Desigur, iluzia cunoașterii și testele PISA la noi, la români. Sau, poate ar fi trebuit să scriu ”Cine face ce școala românească (conform testelor PISA) nu face?” Sau, de ce nu, ”Testele PISA și efectul bystander în învățământul românesc”…
Am așteptat câteva zile să se potolească febra discuțiilor și analizelor referitoare la rezultatele elevilor români la testele PISA după prezentarea de către Ministerul Educației a Raportului național PISA 2022. O așteptare care a relevat interesul manifestat pentru educație la nivel național, marcat de intervenții pertinente în felul lor, atât de la nivelul autorilor raportului (Ministerului Educației), cât și din punctul de vedere al unor foști ministri ai Educației, al unor personalități ale învățământului și culturii românești sau din conducerea Academiei Române, până la nivel de guvern, prim-ministrul României cerându-i, după cum se cunoaște, ministrului Educației să condiționeze creșterile salariale ale cadrelor didactice de îndeplinirea unor criterii de perfomanță, sugerând și recunoscând astfel (chiar dacă perspectiva poate fi interpretată prioritar ca financiară!) că testele PISA, administrate unor elevi de 15 ani, sunt totodată, prin efectul lor, și indicatori ai performanței și calității procesului de învățare organizat și desfășurat de către cadrele didactice.
Nu voi insista pe indicatori și rezultate în cazul nostru, pentru că nu avem pe ce, România fiind penultima din Uniunea Europeană și pe locurile 45-48 din 81 de țări și teritorii din lume prticipante la cele trei evaluări PISA: matematică, științe, citire și având aproape de trei ori mai puțini elevi de top și de două ori mai mulți elevi sub pragul alfabetismului funcțional față de media OCDE. Toate acestea, desigur, din perspectiva și în conformitate cu criteriile și rigorile OCDE.
Numai că, în realitatea și performanța cotidiană a învățământului românesc de azi situația e alta. Și ea este viu și antitetic reprezentată în rezultatele oficiale ale evaluării naționale la clasa a VIII-a și de la bacalaureat, unde rata de promovabilitate și, prin consecință, indicele de succes sar binișor de 70 %. Ca să nu mai vorbim de mediile anuale din cataloage la materiile încadrate la categoria științe, spre exemplu, care trebuie să fie sau chiar sunt extraordinare din moment ce în toate școlile și clasele din România 30% dintre elevi primesc bursă de merit. Și de aici observația și concluzia logică, anume aceea că învățarea și evaluarea din școala românească urmează alte criterii și alți indicatori decât cei utilizați în testările PISA, ceea ce ar putea pune sub semnul întrebării una din condițiile fundamentale ale unei testări corecte, anume validitatea ei. Nu punem, desigur, sub semnul întrebării nici utilitatea, nici rigurozitatea organizării, desfășurării și a rezultatelor testării și testelor PISA. Ca director al unei școli (colegiu pedagogic), școală participantă la testarea PISA 2022, pot depune mărturie în acest sens. Am însă anumite rezerve în ceea ce privește procentajul de 100% a oportunității testelor PISA în sisteme educaționale ca al nostru, sisteme incomplete și fragmentate din perspectivă PISA, în care, chiar dacă profesorii formează anumite competențe verificate de testarea PISA, evaluările și examenele naționale nu măsoară și nu valorifică educațional așa ceva, diminuând esențial șansa ca aceste competențe să fie pierdute prin neutilizare. Și, de aici, până la clasamente aproape rușinoase ca al nostru nu este decât un pas. Adică încă o testare care să ne spună același și același lucru pe care ni l-a spus și cu 8 sau cu 12 ani înainte…
Oricine are legătură cu școala românească și căruia îi pasă de ce face sau ce nu face aceasta știa încă înainte de testarea PISA că rezultatele vor marca, în ce ne privește, o nouă ”catastrofă”. Și nu pentru că învățământul românesc ar fi chiar catastrofal, ci pentru că rezultatele nu puteau fi altele în situația în care noi predăm și evaluăm ”ceva” și în ”felul nostru”, pe tipare cunoscute, inclusiv la evaluarea națională și la bacalaureat, bazându-ne pe modelele de subiecte puse la dispoziție de Ministerul Educației și exersate cu asiduitate, în timp ce prin testatea PISA se verifică altceva și în alt fel, în tipare neexersate de noi sau exersate accidental și nesistematic într-un proces de învățare incompletă în care partea cea mai importantă a valorificării cunoașterii, partea practică, este mai puțin reprezentată. Cu un oarecare grad de exagerare în exprimare, testarea PISA pentru elevii noștri poate fi comparată cu situația în care un candidat la obținerea permisului de conducere s-ar prezenta la examen doar în baza cunoștințelor teoretice, trebuind să conducă o mașină pe care nu o cunoaște, fără să fi avut posibilitatea să exerseze condusul sau, în cel mai bun caz, având puține ore de condus efectiv în trafic, în situații reale. De aceea, este aproape de neînțeles de ce ne mirăm și ne lamentăm atât de mult în baza și din cauza acestor rezultate. Spun/scriu asta, pentru că, așa cum se prezintă și se dezbate situația astăzi, în plan extern, învățământul românesc este evaluat și considerat vinovat pentru ce nu face, ceea ce poate fi o absurditate în condițiile în care ceea ce nu face învățământul românesc din perspectivă PISA este chiar ceea ce, la nivel național, i se cere să facă sub presiunea ”optimizării” rezultatelor la evaluările și examenele naționale. Situație în care, sensibil la impresiile și influențele din exterior, învățământul românesc poate converti efectul de halo (efectul Asch) într-unul de contaminare. Și poate că nu e rău ca, recunoscând practicarea dublei măsuri și a dublului standard de evaluare (cel intern și standardele PISA) cu care operează dramatic învățământul nostru, să ne dăm seama că nu e un lucru rău să recunoaștem și că nu știm toate răspunsurile și să începem să (ne) punem întrebări corecte.
Costin Ionescu
Alexandra Tănăsescu
C.I.
Mircea Miclea
13 comments
Nimic nou; încă de pe vremea Imperiului Roman se spunea: Theoria sine praxis sicut rota sine axis.
la evaluarea nationala si bacalaureat s-a ajuns la promovabilitate de 70% doar prin reducerea constanta a dificultatii subiectelor, in ultimii ani fiind date subiecte pt copii cu nevoi speciale ca sa nu spun oligofreni ca cica jignesti prostul daca-i spui ca e prost. subictele de bac se rezolva in 30 de minute de nota 10 de un elev mediocru dar da bine pt politruci sa faca conferinta de presa si sa anunte rezultate fantastice pe mandatul lor.
Foarte corect.
Ar trebui să fie teste PISA si pentru profesori!!!
Ca o concluzie. pe care o trag eu, și nu dl. profesor doctor expert în educație, măsurile care se impun pe viitor sunt: ori învățământul din România nu mai participă/refuză să participe la testele PISA și așa scăpăm de rușinea de a avea un sistem de învățământ catasrofal poziționându-se pe ultimile locuri în clasament, situație care se perpetuează de citez: „8 sau 12 ani”, ori Ministerul Educației să aibă responsabilitatea ca, măcar acum în anul al 12-lea, să impună standardul de evaluare PISA în cel intern și să facă demersuri pentru modificarea în acest sens a programei procesului educațional și a instruirii cadrelor didactice.
Sunt curios sa-mi spuna cineva cum se poate invata tabla inmultirii altfel decat prin memorare sau altele asemenea…
Pe bune ? Chiar nu se intelege ce inseamna ca aprox 50% din elevi nu reusesc sa inteleaga ce scrie intr-un text simplu ???
Iar cine a avut ideea creata sa conditioneze salariile profesorilor de niste indici de performanta, ar trebui intai sa inceapa cu dna ministru, apoi cu parlamentarii care freaca menta si unii mai si dorm, cu magistratii care duc la prescriere dosarele de coruptie sau dau pedepse cu suspendare si fac scapati toti coruptii….
La asta v-ati gandit vreo secunda ?!?
Cu ce să proceseze gândirea?
Cred ca aceasta testare aplicata trebuie inteleasa din alta perspectiva.
Eu nu sunt de acord cu eticheta “analfabet functional” si consider ca propagarea ei in media este o mare greseala.
Un elev roman nu are o pregatire practica de buna calitate pentru ca sistemul de educatie din Romania nu este pregatit sa i-o ofere.
Cate licee chiar mari din Romania fac ore de laborator de chimie sau de fizica?
Probabil ca foarte putine. Si nu fac nu pentru ca profesorii nu ar stii sa predea acest lucru ci pentru ca nu exista resurse si pentru ca nimeni nu testeaza vreodata elevii in acest sens. Nu merita sa faca pentru ca evaluarea lor se face pe alte criterii.
Conteaza cat de fidel reproduc paragrafe de lungime aberanta cu mare acuratete atat la Evaluare cat si la BAC.
Sunt insa sigur ca in cateva sedinte de pregatire intr-o fabrica un elev care invata bine intr-un liceu poate sa invete proceduri complexe de lucru.
Elevii nostri sunt capabili sa progreseze rapid in medii diverse
Dovada stau rezultatele bune pe care le au oriunde merg tinerii romani
Nu cred ca vreun santier din lumea asta sau chiar o fabrica se plange de cat de analfabet este romanul care bate la poarta
Eu cred ca ar vrea sa bata cat mai multi si sa doreasca sa lucreze.
Toate lucrurile vin la pachet.
Invatamantul nu formeaza oameni cu inclinatii practice pentru ca nu are cine sa ofere suportul tehnic si material ca sa ii invete asta.
Statul indeasa bani in buzunarele unor esuati prematur din posturi bugetare prin pensii nesimtite si inutile in loc sa aloce banii in laboratoare sau statii de practica.
Antreprenorii nu ar primi o grupa de elevi care sa invete la ei in fabrica nici picati cu ceara si nici elevii nu s-ar duce “daca nu se cere la examen”.
In schimb elevii nostri fac performanta in marile universitati din lume chiar daca atunci cand urca in avion sunt “analfabeti functionali”.
In cateva luni nu ii mai deosebeste nimeni de localnici
Ce e de facut?
Sa testezi copiii intr-un alt mod. Daca le testezi functionalitatea la final de stagii atunci toti vor deveni extrem de functionali
Profesorii ii vor invata la meditatii cum sa fie functionali, vor lua note mari la evaluare si la BAC si vor pleca in alte tari mult mai functionali!
Iar noi vom ramane cu penalii, pardon cu specialii nostri extrem de calificati si inca functionali. Ca doar au iesit la pensie la 45 de ani!
De acord !! Nu doar la noi modul de predare si invatare este influentat de examenele de final de ciclu intr-o masura covarsitoare! Schimbati structura examenelor si formatul lor in acest sens si vom avea rezultate bune intr-un timp relativ scurt.
Daca vom continua sa “testam” retete de probleme, 15-20 comentarii invatate pe de rost, cateva lectii la socio-umane la bac, daca vom continua sa le bagam pe gat 15-20 materii si sa-i “examinam” in felul acesta doar din 2-3 materii la EN si la Bacalaureat, analfabetismul nu va mai fi doar functional foarte curand.
Ai mare dreptate!
Dar …
Da, are dreptate, sunt doua tipuri (diferite) de teste. Cele de la evaluarea nationala si bacalaureat de la noi au subiecte prea usoare si nu cer elevilor sa gandeasca prea mult. Cele de la testele Pisa cer elevilor sa gandeasca inainte de a raspunde. Este o deformare a educatiei la noi unde se pune accentul pe invatarea pe de rost fara prea multa gandire…
Este exact lucrul la care m-am gandit prima data cand am auzit de testele PISA. Noi invatam cum se merge pe bicicleta, PISA testeaza cum se conduce o masina. Ambele au valoare. E bine sa stii si sa mergi pe bicicleta si sa conduci o masina! Intrebarea este daca e vital sa renuntam la bicicleta si sa trecem la condus de masina. 🙂
Nu sunt de acord. Noi nu învățăm cum se merge pe bicicleta. Noi învățăm cum să conducem mașina, cunoscând regulile, cunoscând funcționarea mașinii, cunoscând modul de operare, dar ne punând niciodată copilul efectiv în spatele volanului.
PISA exact asta face. Ii cere copilului sa aplice.
Învățământul românesc este la fel de util ca și teoria condusului. Adică util dar incomplet si deci inutilizabil.
Ca o observație suplimentara, poți învăța să conduci și fără să cunoști teoria. Pur și simplu te pui la volan și faci. Merge mult mai greu și mai încet dar merge. Însă niciodată nu vei reuși să conduci cunoscând doar teoria, de pe scaunul din dreapta cum ar veni.
Așa că sistemul american (multa practica putina teorie) mai merge cum mai merge (mai prost dar totuși merge), pe când sistemul romanesc (multa teorie, practica aproape deloc) nu are nici o șansă. Trebuie schimbat din temelii.