Deși e multă tristețe în educația românească și aceasta nu numai în preajma și după examenele naționale, desi școala românească are ca principal obiectiv reușita copilului/elevului la școală (citiți, vă rog, la examene!) și nu progresul său zilnic, la care să se adauge bucuria reușitei copilului pe drumul cunoașterii și, de aici, plăcerea de a învăța și de a cunoaște și bucuria părintelui la bucuria copilului său, luna septembrie a fiecărui an completează prin entuziasmul copilăresc al începutului de an școlar deficitul de optimism de după examene, dând școlii românești iarăși și iarăși speranțe. Fiind vorba de copii, fenomenul acesta este oarecum explicabil. Oricât ar fi de tristă astăzi, din varii motive, școala românească, am văzut zilele acestea destui copii fericiți la gândul apropierii unui nou început de an școlar, cu deosebire copii din clasele ciclului primar.
După cum spuneam, fericirea aceasta a lor este oarecum explicabilă. Sunt mici, sunt inocenți, sunt dornici să-și revadă colegii și prietenii și chiar pe dna învățătoare. Nu au încă grija examenelor, desi sunt și ei încercați deja de emoțiile testărilor naționale încă din clasa a II-a.
De o anume fericire a începutului de an școlar nu sunt străini nici părinții și bunicii copiilor. Aceasta în ciuda faptului că Guvernul a tăiat din bugetul Educației peste un miliard de lei. Ba mai mult, nici nu a asigurat un ministru titular la portofoliul Educație. Fenomen ce constituie prilej de bucurie pentru unii dascăli, la gândul că măcar nu e cine să îi mai înnebunească cu ”reforme și inovații” în cascadă. Și totuși, în această nepăsare tristă, un candidat la prezidențiale își asumă profetic Educația: ”Doar un colosal efort de educație poate ridica această țară” afirma de curând Theodor Paleologu, autoproiectându-se în viitor ca un președinte învățător: ”un învățător care învață el însuși, care ascultă și pune întrebările cu adevărat importante…” Un președinte învățător este un educator și un inspirator, un continuator și un transmițător, un mediator și un moderator, un ascultător și un îndrumător, spune în continuare intelectualul Theodor Paleologu.
Deși nu campania sa ne interesează, trebuie să recunoaștem că vocația de educatori este la noi o trăsătură națională și că, într-adevăr, în ultimă instanță, toate problemele noastre încep și se termină cu educația.
Luni, 9 septembrie a.c., a început un nou an școlar, inegal și șugubăț prin însăși structura sa, cu două semestre care nu sunt chiar semestre (primul fiind doar de trei luni și jumătate, deci, trimestru!), odată cu începerea noului an școlar redevenind extrem de vizibile marile probleme ale învățământului românesc.
Și totuși, optimismul pedagogic ne îndeamnă să sperăm că cineva dintre cei cu adevărat pricepuți în ale educației și căruia îi pasă se va angaja la nivel guvernamental să rezolve o parte din aceste probleme și, dacă nu le va putea rezolva, măcar să ne asigure că aceste probleme nu vor fi amplificate.
___
Mircea Bertea este Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare Paris, expert al Uniunii Europene pentru Educație și Cultură.
Raluca Pantazi
Redacția
Matei Pop
