Mircea Miclea: Școala de mâine

10.292 de vizualizări

Analiză semnată de Mircea Miclea, profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, fost ministru al Educației:

Dacă nu ne folosim de această criză pentru a reconstrui din temelii procesul de predare-învățare, criza a venit degeaba, pentru școala din România. Trei lucruri sunt esențiale în predarea oricărei discipline: a) ce predai (conținutul predării, competențele pe care le transmiți elevilor); b) cum predai (metoda de predare, tehnicile prin care faci conținutul cât mai ușor de învățat și de utilizat ulterior de către elev) și c) cu ce atitudine predai (atitudinea pe care o ai față de conținutul predării va influența atitudinea pe care o va avea elevul când învață acel conținut; predai a lehamite – va învăța a lehamite!). Eficiența cu care elevul va învăța și va utiliza cele învățate depinde de toate cele trei aspecte. Pe ele trebuie să ne bazăm soluțiile viitoare, iar soluțiile viitoare vor fi de blended-learning, de integrare obligatorie a soluțiilor online cu învățarea față-în-față. Lumea în care trăim și mintea elevilor noștri (digitali nativi) reclamă acest lucru.

Cum se pot construi, cum se pot utiliza și ce consecințe vor avea aceste soluții integrate?

1. Construcția

O lecție proastă, pusă online, e și mai proastă. Când construiești un conținut de învățare online, cele trei aspecte semnalate mai sus devin și mai importante. Ce informație prezinți și în ce format (text, schemă, audio-video, animație), cum o prezinți (ce metode de organizare și de prezentare utilizezi) și cât de mult angajezi elevul în învățarea ei online devin cerințe și mai stringente. Sunt deja mii de studii care ne învață cum să producem lecții online cu maximum de eficiență în învățare. S-ar putea cuprinde toate într-un ghid. Pe baza acelui ghid, sute de profesori excelenți din țară (încă mai avem!) ar produce lecții multimedia, accesibile online. Ei sunt contributori.

Aceste lecții ar putea fi transmise unui comitet editorial, organizat pe fiecare disciplină (alcătuit din oameni competenți, nu activiști sindicali), care, sprijinindu-se pe un sistem de peer-reviews, ar face selecția lecțiilor de calitate. Aceste lecții selectate ar fi puse pe o platformă de e-learning. Pentru fiecare lecție se pot construi cel puțin trei variante: una pentru consolidarea învățării, alta cu funcție remedială (pentru a-i ajuta pe cei cu deficiențe de învățare), iar alta pentru performanța de excelență (cu exerciții și resurse suplimentare). Aceste lecții ar fi înnoite continuu, de contributori competenți și motivați să o facă. De pildă, lecțiile online multimedia ar putea înlocui banala lucrare de grad I, pe care o scriu profesorii, ar putea fi un criteriu pentru salariul de merit sau pentru o promovare mai rapidă. În scurt timp, pentru fiecare conținut ce trebuie învățat de către elev am avea cel puțin trei variante, online, construite de către cei mai meritorii profesori. Iar soluția aceasta se poate îmbogăți și optimiza încontinuu. Când apare o criză, ca aceasta, ai ce oferi elevilor: conținuturi de învățare de calitate, nu improvizații digitalizate.

2. Utilizarea

Platforma școlară de e-learning ar avea trei categorii de utilizatori: profesorii, elevii și administratorii. Profesorii vor găsi aici o trusă de unelte, o serie de lecții multimedia, pe care le pot integra în propria predare. Training-ul tuturor profesorilor pentru utilizarea metodelor integrate de predare-învățare (blended learning) e necesar și urgent. Ca și cum ar fi niște bucăți de lego, conținuturile digitale pot fi combinate de către fiecare profesor, pentru maximizarea învățării. Unii le vor utiliza integral și vor asigura doar facilitarea înțelegerii lor de către elevi, alții le vor utiliza pentru completarea a ceea ce ei predau, pentru consolidare sau ca resursă suplimentară, alternativă etc. Simplu spus, vor face o predare mult mai compatibilă cu mintea generației digitale. Elevii vor avea fiecare câte un ID (ca un fel de număr matricol unic), cu care vor putea accesa resursele online. Nu ai înțeles lecția la clasă, nu-i nimic, ai mai multe variante multimedia ale aceleiași lecții, accesibile de pe telefonul mobil, tabletă, calculator. Părintele tău, dacă vrea să te ajute la lecție, cu același ID, are acces la aceleași resurse. Administratorii vor asigura mentenanța și upgradarea platformei.

3. Consecințele

Trecerea la soluții integrate (blended) de predare-învățare va avea consecințe majore. Toți copiii din țară (nu numai cei de la școlile bune) vor avea acces la lecții de bună calitate. Compensezi, ca elev, prestația didactică lamentabilă a profesorului din fața ta cu lecțiile multimedia accesibile online. Poți vedea aceeași lecție, predată din mai multe perspective, de câte ori vrei, până o înțelegi. Profesorii au șansa să personalizeze învățarea. Predai într-un fel, pentru toți, la oră, dar elevului X, cu dificultăți de învățare, îi prescrii conținuturi remediale online, elevului Y – varianta online de consolidare, iar elevului Z – varianta avansată, cu exerciții și resurse suplimentare. Faci mai mult bine, pentru mai mulți elevi. Tu însuți, ca profesor, te poți perfecționa, văzând variantele de lecții online, făcute de colegii tăi meritorii. Tu însuți poți deveni contributor sau poți scrie un review. Transferul de bune practici între profesori s-ar face mult mai rapid. Se poate diversifica enorm predarea. Dacă eu, ca elev, vreau să-mi iau un curs de astronomie, că mă pasionează, dar școala mea nu mi-l poate oferi, atunci mă pot înscrie la un curs online, ținut de un profesor de mate, pasionat și el de astronomie, de la orice școală din țară.

4. Resursele

Culmea, resursele există din belșug. Ministerul Educației are un program, CRED, pe fonduri europene, de multe zeci  de milioane de euro, pe care îl poate renegocia. Are programul ROSE de la Banca Mondială, alte zeci de milioane, are acces la bani europeni pentru protecția forței de muncă, accesibili acum. Iar dacă guvernul tot bagă bani în economie, măcar să-i bage ca investiții. Iar investiția în educație (ca să cumperi fiecărui elev o tabletă, ca să construiești o platformă de învățare online etc.) este cea mai rentabilă investiție, pentru ca ea e sursa tuturor celorlalte investiții viitoare. Resurse se găsesc; ne trebuie însă minte și determinare.

5. Criza ca oportunitate

Acum 10 ani, scriam în Legea Educației art.70, care fundamentează tot ce am spus aici. El a scăpat de furia antireformistă sindicalo-pesedistă, dar n-a fost niciodată pus în practică. De mai multe ori am arătat și cum s-ar putea implementa, dar am vorbit în vânt. Și totuși, poate acum, această criză ne va ajuta să facem pasul înainte. Alfel vom pierde iar oportunitatea unei schimbări radicale.

________________________________________________________________________________________________________

Despre autor:

Mircea Miclea este profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, a fost ministru al Educației în perioada decembrie 2004 – noiembrie 2005, a fost președintele comisiei prezidențiale în mandatul lui Traian Băsescu care a realizat Raportul pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, diagnoză care a stat la baza Pactului național pe educație semnat în 2008 de toate partidele politice și apoi la baza legii educației nr. 1/2011.

Citește și:

 

 

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

9 comentarii
  1. * Băiețeala, ori, dacă doriți, golăneala, nu trebuie să fie parte a atitudinii si limbajului dascălilor * Profesorul Mircea Miclea pentru limbajul folosit la adresa unui Presedinte de stat ( „E un tâmpit. E un dobitoc!” Vai viața lui *) Trebuie exclus din învățământ !!! Nu avem nevoie de dascali care să ne învețe să înjurăm…asta putem si noi si inca prea mult. [comentariu editat pentru a elimina majusculele]

  2. Total de acord cu teoria. :)) Atât. Doar cu teoria, iar colegii profesori vor înțelege de ce. Învățământul online e doar pt bogați. Am elevi cu un tel pt 5 frați, toți tb să învețe online. Am copii ce locuiesc într-o cameră. Toți au nevoie de liniște pt a o auzi pe dna. Iar din perspectiva mea: avem și noi familii, copii in clasa primară. Cine îi ajută, cine sta cu cei mici, care ar trebui să fie la cămin? Noi facem lecții online 🙂 de “rasu-plansu”, domnilor teoreticieni….

  3. problema este că sunt o grămadă de bani dați aiurea pe manuale scolare f proaste, autorii si editurile scoat bani nemeritati…in plus există controlul ministerului legat de cine/cui i se aprobă ….există practic o cenzură facută de minsiter legat de ce materiale sunt aprobate, au aviz etc…si materialele ce trec de aceste revizii sunt destul de slabe …ar trebui sa existe liberate …este o muncă destul de mare să faci conținut de calitate si asta inseamna munca in plus, cunostinte etc si acestea nu sunt recompensate…vedeti modalitatea in care se acorda gradatiile de merit, numai si numai pe hartii fara nici o valoare …ar trebui ca aceste gradatii sa fie acordate numai pentru proiecte educaționale cu adevarat valoroase…scolile nu acorda suport profesorului in a se perfectiona…tot ce faci se face pe banii tai…

  4. Asigurarea calitatii in scolile din invatamantul preuniversitar nu functioneaza, observatiile Comisiei CEAC din scoala nu sunt luate in serios de directori, nimic nu se schimba.
    Acest mecanism nu functioneaza. Este munca inutila in aceste comisii de asigurare a calitatii, se solicita un munte de documente iar rezultatul final este zero!
    Eu as zice ca ar fi binevenita notarea standardizata in invatamantul preuniversitar (cu teste standardizate date la toate scolile – asa cum erau tezele unice, dar conceptul extins si la teste – impreuna cu alte masuri precum: posibilitatea repetarii anului de catre elevi si evaluari ale cadrelor didactice dupa rezultate, o evaluare incrucisata a pregatirii elevilor si prin inspectii si teste date acestora.
    Oricum, cred ca se poate schimba ceva in invatamant daca ar exista cineva cu viziune care sa faca un plan.
    Sunt multe aspecte care trebuie atinse: curriculum-ul, disciplina elevilor si disciplina cadrelor didactice etc.
    Dar treba asta cu notarea standardizata cred ca este cea mai buna (numai daca este realizata corect): poate fi evaluat si cadrul didactic si elevul.

    1. Excelente remarci si propuneri!…
      CEAC este si ea o forma fara fond ca si ARACIP, pe baza OUG 75-2005..
      Standardizarea in educatie este un domeniu care preocupa tot mai multi profesori din statele dezvoltate, dar nu si in Romania!!… Ea are avantaje considerabile – pentru toti cei implicati si in aplicatii repetitive consumatoare de resurse – atunci cand se efectueaza conform regulilor stabilite de expertii in domeniu – ISO – Organizatia Internationala de Standardizare…. Pentru acestia conceptul reprezinta un “document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut care stabileste – in special pentru aplicatii repetitive – linii directoare si reguli de aplicat, in beneficiul tuturor celor interesati”… Orice standard este, prin definitie, voluntar dar poate deveni obligatoriu prin directive, reglementari nationale sau contract (de exemplu)… Practic, standardul este de fapt un document realizat ca mai sus (deci aplicat de realizatori!) si avand cateva zeci de pagini!!! Dar conform OUG75-2005 si ARACIP/ ARACIS, lor este de fapt un referential sau o cerinta, exprimata printr-o fraza!!!! Si formulata din birou, ca obligatie pentru cei care nu au participat la realizarea lui!! In plus, profesorilor, elevilor si studentilor, li se spune de catre personalul ARACIS si ARACIP ca standardul si standardizarea s-ar opune creativitatii si inovativitatii, chipurile specifice invatamantului, nefiind deci agreate si aplicate!!! ESTE DE RAS DACA NU AR FI DE PLANS! …

    2. Păcat ca “vorbim discutii” si nu ia în seamă nimeni…
      Sau???
      3 idei as remarca:

      1. Evaluarea standardizată: descriptori de performanta naționali unitari pentru elevi, care să creioneze un traseu educațional pentru elevi/ un traseu profesional pentru dascali- nu întâmplător PISA…
      2. Salarizarea decentă pentru promovare performanței în rândul personalului didactic și atragerea celor capabili de performanta- persoanele care “merge si asa” sunt ieftine, mediocre si incapabile de autodepasire
      3. Modernizarea educatie prin finanțarea si evoluție tehnologică si logistica, desființarea formelor fără cont, restructurare institutionala: teza poate fi desfiintata- în edusal profesorul isi introduce datele personale si profesionale, calculul se face computerizat, directorul avizeze si da ordinul de plata, adeverintele elevilor se emit computerizat de pe serverul școlii, semnate digital, igiena școlii similar școlilor din Japonia…
      Ce spuneti

  5. Excelente propuneri realizabile daca ….am avea cu cine! Conform unor studii pe care este imposibil sa nu le cunoasca dl.Miclea, piramida lui Maslow (a nevoilor umane, 1962) ne spune ca numai dupa satisfacerea primelor 2 niveluri de nevoi (reprezentand MOTIVATIA INTRINSECA, 1.de igiena sau fundamentale si 2.de securitate) putem accede, succesiv, la nivelurile superioare reprezentand MOTIVATIA EXTRINSECA (3.de apartenenta,4.de recunoastere si 5.de autorealizare)…. Ca si in alte domenii, nici in educatie nu putem avea personal didactic motivat pentru calitate (ca satisfactie a beneficiarilor, nu numai conformitate cu referential!) daca acesta se situeaza pe nivelurile 1 sau 2, asa cum demonstreaza trista realitate a Romaniei….Japonezul Yoshio Kondo a adus unele amendamente piramidei lui Maslow de care am putea tine cont si in Romania…In plus, pana la obtinerea exoticei ASIGURARI A CALITATII (devenita la noi, din pacate, slogan politicianist mimetic, deci derutant, dar inca iluzoriu datorita incompetentei in domeniu a autorilor OUG 75-2005) ar trebui sa decidem in educatie cine si ce face pentru INSPECTIE, CONTROLUL CALITATII si IMBUNATATIREA CALITATII, cele 4 concepte editate aici in majuscule definind MANAGEMENTUL CALITATII si, prin succesiunea lor continua, realizand un eficient CERC VIRTUOS, generator de progres! Din pacate noi cunoastem doar cercuri vicioase generatoare de regres!… Cu exceptia sloganului ASIGURAREA CALITATII, celelalte concepte lipsesc cu desavarsire din capodopera intitulata OUG 75-2005! ….Deci cum ramane cu asigurarea calitatii educatiei in Romania, dle Miclea?

  6. Dl Micle
    un profesor cu 1500 lei nu poate empatiza cu politicile dvs- stiti de ce? Piramida trebuintelor: nu poți cere performanta un profesor plătit la limita demnității umane care abia isi acoperă nevoile fiziologice…
    Mai mult, dvs. sunteti intr-o realitate construită artificial, fără a ține cont de sumedenia de variabile dependente, si ca psiholog clinician va scriu, care am articole științifice publicate inclusiv în revista de psihologie a Academiei Române, cu privire la specificul activității de profesor în învățământ preuniversitar…
    Primul pas: platiti profesorii ca sa intre in sistem oameni capabili de performanta
    Pasul II: oferiți condiții de muncă pentru realizarea activitatilor: computere, softuri, abonamente, curent electric, vestimentatie… Nu pot ca profesor si psiholog sa imi invit elevii în patul meu, in dormitorul meu…
    Pasul III: oferiți autonomie profesorului si evaluati performanțele direct masurabile de catre oameni competenti în domeniul educatiei
    Pasul IV: as continua expunerea dar este indecent sa abuzez de timpul si resursele celorlalți
    Ce va recomand: poziția strutului ca nu ati facut nimic ca ministru (scuze, ati demisionat), proasta pregatire cognitiva a profesorilor este meritul dvs profesionala… Concluzia: platiti resurse umane pentru resursa umană de calitate- este o condiție minune dar nu si necesara…
    Ma opresc aici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Lupta sindicală din învățământ, în Germania, Franța, Marea Britanie, Spania și SUA: acțiunile organizațiilor de profesori în pandemie, de la proteste auto la acțiuni în instanță împotriva autorităților

În România, când autoritățile iau vreo decizie sau vehiculează vreun scenariu privind școala în pandemie, cel mai puternic se aude, în public, vocea organizațiilor de elevi și de părinți. Profesorii…
Vezi articolul