Profesorii trebuie să participe la deciziile privind sistemele de inteligență artificială care intră în clasele lor, iar autoritățile din Educație trebuie să aibă capacitatea de a suspenda sau opri utilizarea acestora atunci când riscurile o justifică. Sunt două dintre principiile asumate prin declarația ministerială adoptată pe 8 septembrie 2026, la sediul UNESCO din Paris, în cadrul Digital Learning Week. Documentul stabilește opt priorități pentru folosirea AI în Educație, printre care pregătirea profesorilor, protejarea gândirii critice a elevilor, controlul public asupra instrumentelor AI, protecția datelor și evaluarea beneficiilor educaționale înainte ca sistemele să fie introduse în școli.
„Profesorii sunt indispensabili educației, iar AI trebuie să sprijine, și nu să înlocuiască, contribuția și judecata lor profesională”, se arată în declarația „Sustaining education as a common good in the age of AI”, adoptată în cadrul reuniunii ministeriale organizate de UNESCO.
Documentul pornește de la constatarea că inteligența artificială a ajuns deja în „nucleul formativ al educației”, iar primele dovezi indică schimbări în modul în care elevii gândesc, în felul în care profesorii își exercită judecata profesională și în modul în care învățarea este evaluată și consemnată.
Miniștrii și reprezentanții reuniți la Paris recunosc că AI poate extinde accesul la educație pentru elevii la care sistemele actuale ajung mai greu, poate reduce volumul de muncă al profesorilor, poate îmbunătăți accesul persoanelor cu dizabilități și poate permite forme de învățare personalizată, socială și colaborativă, atunci când tehnologia este adaptată elevului și utilizată sub îndrumarea profesorului.
Dar aceste beneficii nu sunt considerate automate. Ele depind de existența unei guvernanțe, de sprijin uman și de pregătirea celor care folosesc tehnologia. Declarația avertizează că învățarea nu este sprijinită atunci când inteligența artificială ajunge să înlocuiască relațiile umane și judecata umană.
Profesorii trebuie să participe la alegerea sistemelor AI folosite în clase
Una dintre cele opt priorități ale declarației este dedicată explicit rolului profesorului. Statele sunt chemate să investească în pregătirea și dezvoltarea profesională a profesorilor ca o condiție pentru dezvoltarea, introducerea și utilizarea AI în Educație.
Scopul este ca profesorii să poată pune în context sistemele AI, să le utilizeze adecvat și, „acolo unde este necesar, să le lase deoparte” în practica pedagogică. Declarația merge însă mai departe de pregătirea profesorilor și cere implicarea acestora în alegerea tehnologiilor utilizate în școală.
„Vom încerca să ne asigurăm că profesorii participă la deciziile privind sistemele care intră în clasele lor”, își asumă reprezentanții statelor reuniți la UNESCO.
Angajamentul este legat de un principiu mai larg stabilit în document: condițiile în care AI este introdusă în Educație trebuie să reprezinte o chestiune de „decizie publică și responsabilitate publică”. Statele ar trebui să exercite supraveghere asupra modului în care inteligența artificială este dezvoltată, adoptată și utilizată în sistemele educaționale. 399360eng.pdfPDF
Inclusiv instrumentele AI gratuite trebuie să intre sub control public
Declarația atrage atenția asupra unei situații deja întâlnite în școli: un sistem AI nu ajunge neapărat la elevi și profesori în urma unei achiziții oficiale făcute de Minister, inspectorat sau școală.
AI poate ajunge direct la utilizatori prin versiuni gratuite ale aplicațiilor, donații sau acorduri încheiate cu furnizorii. UNESCO cere ca și aceste modalități de acces să intre sub supraveghere publică, astfel încât autoritățile publice să poată stabili condițiile în care AI este integrată și utilizată în Educație.
Este una dintre diferențele importante față de abordarea clasică a tehnologiei în școli. Nu este suficient ca autoritățile să controleze aplicațiile pe care le cumpără. Instrumentele pe care elevii și profesorii le pot accesa gratuit trebuie, potrivit declarației, să fie luate în calcul în politicile publice privind AI.
Școlile trebuie să poată opri folosirea unui sistem AI
O altă prioritate privește utilizarea AI în funcție de vârsta și nivelul de dezvoltare al copiilor. Statele sunt chemate să construiască mecanisme prin care sistemele de Educație să poată decide, pe baza dovezilor, a riscurilor și a scopului educațional, „dacă și cum” este utilizată inteligența artificială.
Aceste mecanisme trebuie să includă inclusiv posibilitatea de a „suspenda sau întrerupe utilizarea” unui sistem AI atunci când situația o justifică. Drepturile, siguranța și starea de bine a elevilor trebuie să ghideze aceste decizii pe întreaga durată de utilizare a tehnologiei.
Gândirea critică a elevilor, criteriu pentru folosirea AI
Declarația pune separat problema efectelor inteligenței artificiale asupra modului în care elevii învață.
Statele se angajează să dezvolte competențele digitale, media și de inteligență artificială ale profesorilor și elevilor, astfel încât aceștia să poată utiliza critic AI și informațiile generate de AI.
Documentul propune însă și un criteriu pentru proiectarea și utilizarea instrumentelor educaționale: acestea trebuie să îi determine pe elevi „să raționeze și să efectueze munca cognitivă necesară dezvoltării înțelegerii critice”.
Statele sunt chemate și să participe la evaluarea sistemelor AI pentru a putea determina dacă elevii își păstrează și își dezvoltă capacitatea de înțelegere critică în timpul utilizării acestora.
Este o abordare relevantă inclusiv pentru discuția despre utilizarea instrumentelor de inteligență artificială generativă pentru teme și proiecte școlare. Declarația nu propune o interdicție generală, ci pune accentul pe efectul utilizării tehnologiei asupra procesului de învățare și asupra muncii intelectuale pe care elevul continuă sau nu să o facă.
Datele pe care AI le deduce despre elevi și profesori trebuie, de asemenea, protejate
Un capitol distinct este dedicat datelor. UNESCO atrage atenția că problema nu se limitează la informațiile pe care elevul sau profesorul le introduce într-o aplicație.
Sistemele AI generează, la rândul lor, informații despre utilizatori, inclusiv „inferențe, predicții și profiluri” care pot influența ulterior modul în care un elev sau un profesor este tratat. Declarația avertizează că o parte importantă a acestor informații poate rămâne în afara unor regimuri de protecție a datelor construite în principal pentru datele colectate, nu pentru cele deduse de algoritmi.
Profesorii și elevii, în special copiii, trebuie tratați ca titulari de drepturi asupra propriilor date, iar companiile și instituțiile care le prelucrează trebuie să răspundă pentru modul în care acestea sunt utilizate. Elevii și profesorii ar trebui, de asemenea, implicați în deciziile privind sistemele care colectează și folosesc date despre ei.
UNESCO: Calculați și cât costă să renunțați la un sistem AI
Un alt principiu privește achizițiile de tehnologie. Înainte de introducerea unui sistem AI, autoritățile ar trebui să calculeze costul total al utilizării lui, nu numai prețul inițial.
În calcul trebuie incluse conectivitatea, dispozitivele, adaptarea la contextul și limba locală, pregătirea profesorilor și inclusiv „costul ieșirii dintr-un sistem”. Statele sunt încurajate să favorizeze interoperabilitatea și portabilitatea, astfel încât să poată schimba soluția tehnologică atunci când este necesar.
Documentul recomandă ca autoritățile să ia în considerare și sisteme open-source sau cu licențe deschise, nu numai produse proprietare, atunci când acestea permit o adaptare mai bună și un control public mai mare.
La achiziție ar trebui analizate nu doar prețul și funcționalitățile, ci și valoarea educațională, consecințele asupra guvernanței datelor, impactul asupra mediului și costurile publice pe termen lung.
Companiile trebuie să demonstreze beneficiul educațional înainte de implementare
Declarația se încheie și cu un apel direct către furnizorii sistemelor de inteligență artificială.
Companiilor li se cere să prezinte, înainte de implementare, dovezi privind siguranța și beneficiul educațional al produselor lor, să construiască sisteme care pot fi explicate și auditate și să accepte răspunderea pentru eventualele prejudicii produse.
Cele opt priorități asumate prin declarația de la Paris sunt introducerea AI în condiții care protejează interesul public, dezvoltarea înțelegerii critice, consolidarea capacității profesorilor de a decide asupra utilizării tehnologiei, folosirea AI în funcție de vârsta și dezvoltarea elevului, guvernanța datelor în interes public, echitatea și incluziunea, calcularea costurilor totale și păstrarea posibilității de a renunța la un sistem și dezvoltarea capacității publice de evaluare și control al AI.
România nu apare între delegațiile enumerate în declarație
Declarația a fost adoptată la reuniunea ministerială organizată pe 8 septembrie, la sediul UNESCO de la Paris. În document sunt enumerate delegații din Bahrain, Bangladesh, Benin, Brazilia, Cambodgia, Ciad, Cipru, Republica Democratică Congo, Egipt, Finlanda, Ghana, Honduras, Libia, Mongolia, Regatul Țărilor de Jos, Nigeria, Oman, Papua Noua Guinee, Saint Lucia, Turcia, Uganda, Regatul Unit și Emiratele Arabe Unite. România nu apare în această enumerare.
Declarația vine în contextul în care sistemele educaționale încearcă să stabilească reguli pentru o tehnologie pe care elevii și profesorii au început deja să o folosească. Documentul UNESCO constată chiar că sistemele AI care ajung în prezent la cei mai mulți elevi sunt instrumente de uz general care, în cea mai mare parte, „nu au fost proiectate pentru a sprijini predarea și învățarea”.
În plus, introducerea AI în Educație s-a produs rapid, în timp ce capacitatea statelor și instituțiilor de a răspunde este „profund inegală”, atât între țări, cât și în interiorul acestora. UNESCO avertizează și că dovezile existente privind efectele AI în Educație sunt încă recente, limitate și inegale și provin în principal din medii conectate și din țări cu venituri ridicate.
Declarația ministerială se încheie cu principiul care sintetizează poziția adoptată la Paris: condițiile în care inteligența artificială este integrată în Educație trebuie stabilite prin guvernanță deliberativă, astfel încât educația să rămână „un bun comun” și să fie păstrat dreptul tuturor la educație de calitate și relevantă.
