentru Edupedu că desfășoară misiuni de audit intern în șase inspectorate școlare județene: Hunedoara, Alba, Argeș, Brăila, Galați și Neamț. Anterior Edupedu.ro a scris pe 16 aprilie despre controale în inspectorate.
Potrivit răspunsului transmis redacției, obiectivul acestor controale este verificarea sumelor achitate sau solicitate pentru plata sentințelor judecătorești definitive. Ministerul nu a detaliat obiectivele pe fiecare județ în parte, deși aceste informații au fost solicitate explicit.
Misiunile sunt de tip ad-hoc și au fost dispuse de conducerea Ministerului Educației, potrivit răspunsului oficial. Instituția nu a precizat însă ce anume a determinat declanșarea acestor verificări, a evitat să răspundă la această întrebare și s-a limitat la explicații de ordin procedural. „Misiunile ad-hoc sunt dispuse de către conducerea MEC și, conform calendarului, ar trebui finalizate până pe data de 08.05.2026. Potrivit metodologiei de desfășurare a misiunilor de audit, acestea ar putea depăși termenul fixat inițial, în funcție de punctul de vedere al entităților auditate (dacă există sau nu obiecții față de rapoartele de audit propuse)”, conform MEC.
În ceea ce privește rezultatele, Ministerul nu a confirmat dacă acestea vor fi făcute publice, menționând doar că, „în funcție de concluzii, pot sta la baza unor note de fundamentare pentru viitoare proiecte de acte normative, care ar urma să vizeze optimizarea unor procese sau proceduri de lucru”.
Răspunsul oficial face trimitere la cadrul legal al acestor verificări, arătând că activitatea de audit public intern se desfășoară conform normelor metodologice aprobate prin Ordinul de ministru nr. 5.509/2017, în baza prevederilor HG nr. 1.086/2013.
Documentele analizate de Edupedu, trimise de inspectoratele școlare către unitățile de învățământ, arată că verificările nu sunt unele de rutină, ci controale extinse, care acoperă perioade de până la 5-6 ani și vizează în mod central modul în care au fost calculate și plătite sumele rezultate din hotărâri judecătorești.
Auditul merge mult peste o simplă verificare contabilă. Sunt analizate dosarele fiecărui proces, dacă instituțiile au formulat apărări și au utilizat toate căile de atac, dacă hotărârile puse în plată sunt definitive și dacă au fost respectate termenele legale. Pe partea financiară, sunt verificate metodele de calcul, existența fișelor individuale, documentele justificative și concordanța evidențelor contabile, inclusiv pentru a identifica eventuale erori, plăți duble sau sume acordate nejustificat, conform surselor Edupedu.ro.
Un element relevant care reiese din documentele consultate de Edupedu este introducerea unui prag administrativ de 10.000 de lei pentru aceste verificări. În mod concret, sunt analizate în detaliu cazurile în care angajații au primit, într-o anumită tranșă, sume brute care depășesc acest nivel.
Pentru aceste situații, școlile sunt obligate să întocmească dosare complete pentru fiecare persoană, incluzând toate documentele procesuale – de la cererea de chemare în judecată până la sentința definitivă -, precum și calcule detaliate ale sumelor plătite, inclusiv actualizări cu inflația și dobânzile.
Ministerul Educației prin auditul acesta, practic pune un filtru administrativ peste decizii judecătorești definitive. Deși toate aceste drepturi au fost stabilite de instanțe, verificările suplimentare sunt declanșate doar peste un anumit prag valoric.
Nu este clar de ce o persoană care are de recuperat 9.999 de lei poate primi suma fără controale detaliate, în timp ce pentru o diferență de doar câțiva lei – de exemplu 10.001 lei – se declanșează o verificare amplă. Criteriul utilizat arată fundamentarea inexistentă acestei delimitări și dacă reflectă o analiză reală de risc sau o decizie administrativă arbitrară. În răspuns e precizat clar că auditul a fost decis de conducerea ministerului. Ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian, a arătat că el stă la baza acestei cereri: „nu-i nicio întârziere, chiar o plată în avans dacă putem spune. Doar când se spune că e în întârziere, spun și eu că, de fapt, e în avans, terenul fiind 31 decembrie, existând o anumită parte pe care am amânat-o un pic la plată până facem verificările pentru plata anterioară, pentru că am sesizat acolo că erau anumite persoane – contabil cu 90.000 de lei, poate o secretară cu 60.000 de lei, în timp ce foarte mulți profesori aveau 2.000 și 3.000 de lei”, a spus ministrul Educației și Cercetării.
Mihai Dimian a precizat pe 23 aprilie că, dacă au fost calcule eronate, „le îndreptăm și dăm drumul și la doua parte din această plată.”
Asta după ce cu câteva zile înainte întreba public cum este posibil ca un contabil să primească peste 60.000 de lei, iar un profesor aproximativ 2.000 de lei, și anunța că a cerut blocarea unei părți din plăți până la clarificarea situației.
Deși auditul este realizat oficial la nivelul inspectoratelor școlare, documentele arată că solicitările sunt transmise în cascadă către unitățile de învățământ. Școlile sunt obligate să transmită, în termene foarte scurte, uneori de la o zi la alta, volume mari de documente privind procesele și plățile aferente. În cea mai recentă solicitare, una din județul Galați, peste 20 de școli sunt obligate de ISJ să trimită copii ale tuturor documentelor în format fizic și scanate la inspectorat.
Acestea trebuie să pregătească dosare complexe care includ hotărâri judecătorești, documente procesuale, calcule financiare, contracte de muncă, extrase din REVISAL, state de plată și proceduri interne.
Edupedu a relatat și că, în județul Argeș, toate școlile au fost obligate să transmită, în doar câteva ore, situații detaliate privind recalcularea unor drepturi salariale.
În practică, deși auditul vizează inspectoratele, întreaga muncă de colectare și centralizare a datelor este transferată către școli, ceea ce generează o presiune administrativă semnificativă asupra acestora.
Interesul Ministerului pentru această zonă nu este nou. Edupedu a scris recent că instituția a cerut inspectoratelor situația tuturor proceselor din ultimul an și jumătate, solicitare reluată după ce prima adresă transmisă conținea erori, cu un nou termen de raportare.
Actualele audituri marchează doar o escaladare a acestor verificări, de la simple solicitări de date la controale directe asupra modului în care au fost gestionate procesele și plățile aferente.
Aceste verificări au loc într-un context mai larg, marcat de probleme recente privind gestionarea fondurilor în sistemul de educație. Investigațiile Edupedu au documentat în ultimele luni cazuri de amploare, inclusiv delapidări de milioane de euro la nivel de inspectorat, contracte atribuite controversat și dosare de fraudă la examene naționale.
Cel mai grav caz este cel de la Inspectoratul Școlar Județean Constanța, unde o investigație a Corpului de Control a scos la iveală un mecanism de delapidare de peste 7 milioane de euro, bani retrași din Trezorerie pe parcursul mai multor ani, caz ajuns în atenția DNA. Tot Edupedu a dezvăluit și sancționarea contabilului-șef al instituției pentru aprobarea unor plăți ilegale.
Cazul a generat inclusiv tensiuni între instituție și presă, după ce inspectoratul a cerut redacției Edupedu să își dezvăluie sursele, în ciuda faptului că protecția acestora este esențială pentru libertatea presei.
Scandalurile nu sunt izolate. Investigațiile Edupedu au arătat și atribuirea directă a unor contracte de peste 11 milioane de lei către firme și ONG-uri legate de conducerea Inspectoratului Școlar al Municipiului București, precum și unul dintre cele mai mari dosare de fraudă la Bacalaureat, în Mureș, cu zeci de acorduri de recunoaștere a vinovăției, dar cu dosarul inspectorului școlar general de la acea vreme, care ar fi coorodonat rețeaua de fraudare și care ar fi încasat sumele, încă în stadiu de cercetare la procurorii DNA, deși aproape toate celelalte dosare au deja soluții finale în instanță la trei ani de la producerea faptelor.
În paralel, fostul președinte ARACIP, Șerban Iosifescu, semnala într-un comentariu online că în aprilie 2026 Corpul de Control al Ministrului Educației a anulat evaluările activității manageriale pentru inspectorii generali și adjuncți din mai multe județe și a dispus cercetări privind vicii în procesul de evaluare.
Despre plata sentințelor judecătorești
Procedura de plată din 2026 a sumelor datorate personalului din învățământul preuniversitar de stat în baza hotărârilor judecătorești definitive privind drepturi salariale și dobânzi aferente acestora a fost publicată în Monitorul Oficial. Este vorba de Ordinul nr. 3226 /2026 privind stabilirea procedurii de efectuare a plății titlurilor executorii de către unitățile/instituțiile din învățământul preuniversitar de stat în anul 2026.
Profesorii vor primi diferențe de natură salarială, cât și despre daune-interese sub forma dobânzii legale, rezultate din hotărâri judecătorești definitive.
Plățile restante din 2025 se achită în prima parte a anului 2026, conform ordinului
Tranșele aferente anului 2025, prevăzute în Ordinul nr. 5200/2025, vor fi incluse în statele de plată ale unităților de învățământ în semestrul I din 2026 și vor fi achitate la datele obișnuite de plată a salariilor.
Tranșele scadente în 2026 trebuie plătite până la 31 decembrie 2026.
Edupedu.ro a scris, pe 3 octombrie, că, fără niciun avertisment public, fără consultări, fără comunicat de presă, Guvernul a decis amânarea pentru anul 2026 a plății sumelor câștigate de angajații din educație prin hotărâri judecătorești definitive – diferențe salariale stabilite de instanțe și recunoscute de stat, pentru care, potrivit surselor Edupedu.ro, fondurile necesare fuseseră deja transferate la inspectoratele școlare.
În luna noiembrie 2025, Daniel David a spus că Ministerul Educației a transferat, inițial, banii pentru plata deciziilor judecătorești câștigate de profesori, dar, după ce Guvernul a adoptat OUG nr. 52, „bani au trebuit să fie retrași”. La prezentarea raportului săptămânal, Daniel David a anunțat că așteaptă un răspuns de la Ministerul de Finanțe în privința plății, „în condițiile în care Ministerul Educației avea banii în buget”.
În octombrie 2025, SIPA Muntenia cerea ca sumele pentru plata hotărârilor judecătorești câștigate de profesori să fie repuse în bugetele inspectoratelor școlare.
Sindicatele din educație au protestat marți, 7 octombrie, în fața Ministerului Finanțelor față de decizia Guvernului de a amâna până anul viitor plățile aferente hotărârilor judecătorești câștigate de profesori.
Potrivit sindicatelor, ceea ce a decis guvernul în privința plăților rezultate din hotărâri judecătorești „este o bătaie de joc la adresa salariaților din învățământ, după măsurile iresponsabile luate împotriva sistemului educațional prin Legea nr. 141/2025”, după cum notează Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, într-un mesaj pe Facebook.
Sindicatele din Educație au solicitat deblocarea imediată a plăților hotărârilor judecătorești câștigate de profesori, potrivit unui comunicat de presă. „Considerăm că ceea ce face Executivul este fără precedent și că România nu mai este un stat de drept! Suntem în plină „dictatură guvernamentală“!”, conform sindicatelor.
12 comments
Auditul intern al Ministerului Educației pare preocupat să caute vinovați în școli și inspectorate pentru procesele pierdute în instanță. Dar o întrebare firească rămâne: când începe auditul chiar cu Direcția Generală Juridică și Relația cu Parlamentul din cadrul ministerului?
Pentru că acolo ar trebui să existe adevărata analiză sistemică.
Acea direcție juridică nu are doar rolul de a redacta puncte de vedere și de a apăra formal ministerul. Ea ar trebui să urmărească permanent litigiile din teritoriu, să identifice cauzele repetitive ale proceselor și să propună urgent modificări legislative atunci când sute sau mii de dosare arată că legea produce conflicte, interpretări contradictorii sau blocaje administrative.
În schimb, ani la rând s-a preferat altceva:
– procese repetitive;
– practică neunitară;
– norme ambigue;
– transferul responsabilității spre școli și inspectorate;
– iar acum… auditarea întâmpinărilor și a strategiilor de apărare ale consilierilor juridici din teritoriu.
Este mai ușor să cauți „greșeli” în școli decât să vezi dezordinea legislativă și lipsa unei coordonări juridice reale la nivel central.
Dacă se dorește cu adevărat responsabilitate, atunci evaluarea trebuie începută de sus în jos, nu invers.
Altfel, riscăm să măturăm praful din clase, în timp ce mizeria rămâne ascunsă sub propriul preș al ministerului.
Dacă tot s-a ajuns la verificarea întâmpinărilor, a excepțiilor invocate și a strategiei de apărare din procesele aflate în teritoriu, poate ar fi firesc ca auditul intern să înceapă chiar cu Direcția Generală Juridică a Ministerului Educației.
Cu aceleași unități de măsură.
Pentru că multe litigii pierdute sau gestionate defectuos nu pornesc din școli ori inspectorate, ci din:
* acte normative neclare,
* interpretări contradictorii,
* lipsa unei practici unitare,
* absența sprijinului juridic real din partea ministerului.
În foarte multe procese din teritoriu, inspectoratele și unitățile școlare sunt lăsate singure să gestioneze litigii complexe, fără prezență efectivă și fără susținere consistentă din partea structurii juridice centrale.
Dacă auditorii analizează acum «calitatea apărării», atunci poate ar trebui analizată și activitatea juridică de la nivel central:
* câte recursuri au fost coordonate,
* câte practici unitare au fost elaborate,
* câte puncte de vedere juridice clare au fost transmise în timp util,
* câte litigii repetitive au fost prevenite prin intervenție legislativă.
Altfel, riscăm să cerem perfecțiune juridică în teritoriu, în timp ce coordonarea juridică centrală rămâne neatinsă de orice evaluare reală.
Auditul public intern este necesar. Nimeni nu contestă dreptul Ministerului de a verifica modul de gestionare a fondurilor publice și respectarea procedurilor administrative.
Problema apare însă în momentul în care controlul administrativ începe să alunece spre analiza strategiilor juridice și a modului în care au fost formulate apărările în instanță.
Una este să verifici:
– termene,
– circuitul documentelor,
– evidența litigiilor,
– impactul financiar,
– implementarea hotărârilor judecătorești.
Și alta este să apreciezi retrospectiv că:
„trebuia invocată excepția X”,
„trebuia formulat apel”,
„trebuia susținut alt argument juridic”.
Într-un stat de drept, hotărârea judecătorească definitivă nu poate deveni obiectul unui „filtru administrativ” indirect. Altfel, riscăm să transmitem ideea periculoasă că o soluție definitivă poate fi reinterpretată administrativ după pronunțare.
Controlul este necesar. Dar și controlul trebuie să respecte limitele competenței sale.
Sunt curios dacă în inspectorate vor fi controale ca la Constanța.
La Constanța au descoperit fraude enorme, inclusiv plata nelegală a navetei inspectorilor școlari.
Au controlat cei din audit acest aspect?
Nu. Au ridicat un portbagaj de acte nerelevante ca să se facă ca muncesc.
Dacă trimisii de MEC verifică sentințele, de ce nu verifică și pe profesori la ore, dacă au planuri de lecție, dacă au respectat metodele pedagogice de predare-învățare-verificare?
Dacă elevii nu iau bacul și nu intră la facultate atunci au produs prejudicii MEC?
Oameni buni, așteptăm ca oameni normali să ne conducă!
Unii de prin minister încă n-au auzit de „Autoritatea de Lucru Judecat” și și-au trimis oamenii să „calce totul în picioare” numai să demonstreze că edusalul n-a greșit și să dea curs unui „om cu mofturi de prin minister”??? Măi domnilor toate instanțele spun că programul ăsta a furat angajații din școli. 99% din procese fiind câștigate de oameni. Se pune întrebarea cum a vizat directia economică algoritmul de calcul? mai există specialiști de marcă oare în acest departament din minister? Domnii de la
audit au fost trimiși să calce în picioare până și sentințele date de judecători, de către un anumit domn din MEN, în mod abuziv? Puterea lucrului judecat e sfântă, o stie și ultimul student de la drept. Numai în România e posibil ca o hotărâre judecătorească definitivă, care este obligatorie, să fie pusă la îndoială și „recântărită” de auditori, fie ei și din MEN, ceea ce e ilegal. Domnule Ministru, domnilor directori de prin Minister încă n-ati aflat că niciun organ de control (Audit, Curtea de Conturi, MEN) nu are puterea legală de a declara „nelegală” o sentință judecătorească, care spune că trebuie să fie plătit un spor, un drept câștigat în instanță? Dacă instanța a spus că ùn salariat are dreptul la plata unui spor păi cum vă permiteți voi să rejudecați ce a stabilit o instanță? Sper ca oamenii să facă plângere penală împotriva acestor abuzuri, iar directorii să nu-și pună pielea în băț din nou pentru că așa vor unii. Mare atenție că o să vă ardeți de data asta! Auditul nu poate impune recuperarea banilor câștigați în instanță fără a încălca separarea puterilor în stat. Prea mulți oameni slab pregătiți profesional se gasesc prin Ministere!!
Unii de prin minister încă n-au auzit de „Autoritatea de Lucru Judecat” și și-au trimis oamenii să „calce totul în picioare” numai să demonstreze că edusalul n-a greșit și să dea curs unui „om cu mofturi de prin minister”??? Măi domnilor toate instanțele spun că programul ăsta a furat angajații din școli. 99% din procese fiind câștigate de oameni. Se pune întrebarea cum a vizat directia economică algoritmul de calcul? mai există specialiști de marcă oare în acest departament din minister? Domnii de la
audit au fost trimiși să calce în picioare până și sentințele date de judecători, de către un anumit domn din MEN, în mod abuziv? Puterea lucrului judecat e sfântă, o stie și ultimul student de la drept. Numai în România e posibil ca o hotărâre judecătorească definitivă, care este obligatorie, să fie pusă la îndoială și „recântărită” de auditori, fie ei și din MEN, ceea ce e ilegal. Domnule Ministru, domnilor directori de prin Minister încă n-ati aflat că niciun organ de control (Audit, Curtea de Conturi, MEN) nu are puterea legală de a declara „nelegală” o sentință judecătorească, care spune că trebuie să fie plătit un spor, un drept câștigat în instanță? Dacă instanța a spus că ùn salariat are dreptul la plata unui spor păi cum vă permiteți voi să rejudecați ce a stabilit o instanță? Sper ca oamenii să facă plângere penală împotriva acestor abuzuri, iar directorii să nu-și pună pielea în băț din nou pentru că așa vor unii. Mare atenție că o să vă ardeți de data asta! Auditul nu poate impune recuperarea banilor câștigați în instanță fără a încălca separarea puterilor în stat. Prea mulți oameni slab pregătiți profesional se gasesc prin Ministere!!
Controalele din educație: între aparența de rigoare și evitarea zonelor de risc real
În contextul în care un prejudiciu de peste 7 milioane de euro la Inspectoratul Școlar Județean Constanța a atras atenția Direcția Națională Anticorupție, actuala orientare a controalelor din inspectoratele școlare ridică serioase semne de întrebare privind prioritizarea riscurilor.
În mod paradoxal, verificările vizează extensiv modul de executare a unor hotărâri judecătorești definitive – adică obligații legale clare, stabilite de instanțe – în loc să se concentreze pe mecanismele care pot genera prejudicii reale.
Această abordare creează o inversare periculoasă de logică administrativă:
* se controlează efectele legii, nu cauzele riscului;
* se analizează formalismul executării, nu legalitatea și oportunitatea cheltuirii fondurilor publice;
* se exercită presiune pe structuri fără risc major, în timp ce zonele sensibile rămân insuficient investigate.
Or, o analiză serioasă de risc ar trebui să plaseze în prim-plan:
* procedurile de achiziții publice, inclusiv cele aferente competițiilor școlare;
* decontările de transport și alte plăți recurente;
* circuitul controlului financiar preventiv (CFP) și responsabilitatea persoanelor care acordă viza;
* mecanismele interne de validare și autorizare a plăților.
Acestea sunt, în mod obiectiv, zonele în care pot apărea disfuncționalități sistemice sau chiar fapte de natură penală.
În schimb, focalizarea pe recalcularea sau reinterpretarea unor drepturi stabilite prin hotărâri judecătorești definitive riscă să depășească limitele controlului administrativ și să creeze un precedent periculos: acela al unei verificări indirecte a autorității de lucru judecat.
În absența unei reorientări către riscurile reale, există pericolul ca aceste controale să nu contribuie la prevenirea prejudiciilor, ci doar la crearea unei presiuni administrative suplimentare, fără impact substanțial asupra integrității sistemului.
Un control eficient nu caută unde este ușor de verificat, ci unde este necesar de intervenit.
Auditul „rescrie” hotărârile judecătorești
O nouă idee apărută în controalele din educație: sporul pentru condiții vătămătoare ar trebui recalculat în funcție de timpul efectiv lucrat în astfel de condiții.
Sună tehnic. Este, de fapt, greșit juridic.
O hotărâre judecătorească definitivă nu se ajustează administrativ. Se execută exact așa cum a fost pronunțată. Dacă instanța a dispus acordarea unui spor de 15% la salariul de bază, acel drept nu poate fi fragmentat ulterior pe „ore de birou” sau reinterpretat prin formule inventate în rapoarte de audit.
Confuzia este simplă: una este stabilirea inițială a sporului, alta este executarea unei sentințe. În faza executării nu mai recalculăm, nu mai reinterpretăm și nu mai „corectăm” ceea ce instanța a stabilit deja.
Prin introducerea criteriului „timp efectiv lucrat”, auditul adaugă, în realitate, o condiție care nu există în hotărâre. Cu alte cuvinte, nu verifică executarea, ci modifică titlul executoriu.
Iar asta nu este atribuția auditului.
Consecința? Litigii noi, executări silite și costuri mai mari pentru buget. Economie pe hârtie, pierdere în realitate.
Pe scurt: hotărârile judecătorești nu se recalculează. Se execută.
Restul este… improvizație administrativă.
În contextul controalelor recente declanșate în sistemul de educație, o problemă de fond începe să iasă la suprafață: extinderea nejustificată a auditului public intern în zona activității juridice propriu-zise.
Documente analizate la nivelul inspectoratelor școlare arată că auditorii interni formulează aprecieri privind conținutul întâmpinărilor, strategia procesuală, invocarea excepțiilor și chiar oportunitatea exercitării căilor de atac. Cu alte cuvinte, auditul nu se mai limitează la verificarea legalității și regularității operațiunilor administrative, ci intră direct în „laboratorul” apărării juridice.
Această abordare ridică serioase probleme de legalitate.
Potrivit Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, misiunea auditului vizează evaluarea sistemelor de management și control intern, nu analiza fondului strategiilor juridice sau a opțiunilor procesuale.
Activitatea consilierului juridic este una specifică, reglementată distinct prin Legea nr. 514/2003, și se desfășoară în baza principiului independenței profesionale.
A aprecia dacă o excepție a fost sau nu corect invocată, dacă o întâmpinare este „suficient de solidă” sau dacă o cale de atac trebuia exercitată reprezintă, în esență, o evaluare de specialitate juridică. Or, aceasta nu intră în competența auditului intern, ci ține exclusiv de responsabilitatea și autonomia profesională a consilierului juridic.
Mai mult, o astfel de practică riscă să creeze un precedent periculos: transformarea auditului într-un „supervizor” al apărărilor în instanță.
Într-un sistem în care soluțiile judiciare sunt deja validate de instanțe independente, introducerea unui filtru administrativ asupra strategiei de apărare nu doar că este nelegală, dar afectează echilibrul instituțional.
În mod corect, auditul poate verifica dacă:
* instituția a fost reprezentată legal,
* au fost respectate procedurile interne,
* au fost gestionate corespunzător riscurile juridice.
Dar nu poate și nu trebuie să stabilească „cum trebuia apărată cauza”.
În consecință, astfel de aprecieri nu pot constitui constatări de audit în sensul legii. Ele rămân simple opinii, fără relevanță juridică în cadrul misiunii de audit public intern.
Pe scurt, auditul poate verifica dacă ai intrat în teren. Dar nu poate dicta cum joci meciul. Iar în justiție, strategia nu se face în rapoarte de audit, ci în fața instanței.
Analiza documentelor transmise de inspectoratele școlare către unitățile de învățământ, relevată în spațiul public, confirmă un lucru esențial: nu asistăm la simple verificări administrative, ci la un mecanism extins de control, care vizează retroactiv perioade de până la 5–6 ani și pune sub semnul întrebării modul de calcul și de plată al unor drepturi stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.
Această abordare ridică o problemă serioasă de principiu.
Într-un stat de drept, hotărârile judecătorești nu sunt „opinii administrative” care pot fi reinterpretate ulterior, în funcție de context bugetar sau de oportunitate. Ele sunt obligatorii și trebuie executate ca atare.
Prin declanșarea unor controale extinse exact asupra acestor plăți, Ministerul Educației creează, în mod indirect, impresia că legalitatea unor drepturi deja confirmate de instanțe poate fi redeschisă pe cale administrativă. Or, o astfel de practică riscă să afecteze grav securitatea raporturilor juridice și încrederea în autoritatea hotărârilor judecătorești.
Mai mult, lipsa unor criterii transparente privind selecția perioadelor verificate și amploarea controalelor indică o abordare mai degrabă reactivă decât una fundamentată pe o analiză reală de risc.
Este esențial ca Ministerul Educației să clarifice public:
* temeiul juridic al acestor verificări extinse,
* limitele controlului administrativ în raport cu hotărârile judecătorești,
* și scopul real al acestor demersuri.
În absența acestor clarificări, există riscul ca aceste controale să fie percepute nu ca un instrument de legalitate, ci ca un filtru administrativ aplicat post-factum asupra unor drepturi deja câștigate în instanță.
Iar într-un astfel de context, problema nu mai este una tehnică, ci una de principiu: respectăm sau nu autoritatea hotărârilor judecătorești?
Ministerul s-a scăpat și a făcut urmatoarea afirmație: „în funcție de concluzii, pot sta la baza unor note de fundamentare pentru viitoare proiecte de acte normative, care ar urma să vizeze optimizarea unor procese sau proceduri de lucru”.
Prin asta recunoaste ca că nu a facut la timp actualizarea legislației, deci raspunderea îi aparține!