Discuțiile despre inteligența artificială sunt adesea dominate de două extreme. Unii văd în AI soluția tuturor problemelor, în timp ce alții o percep ca pe o amenințare la adresa creativității, educației și chiar a inteligenței umane. Între aceste două poziții există însă o perspectivă mai nuanțată, pe care am ajuns să o adopt nu doar observând evoluția tehnologiei, ci și prin propria experiență de cercetare matematică.
În ultimii ani am citit numeroase opinii potrivit cărora utilizarea AI ar diminua valoarea unei idei, a unui text sau a unei contribuții intelectuale. De fiecare dată când întâlnesc acest argument îmi amintesc de o experiență mult mai veche: apariția calculatorului ca instrument indispensabil în cercetarea matematică.
Lecția pe care mi-a oferit-o calculatorul
Multe dintre rezultatele matematice pe care le-am publicat de-a lungul timpului nu ar fi putut fi obținute în forma actuală fără ajutorul calculatorului.
Nu pentru că mașina ar fi făcut cercetarea în locul meu. Nu pentru că algoritmii ar fi formulat conjecturile sau ar fi construit demonstrațiile. Calculatorul mi-a oferit însă ceva extrem de valoros: posibilitatea de a experimenta.
Mi-a permis să verific rapid ipoteze, să explorez un număr foarte mare de cazuri particulare, să identific regularități și să observ modele care ar fi fost dificil sau chiar imposibil de descoperit exclusiv prin calcule manuale.
Întrebările au fost formulate de mine. Conjecturile au fost formulate de mine. Interpretarea rezultatelor și demonstrațiile au fost realizate de mine. Calculatorul nu a înlocuit procesul de cercetare; l-a extins.
Dacă cineva mi-ar spune astăzi că rezultatele obținute astfel au mai puțină valoare pentru că nu am efectuat toate calculele de mână, argumentul mi s-ar părea absurd. Valoarea unei descoperiri nu este dată de cantitatea de efort mecanic investită, ci de originalitatea ideii, de profunzimea înțelegerii și de contribuția adusă cunoașterii.
Această lecție mi-a influențat profund modul în care privesc astăzi inteligența artificială.
O poveste care se repetă
Privind în urmă, observăm că aproape fiecare progres tehnologic important a fost întâmpinat cu suspiciune.
Când au apărut calculatoarele, cei care stăpâneau arta calculului manual au privit tehnologia cu neîncredere. Când armele de foc au devenit dominante, măiestria spadasinului și-a pierdut din importanța practică. Când automobilele au înlocuit căruțele, mulți au văzut în această schimbare o amenințare, nu o oportunitate.
Mai târziu, tiparul a redus importanța copiștilor de manuscrise. Aparatul foto a schimbat rolul picturii realiste. Internetul a transformat radical accesul la informație.
De fiecare dată s-a spus că o anumită abilitate își pierde valoarea. Și, într-un anumit sens, era adevărat. Unele competențe au devenit mai puțin importante. Însă societatea nu a regresat. Dimpotrivă, oamenii au fost eliberați de anumite limitări și au putut construi lucruri noi.
Desigur, inteligența artificială nu este identică acestor exemple. Impactul său poate fi mai profund deoarece nu automatizează doar activități fizice sau calcule repetitive, ci asistă și activități cognitive. Însă mecanismul psihologic pare să fie același: atunci când o tehnologie face mai accesibil ceva ce înainte era dificil, apare teama că valoarea umană asociată acelei activități va dispărea.
AI și valoarea unei idei
Din perspectiva mea, valoarea unei idei nu este determinată de instrumentele folosite pentru a o exprima.
Dacă un cercetător petrece ani de zile pentru a rezolva o problemă dificilă, contribuția sa nu devine mai puțin valoroasă pentru că folosește AI pentru a redacta mai clar concluziile, pentru a îmbunătăți formularea unui articol sau pentru a adapta explicațiile către un public mai larg.
Contribuția esențială rămâne descoperirea.
La fel cum utilizarea unui calculator nu reduce valoarea unui rezultat matematic, utilizarea AI pentru a comunica mai eficient o idee nu reduce valoarea acelei idei.
Dimpotrivă, dacă o tehnologie permite ca o idee importantă să fie înțeleasă de mai mulți oameni, impactul ei poate crește considerabil.
O idee profundă exprimată clar este mai utilă societății decât aceeași idee exprimată într-un mod inaccesibil.
Unde apare problema reală
A spune că AI nu reduce valoarea ideilor nu înseamnă că orice utilizare a AI este legitimă.
Există o diferență fundamentală între folosirea unui instrument pentru a amplifica propria contribuție și folosirea lui pentru a masca lipsa unei contribuții.
Dacă cineva utilizează AI pentru a reformula o idee care nu îi aparține și apoi o prezintă ca fiind proprie, problema nu este inteligența artificială. Problema este lipsa de onestitate intelectuală.
Plagiatul exista cu mult înainte de apariția AI și va continua să existe indiferent de tehnologia disponibilă. A da vina pe AI pentru astfel de situații este asemănător cu a da vina pe procesorul de texte pentru un plagiat sau pe imprimantă pentru un document falsificat.
Responsabilitatea aparține întotdeauna utilizatorului.
Riscul pe care nu ar trebui să îl ignorăm
Există însă o preocupare legitimă, iar aceasta nu este legată de originalitate, ci de învățare.
Ce se întâmplă atunci când folosim AI pentru a evita complet procesul de înțelegere?
Dacă un student folosește AI pentru a rezolva toate exercițiile fără să înțeleagă nimic, dacă un programator copiază cod fără să îl poată explica sau dacă un profesionist produce documente pe care nu le poate susține într-o discuție, atunci apare o formă de dependență intelectuală.
Dar nici aceasta nu este o problemă nouă.
Istoria tehnologiei arată că aceeași unealtă poate deveni un mijloc de dezvoltare intelectuală sau un refugiu al comodității. Diferența nu este dată de instrument, ci de intenția și discernământul celui care îl folosește. Orice instrument poate fi folosit atât pentru dezvoltare, cât și pentru evitare.
AI nu elimină nevoia de înțelegere. Din contră, o face mai importantă.
Informația nu este cunoaștere
Una dintre cele mai importante lecții pe care le oferă inteligența artificială este că accesul la informație nu este același lucru cu înțelegerea.
A avea un răspuns nu înseamnă a înțelege acel răspuns.
A genera un text nu înseamnă a stăpâni subiectul despre care scrii.
A obține o soluție nu înseamnă a putea construi una atunci când condițiile problemei se schimbă.
Pe termen scurt, AI poate reduce avantajul unor competențe tehnice și poate permite unor persoane cu experiență limitată să obțină rezultate impresionante. Însă pe termen lung, gândirea critică, capacitatea de analiză, discernământul și adaptabilitatea rămân esențiale.
Ele sunt cele care permit evaluarea răspunsurilor generate, identificarea erorilor și formularea întrebărilor relevante.
Provocarea reală
Adevărata provocare nu este să alegem între acceptarea și respingerea inteligenței artificiale.
Provocarea este să învățăm să o folosim astfel încât să devenim mai capabili, nu mai dependenți.
Ca cercetător, experiența mea cu calculatorul mi-a arătat că instrumentele nu reduc valoarea ideilor. Ele pot extinde enorm ceea ce suntem capabili să explorăm și să înțelegem.
Astăzi cred același lucru despre AI.
Nu cred că valoarea unei idei este dată de dificultatea mecanică a procesului prin care a fost exprimată. Cred că valoarea unei idei este dată de originalitatea ei, de înțelegerea care stă la baza ei și de contribuția pe care o aduce.
În ultimă instanță, progresul nu înseamnă să demonstrăm că putem face singuri ceea ce poate face o unealtă. Progresul înseamnă să folosim uneltele pentru a ajunge mai departe decât am fi putut ajunge fără ele.
Iar dacă istoria ne învață ceva, este faptul că nu instrumentele au limitat vreodată dezvoltarea umană, ci lipsa curajului de a le folosi inteligent.
_____________
Despre autor: Mircea Merca este profesor universitar abilitat la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București, cercetător în matematică, autor a peste 150 de articole științifice indexate WOS în domeniul teoriei numerelor și combinatoricii. Activitatea sa de cercetare include utilizarea metodelor computaționale pentru explorarea și formularea unor rezultate matematice originale.
Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.
Foto: © Sarinya Pinngam | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
