Mircea Miclea: Ce-i de făcut, într-un stat eșuat?

15.849 de vizualizări
Mircea Miclea / Foto: Captură Youtube – NCN Romania
Cel care de 7 ani este șeful statului ne-a spus sec că „statul a eșuat”, apoi și-a văzut de alte treburi mai importante. Nici la el, nici la alți demnitari n-am văzut vreo undă de vinovăție, vreo umbră de regret. Probabil pentru că statul a eșuat în relația cu noi, cei care trudim și plătim taxe, nu în raport cu ei; ca mașină de produs bani și avantaje pentru cei aflați la putere, statul funcționează bine mersi. Nu știu de ce am fost cuprins, și cred că nu numai eu, de atâta dezamăgire și tristețe. Nu era nimic nou sub soare (David, Psalmul 11: „Căci atunci când se ridică oameni de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni”). Dar poate că acum suntem mai obosiți și mai înfricoșați de o pandemie care pare că nu se mai termină, de prețurile care cresc continuu, de o lume tot mai confuză, care renunță la valorile ei ferme. Acum, poate mai mult decât altă dată, avem toate motivele să devenim apatici, cinici sau dezamăgiți, să nu ne mai pese de țară, căci nici ei nu-i mai pasă de noi.

Dar nu asta este soluția. Renunțarea și apatia ne tocesc mintea, ne corodează, încet dar sigur, sufletul. Ne facem nouă înșine rău, devenim tot mai bolnavi într-o lume tot mai bolnavă, facem rău copiilor noștri, care rămân fără modele, fără vectori de dezvoltare. Dacă noi renunțăm, de ce s-ar mai implica ei? De ce să nu evadeze din realitatea imediată în realități virtuale sau în jocuri pe calculator?

Atunci, care e soluția? Soluții mereu există. Nu vreau să fac aici pe pedagogul, vreau doar să susțin una dintre alternativele posibile.

Ca o masă cu trei picioare, cred că putem ajunge la un echilibru stabil, dacă ne concentrăm pe trei direcții.

Întâi, să ne îndreptăm spre noi înșine. Mereu avem ceva de făcut cu noi înșine: să creăm azi o versiune despre noi mai bună decât cea de ieri. Unii pot să-și maximizeze punctele tari (un talent, o competență, o vocație), alții pot să-și remedieze din punctele slabe (o dizabilitate, o dependență, o incompetență). Ne-ar face bine tuturor un plus de disciplină sau un proiect personal mai clar pentru anii ce vin. Sau să devenim mai autonomi, să gândim mai mult, mai critic, să nu ne lăsăm seduși de ideologii nocive, teorii conspiraționiste, de eco-chambers-urile de pe rețelele de socializare sau de „fake-news”. Dacă nu putem schimba țara, măcar să ne schimbăm pe noi înșine. Așadar, fără cuvinte mari, fără gesturi eroice, să ne stabilim fiecare ce anume din noi vrem să schimbăm și să perseverăm în schimbarea acestuia. Trebuie să avem un răspuns pozitiv, de acum într-un an, la întrebarea „Prin ce sunt mai bun acum, față de anul trecut?”.

Apoi, să facem mai bună micro-lumea în care trăim. Ceva din lumea asta mare tot mai putem controla: putem să ne facem meseria mai bine și să ne purtăm mai atent cu cei din jur. Știm adesea ce să facem; știm, de multe ori, cum să facem. Dar, vorba lui G. Liiceanu, „înțepenim în proiect”, nu trecem la fapte. Despre fapte e vorba aici. Indiferent cât de eșuat e statul, eu pot azi să lucrez mai bine decât ieri sau pot să fac în așa fel încât să am o relație mai bună cu colegul meu, cu copilul meu, cu partenerul meu de viață. Marasmul din statul în care trăiesc nu e o scuză pentru calitatea proastă a muncii mele sau a relațiilor cu cei din jur. Dacă unii își bat joc de țară, hai să nu fim ca ei, să nu ne batem joc de țara noastră mică, de micro-lumea în care trăim cotidian. Așa le oferim un exemplu bun copiilor noștri: să nu se lase copleșiți de nemulțumirea față de școală și profesori; să pună mâna pe carte și să învețe mai mult.

În fine, trebuie să construim solidarități. Să căutăm să ținem aproape de cei cu care împărtășim aceleași valori, chiar dacă sunt puțini. Să nu rămânem singuri, mai ales acum, când suntem îndemnați zilnic la distanțare socială. Impostorii și ticăloșii ne pot controla nu pentru că sunt mai inteligenți, ci pentru că sunt mai solidari. Așadar, să căutăm tovărășia celor care ne inspiră sau care ne sunt asemenea: prieteni, colegi sau necunoscuți. Să-i îndemnăm pe copii să-și creeze solidaritățile lor: de clasă, de generație, de echipă de fotbal. Să se adune, nu să se atomizeze.

Cred că dacă încercăm să creăm azi o versiune a noastră mai bună decât cea de ieri, dacă aducem un dram de valoare în partea de lume pe care încă o putem controla și dacă creăm insule de solidaritate, mai avem o șansă. Ne putem salva și pe noi, putem să fim un bun exemplu pentru copiii noștri și, dacă suntem destul de mulți, poate mai putem salva ceva din țara aceasta. Să nu ajungem, în câteva decenii, doar o populație vorbitoare de limbă română, fără stat, fără țară, hălăduind prin Europa.

Ce am spus e simplu, dar nu e ușor. S-ar putea să rămânem blocați în „carcasa lingvistică”, cum o numea logicianul R. Carnap, adică să ne placă atât de mult cum vorbim despre schimbare, încât să nu ne mai vină să o facem. Să despicăm mereu firul în patru doar ca să amânăm acțiunea. „Mișei de tot ne face gândul”, îi spunea Hamlet lui Horațiu. După cum s-ar putea să ne frâneze ceilalți, cu cinismul, îndoielile și pesimismul lor, cu zeflemeaua pe care o folosesc adesea ca să-și ascundă propriile neputințe. N-are rost să le combatem argumentele. Să ne vedem de drum!

__________

Mircea Miclea este psiholog, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cercetător. A fost cel mai tânăr șef de catedră din istoria Universității, cancelar al UBB, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească. Ministru al Educației în perioada decembrie 2004 – noiembrie 2005, a fost timp de 5 ani președintele comisiei prezidențiale în mandatul lui Traian Băsescu care a realizat Raportul pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, diagnoză care a stat la baza Pactului național pe educație semnat în 2008 de toate partidele politice și apoi la baza Legii educației nr. 1/2011 în vigoare în prezent, dar modificată masiv de guvernările care s-au succedat în ultimii 10 ani. Doctor în psihologie și cu un masterat în administrarea afacerilor, Mircea Miclea este fondatorul Institutului de cercetare-dezvoltare Cognitrom, care dezvoltă produse la intersecția dintre psihologie si tehnologie, două dintre acestea fiind paxonline.net și depreter.ro


9 comentarii
  1. Da, dar singurul care poate da putere și sens unei astfel de lupte, este Dumnezeu. Aici este problema, oamenii nu vor sa înțeleagă ca deși vor sa facă ceva bun, sa devina profesional mai buni, sa fie mai organizați, mai exigenți cu ei înșiși, totuși toate acestea nu duc la nimic într-un final, pentru ca lipsește rădăcina – care este Dumnezeu. Și nu e numai faptul ca omul când devine mai bun, pretinde ca merita mai mult, sau își numără realizările așteptând admirația celorlalți, este și faptul ca fără rădăcină, ești o simpla rotita într-un mecanism. Dacă ești o rotita cuminte și te învârti perfect, stăpânul mecanismului te va iubi. Contează foarte mult insa daca mecanismul este un tanc sau un plug. Aici este problema mare: etica și morala. Chiar daca esti un bun profesionist, dacă te angajezi într-o entitate care în final subminează economia României, n-ai realizat nimic. Și una din marile probleme este ca statul Roman nu are o politica coerenta de securitate economica. Știu ca în zilele noastre se vorbeste despre suprimarea nationalismului, acesta fiind acceptat doar ca și factor cultural, totuși sunt comunități întregi care trebuie sa aibă dreptul sa își protejeze interesele, pentru a-și asigura un viitor. Și noua romanilor ne este permis acest lucru în aceeași măsură în care și celorlalți le este permis. Nu este deloc acceptabil ca marile corporații sa traseze granițele după cum le dictează interesele. Noi Romanii am fi vitregiti din start, noi ne având mari corporații, din motive istorice.

  2. ..si asa, intreptandu-ne spre noi, făcând micro-universul individual mai bun, stabilind conexiuni, poate la un moment dat, multiplele conexiuni se vor întâlni și vor constitui o noua realitate, un nou fel de a fi! Acel fel de a fi care are forță, impune nu accepta, stabilizează și creează! Posibil? Și dacă asta se întâmplă deja?

  3. Rezonez 100% cu gândurile Dvs., Domnule Profesor și vă mulțumesc ! Vă mulțumesc pentru că, citindu-vă, sper că nu vom rămâne încarcerați în gânduri, vorbe și indecizie. Poate-om reuși ceva. Fiecare în ograda proprie și, mai apoi, ogradă lângă ogradă…

  4. Extraordinar articolul ! Mă bucur că mai avem , în România noastră, minți luminate care prin ceea ce scriu, spun și fac ajung să ne lumineze și pe noi cei mulți și dezavantajați. Vorbind despre cealaltă Românie, a “politicienilor de carton” și a privilegiaților cuibăriți pe lângă aceștia, “am căzut în întuneric”. Dar să nu uităm vorbele lui Nichita Stănescu: “Întunecând întunericul, iată porțile luminii!”Cred că lucrul cel mai important , în acest moment , este să învățăm și să înțelegem bine versurile imnului nostru național.

  5. Tare bine mi-a facut articolul dumneavoastra, stimate domnule profesor! Imi voi incepe cursul de luni gandindu-ma la cele trei directii si cred ca si studentilor mei le va face tare bine. Va multumesc frumos!

  6. Superb articol și excelente recomandări, ca toate celelalte transmise de dl. prof. Miclea! Ar trebui să ajungă la cât mai mulți români, deoarece este mare nevoie!

  7. Excelent articol.Dincolo de urările, adeseori golite de conținut,aceasta zi de 1 Decembrie 1918 in istoria romanilor este un moment in care încă putem sa speram și sa acționăm!

  8. Statul român nu mai reprezintă de mult Poporul Român. A apărut o fractură ireductibilă între lașitatea și trădarea unor lachei ce se consideră lideri, politicieni și virtuțile și aspirațiile acestui popor creator de martiri, sfinți, regi și domnitori. Când statul eșuează, poporul trebuie să preia frâiele chiar cu prețul sângelui. Altfel, ca orice fractură consolidată vicios, va duce în timp la impotența funcțională și anchiloza intelectuală a nației în ansamblu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You May Also Like

Vlad Mixich: Dacă epidemia evoluează în ritmul actual, o prognoză a INSP estimează că, la finalul lunii august, 80% din paturile de la Terapie Intensivă pentru COVID-19 din România vor fi ocupate de pacienți în stare gravă

Vlad Mixich, expert numit de Parlamentul European în conducerea Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă, afirmă că, potrivit unei prognoze realizate de Institutul Național de Sănătate Punlică, dacă…
Vezi articolul