Profesoară de Biologie la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Cluj-Napoca, profesoara Anda Culișir a declarat într-un interviu video acordat jurnalistei Ruxandra Hurezean, publicat de G4Media.ro că e „cel mai fain job” să fii profesor. Aceasta arată care sunt lucrurile care au atras-o spre meseria de profesor, în clasa a XII-a când a oscilat între medicină și o carieră didactică. Este profesor Merito din 2018.
„Când mă mai întâlnesc cu oameni, nu știu, vorbesc cu cineva pe mașină sau pe avion, te împrietenești și vai, doamnă, dar ce meserie aveți? A, sunt profesor. Și întotdeauna prima reacție e așa… cum? A, săraca!”, spune Anda Culișir despre felul în care oamenii o privesc atunci când află despre profesia ei.
De ce și cum a ales să se facă profesoară? „În clasa a XII-a am avut așa o discuție serioasă, eu cu mine, am adunat și pe mama și pe tata și am zis Ok, medicină – ce e bun? ce nu e bun? am pus acolo toate punctele tari și punctele slabe. Ok, profesorat – îmi place să lucrez cu oamenii, îmi place să experimentez, sunt un om foarte curios, îmi place să învăț în mod constant despre lucrurile din jurul meu și așa îmi sclipesc ochii când aflu chestii interesante și noi. Îmi place orice fel de experiență. Am așa un sentiment de ăsta constant, de libertate, nu-mi place să fiu constrânsă, adică cam cum sunt și copiii.
Și îmi place cel mai mult să funcționez în echipă, să învăț într-o echipă împreună cu echipa, să fie un schimb bidirecțional cumva de informație. Am renunțat la partea asta de medicină și m-am dus către treaba asta cu învățământul, pentru că acolo se întâmplă treaba asta în care se schimbă, e bidirecțională, în care înveți foarte multe despre generații, înveți foarte multe despre cum funcționează psihologia și mintea umană și cum se dezvoltă copiii. Toată istoria omenirii poți să o înveți alături de copiii ăștia și văzând de la o generație la alta ce preferințe și ce stiluri au, și totul te face să fii și foarte conectat la lumea din jurul tău și te pune tot timpul să-ți pui întrebări în legătură cu tine însuți.
Dacă ceea ce încerci să faci nu funcționează la copii, niciodată n-o să fie vina a 30 de copii din clasă, e clar că e la tine undeva și atunci te obligă tot timpul să te upgradezi și să devii tu curios în legătură cu modurile în care predai sau devii tu o nouă persoană totodată la 5 ani, cel puțin”, spune Anda Culișir.
Întrebată „pentru care Românie te străduiești și ce te motivează să continui?”, Anda Culișir spune că „mă motivează să continui să fac ceea ce fac faptul că se schimbă generațiile și fiecare generație o provocare extraordinară și trebuie să stau să fiu la curent cu ce mișcă și să învăț limbaje noi de a se înțelege între ăștia de acuma – generația Z, vorbesc cu skill-uri, cu sigma – trebuie să stau să învăț cuvinte noi, să văd ce funcționează la ei, ce le place, ce nu le place, să-mi dau seama că ce credeam eu despre generația asta este total altceva, deși au aceleași valori de bază, aceiași copiii drăguți și inocenți care își doresc să transforme lumea în jurul lor, să fie acceptați, să fie integrați. E aceeași Mărie cu altă pălărie de fapt, dar trebuie să înveți un alt mod de a povesti cu ei de fiecare dată, ca după aia să te asculte și ei pe tine. Că dacă eu mă duc o dată la oră și zic băi, ce sigma ești!, că am învățat de la ei și ei zic, băi fii atent, profa!, și-atunci le pot zice și eu de ribozomi și reticule, că mă aud. Și e, așa, o joacă continuă cumva, e o tinerețe fără bătrânețe. Suntem conștienți de toate problemele și când ies afară, pe ușa școlii și în afara clubului de voluntariat, da, sunt acolo toate problemele, dar te ajută să fii capabil, așa, de un pic de meta-cogniție, să nu te mai iei chiar așa în serios, să nu mai suferi atâta pentru orice chestie pe care poți s-o schimbi sau nu. Adică pur și simplu te face să trăiești mai mult și mai fericit și să iei viața așa… să te bucuri de lucruri simple, ceea ce cred că toți adulți au nevoie la un moment dat: să se bucure de lucruri simple. Unii se bucură că citesc o carte sau ccând beau un ceai cald într-o zi ploioasă. La fel de frumos te poți bucura și de atâta nebunie și de atâta viață și de atâta culoare în jurul tău. Mi se pare că e cel mai fain job!”.
Fondatoare, împreună cu elevii săi, a festivalului Ghibstock, în 2010, Anda Culișir povestește cum a pornit acest eveniment fenomen pentru adolescenții din Cluj. Ghibstock a fost suspendat în pandemie, ca toate activitățile școlare, dar a revenit apoi și este considerat un model educațional în comunitatea școlară pentru felul în care are loc „activarea comunității clujene, implicarea tinerilor în viața culturală, încurajarea spiritului de inițiativă în rândul lor și inițiere de parteneriate durabile între actori sociali care împărtășesc aceeași viziune asupra educației și având în vedere că este făcut de tineri pentru tineri”, potrivit mapei de festival.
Advertorial
Mihai Peticilă
9 comments
Țara arde și baba se piaptănă!
Dar ce spuneți de liceele unde media de intrare la mate-info e peste 9,50 și în clasa a 9-a și următoarele, la fizică , chimie , info , mate, media clasei nu trece de 7 și acei elevi trebuie să facă meditații pentru a satisface exigențele profesorilor ,care uită ca principala lor treabă e să transmită informațiile în așa fel încât să fie înțelese ??
Și să vedeți în în clasa a 11 ce importantă e istoria evreilor , iar potop de 7!
mda, nu se poate să fie vina a 30 de copii în niciun context dat, și în general mulțimile de oameni au mare dreptate.
bună pledoarie, ne apucăm să vorbim cum vorbesc copiii și adolescenții, ne lăsăm pantalonii în vine și ne putem un cercel în nas, și poate chiar scoatem telefonul și intrăm pe tik tok să le oglindim mișcările, ca să ne permită să le vorbim despre materia pe care o predăm:)))
Sanity is not statistical, doamna! Copiii nu sunt preocupați de școală nu pentru că profesorii nu s-au upgradat destul (ferească Dumnezeu. ooo, sfinte Ford!), deși evident au și profesorii neajunsurile lor, ci pentru că în zilele noastre pentru copii nu mai există niciun fel de autoritate, nu există valori, și de 10-15 ani părinții îi pun in fața unui dispozitiv de la 1 an. Psihologii și antropologii se străduiesc de multă vreme să înțeleagă de ce se duce lumea în cap, și nu are legătură cu ne-reinventarea profesorilor sau cu formulele de adresare care nu sunt suficient de șmechere și la modă ca să le capteze atenția !! Fratele meu alb, da’ plicticoase interviuri mai publicați :)))
Adorabilă profa! Parcă o văd la începutul carierei cum a stat și s-a gândit cum să își facă job-ul să fie asumat, nu sa se lamenteze ca alții. Iar modestia asta de-a zice că a avut noroc in primul an…de fapt asemenea tezaure de oameni merg spre aceste experiențe relevante, le caută, ca să își facă viața cu sens încât să învețe copiii de la dânsa. Jos pălăria!
Bun moment de vacanță pentru a citi despre dânsa și a sădi această pasiune și altor profesori!
De ce e vina profesorului?Nu înțeleg.La cum se fac clasele astăzi, selecțiile pentru x,y,z clase și în clasă h sunt băgați toți unde tuna și ii adună. E clar ca îți lipsește experienta pe teren.Sunteti voi în lunea voastră formata din teorii care suna bine la suprafață și mai este și marea,necunoscuta pentru voi,realitate.
Nu ar trebui sa aveți voie sa scrieți astfel de păreri fără cel.putin 10 ani experienta la cel puțin 10 scoli pe toate tipurile de vârstă, IQ etc.E inacceptabil asa ceva.Va dați cu părerea și habar nu aveți care este realitatea.
sa te upgradezi….alt limbaj de lemn….
Pricep cum e treaba cu vorbitul la nivel colocvial… dar mă doare când văd cum un profesor, auzi, ”Merito” (adică ce?) stâlcește și romglezează la greu săraca limbă română, ca să fie cool și ”bidirecțională”, înțelegi…
Să ”funcționez în echipă”? Ce e acolo, act medical? E nevoie de tratamente de urgență? Ce e cu prețiozitățile astea de corporatist?
Pe zi ce trece, văd din ce în ce mai multe aberații prezentate ca normalitate pe site-ul ăsta, voi mai știți de unde ați plecat și ce vă propuneați pe atunci? Sau ați devenit locul de bârfit pentru educorporatiști și atât?
Nu mai e fain.A fost fain și este dar nu în România unde ești plătit ca vai de lume și viata și sănătatea mintala îți sunt puse în pericol si asigurarea de sănătatee zero.In București unde sunt cei mai mulți etnici este și mai nasol.
Dacă jumătate de clasă e cu retard și restul cu tot felul de probleme la mansardă, poți tu sa faci ce vrei ca problema nu e la tine,înțelegi?Învățământul de masa a devenit un loc unde toți bolnavii psihici au dreptul să fie cum vor ei la ore,în pauze fără nicio răspundere. Asta e realitatea.
Dacă erau normali atunci în mod clar era o problema dar în ziua de astăzi de exemplu liceele tehnologice au devenit un suplinitor al scolilor de corecție de altădată. Tot felul de indivizi periculoși,bolnavi psihici ,despre care profesorul nu are dreptul sa fie informat,au dreptul să frecventeze cursurile.Desi eu au nevoie de specialiști sunt trimiși în scoli unde personalul nu le poate face fata pentru ca unii dintre ei nici nu își iau medicamentele sau ,mai rău,apelează la droguri.