Mircea Miclea: Cred că e greșit să credem că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu decât acum în Educaţie. Este o boală națională să idealizăm mereu trecutul

“Calitatea resursei umane în educație era mai bună” pe vremea lui Ceauşescu “pentru că absolvenții de facultate aveau foarte puține oportunități”, declară într-un interviu pentru Revista 22 profesorul universitar, psihologul şi fostul ministru al Educaţiei Mircea Miclea. El a criticat raportarea românilor la trecut, prin “idealizarea” acestuia spunând că “este o boală națională să idealizăm mereu trecutul ca să ne deresponsabilizăm pentru ce proiecte ar trebui să punem în practică azi pentru a construi viitorul”.

Întrebat de autoarea interviului „Cât cărăm după noi această mantră” potrivit cătreia “În vremea lui Ceaușescu se făcea carte, nu ca acum”, şi cât din moștenirea ceaușistă este în sistemul de predare, în mentalitatea profesorilor, a părinților, a ministerului?”, Miclea replicat că în opinia sa “există un singur adevăr într-o afirmație că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine în educație, și anume: calitatea resursei umane în educație era mai bună, nu dintr-o virtute a celor care erau neapărat în educație, ci pentru că absolvenții de facultate aveau foarte puține oportunități”

Micrea a continuat ideea spunând că “mai mulți dintre cei care terminau matematica, chimia, biologia, istoria, limba și literatura română intrau în Educație. Acum, numărul de oportunități este mult mai mare, aceeași masă de oameni talentați se distribuie pe mult mai multe oportunități și, printr-un efect pur statistic, ajung mai puțini absolvenți de facultate bine pregătiți în Educație, decât înainte. Acesta este singurul adevăr. În rest, cred că e greșit să credem că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu decât acum. Este o boală națională să idealizăm mereu trecutul ca să ne deresponsabilizăm pentru ce proiecte ar trebui să punem în practică azi pentru a construi viitorul. Cred că mai cărăm cu noi și alte atitudini de pe vremea lui Ceaușescu, una este aceea de a face educație mai mult prin livrarea de cunoștințe decât prin aplicații. Lumea s-a schimbat complet. Acum, când ai atât de multe instrumente de acces la cunoaștere, accentul trebuie pus nu pe posesia de cunoaștere, cât pe utilizarea cunoașterii pe care o ai. Adică, știi formula Teoremei lui Pitagora, de exemplu, dar trebuie să insiști nu atât pe a memora formula respectivă, care e importantă, desigur, ci mai degrabă pe unde o poți folosi, cum poți transcrie o situație reală în această formulă ca să găsești o soluție mai bună. Accentul trebuie pus pe cum utilizăm cunoștințele, cum le exploatăm pentru a găsi soluții la probleme reale și abia în al doilea rând pe posesia lor. Sigur, să posedăm anumite cunoștințe este necesar, nu considerăm că tot ceea ce e în cap trebuie să fie pe net și nu în cap, nu. Generațiile noi sunt nemulțumite, clar, de modul în care se face educație, sunt puși să învețe cuvinte pe care nu le mai folosește nimeni în limbajul cotidian, sunt puși să învețe cunoștințe mecanic, algoritmic, în loc să fie mai degrabă antrenate pentru a utiliza aceste cunoștințe în rezolvarea problemelor.”

Interviul integral aici.